Culori in antiteza

Acea imagine neagra plina de luminite inca iti domina campul vizual. Te afli intr-un spatiu nou, si totusi vechi. Un spatiu pe care nu il cunosti. Un spatiu in care te simti strain, dar in acelasi timp acasa. Tot ce reprezinti in momentul de fata este in trecut si o sa te pierzi langa ea, pentru ca fara ea nu poti. Pur si simplu nu poti continua si te rupi. Niste acorduri slabe in fundal iti acompaniaza noaptea. Noaptea care nici tu nu mai stii daca e luminata sau intunecata. Luminile s-au aprins in oras si totul in jur miroase doar a mar, a portocale si a scortisoara. Este atat de multa lumina in jurul tau incat nu mai distingi ziua de noapte. Ai ajuns sa porti ochelari de soare pe timp de noapte, lucru care si pe tine te nelinisteste uneori. Aceleasi acorduri dramatico-melodice iti coloreaza mediul inconjurator in culori de rosu si negru cu nuante de albastru, galben, portocaliu si alb. Este un fel de foc viu in jurul tau. Ai impresia ca iadul ti se dezlantuie la picioare, dar totul face parte dintr-un miraj mult prea bine desenat de un pictor nebun. Aromele de apa sarata, nisip si soare s-au transformat in asfalt rece, trafic si lume grabita. Pielea vede caldura, dar afara este rece si nu poti realiza cum de te poti afla intr-un spatiu atat de antitetic, pentru ca mintea ta inghetata intr-un timp pierdut, nu mai reuseste sa proceseze informatiile pe care le primeste si sa reactioneze in mod voluntar normal. Lemnul maro din jurul tau te face sa simti caldura unei paturi moale din bumbac din fata unui semineu mult prea bine incins, doar ca intotdeauna ajungi sa realizezi ca de fapt esti inconjurat doar de bucati negre din vechea chitara care zace undeva intr-un colt, prafuita si parasita de mana ta puternica. Cu siguranta daca ai pune din nou mana pe ea ti-ai recapata virtuozitatea de odinioara si lumea in care traiesti ar capata o alta nuanta. O nuanta care sa iti placa si de care sa te bucuri. Toti oamenii din jurul tau zambesc, dar tu ai mereu impresia ca se ztramba la tine. Ajungi din nou sa te simti ca o fetita cu prea putine chibrite langa tine. In fata ta tii un pergament pe care sunt inscrise niste lucruri care o sa te ajute sa iesi din nou la lumina, doar ca nu mai poti vedea ca altadata si te chinui sa descifrezi codul. Incepi sa deslusesti niste forme mai mult sau mai putin conturate de o cerneala neagra. Mesajul pare incet incet sa fie tot mai definit. Apuci chiar sa citesti cateva litere. O fraza se contureaza pe hartia ingalbenita. Esti aproape sa citesti mesajul pe de-antregul. Si dintr-odata simti o lama rece care iti atinge organele vitale. Corpul ti se incalzeste pana la pragul de explozie... Incerci sa tragi aer in piept. Ochii ti se umezesc, picioarele incep sa iti amorteasca, iar tu cazi lat in mijlocul drumului sangerand pe peticul de hartie. Mesajul se sterge si tu iti dai ultima suflare in claxoane disperate de oameni care se grabesc spre o locatie necunoscuta...

Consuming my curse

SINCE I DON'T HAVE YOU I sit here COMFORTABLY NUMB because WHEN IT HURTS SO BAD i hear the ECHOES of YOUR SONG and think about THIS LIFE and HOW YOU REMIND ME of the SHADOW OF THE DAY when I first felt your parfume.

The world was on fire and no one could save me but you, it's strange what desire will make foolish people do; I'd never dreamed that I'd meet somebody like you, I'd never dreamed that I'd lose somebody like you. What a wicked game you played to make me feel this way, what a wicked thing to do to let me dream of you, what a wicked thing to say you never felt this way, what a wicked thing to do to make me dream of you.

Dupa un timp inveti subtila diferenta dintre o tinere de mana si inlantuirea unui suflet. Si inveti ca dragostea nu inseamna a te inclina , iar a avea companie nu inseamna ca esti in siguranta. Si incepi sa inveti ca sarutarile nu sunt contracte, iar cadourile nu sunt promisiuni. Si incepi sa-ti accepti infrangerile cu capul sus si ochii deschisi. Si inveti sa-ti asterni toate drumurile de astazi, pentru ca terenul ei maine este prea nesigur pentru planuri. Si ca planurile de viitor au un fel al lor de a se prabusi in mijlocul zborului. Iar dupa un timp inveti ca pana si rasaritul arde daca te expui prea mult. Asa ca iti plantezi propia gradina si iti decorezi sufletul in loc sa astepti ca altcineva sa iti aduca flori. Sii nveti ca poti cu adevarat indura, ca esti cu adevarat puternic si ca tu cu adevarat contezi.



These blue shoes seem to suit me well when I feel like hell, as I do now that you're gone lost and lonely since you stopped carin'. I loved you more than you know. Sorry I'm in such a sorry state. Don't feel like walking strong. Shufflin' along on my way home, I'm wearing my blue shoes and crying

I hate the way you talk to me, and the way you cut your hair. I hate the way you druve my car, I hate it when you stare. I hate your big, dumb combat boots and the way you read my mind. I hate you so much it makes me sick - It even makes me rhyme. I hate the way you're always right. I hate it when you lie. I hate it when you make me laugh - Even worse when you make me cry. I hate it when you're not around. And the fact that you didn't call. But mostly I hate the way I don't hate you - Not even close, not even a little bit, not even at all.

Zuram, avioane negre, crestea viteza-n speedometre, si eu zburam cu ele. Nimic nu e ca tine, ca tine nu e. Zburam, rapid, rapid spre soare; stergeam frumtea de sudoare, crapau buzele uscate, temperaturi inalte. Zburam, fugeam de la tine... ca o catea turbata; si avionul se topea pe mine, ardeam si nu simteam... M-am scos din avion, cazand, piatra, iute-nspre pamant. Spargeam cerul ca pasarea sa cad.

I want to do to you what spring does with cherry trees. For it was not into my ear you whispered, but into my heart. It was not on my lips you kissed, but my soul.

So perfectly imperfect!

Dupa o zi lunga, m-am intins in patul tau iar mirosurile pe care odata le simteam si ma invaluiau, acum ma cuprind din nou. Sunt invidios pe cel care este acum langa tine si care se bucura de fericirea ta. O sintagma pe care nu stiu cum as putea sa o mai interpretez avand in vedere descrierea oferita de tine ultima data cand ne-am vazut. Nici nu mai tin minte cand a fost asta. Privesc fotografii vechi cu tine si imi imaginez chipul tau neschimbat. Silueta ta care se desprinde din multime prin unicacitatea ei ma face sa te privesc cu acelasi sentiment drag ca intotdeauna. Iti respir transpiratia din cearsaful umed si ma gandesc cu jind la noptile in care te topeai sub atingerile mele. Parul tau negru ca o gaura infinita intotdeauna m-a pus pe jar, chiar daca am inceput sa am o pasiune pentru roscate intre timp. Pielea ta alba m-a facut sa ma simt in siguranta tot timpul. Dar a creat in jurul tau si o fragilitate speciala si specifica unei femei. Sanii in care alta data ma cufundam acum au disparut din peisaj in spatele unor tricouri care ma forteaza de fiecare data sa-mi folosesc imaginatia la maxim pentru a forma in capul acea imagine perfecta cu tine intr-un sutien sau intr-o piesa de lenjerie intima mult prea sexy si mult prea sumara. Cred mai mult ca sigur ca la noapte nu o sa adorm pana nu o sa ma desprind de tot din lumea mea si o sa ma contopesc cu/in tine. Vreau sa fim 1 din 2. Vreau sa traiesc din interiorul tau, nu din exteriorul tau. Vreau sa te simt ca si cum am fi lipiti unul de celalalt si cum impreuna formam o perfectiune greu de atins. Am atins-o odata si sunt sigur ca o putem face din nou. A fost atat de bine incat in momentul de fata nu mai vreau nimic. Poate doar un pahar de vin, o tigara si piesa asta care sa cante in fundal pe repeat:



Stau in fata oglinzii privindu-ma, iar tu iesi din baie infasurata intr-un prosop incercand sa areti sexy, sau nu. Te blochezi cand ma vezi si nu stii ce sa zici. Ma uit la tine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Iti este frica sa nu-mi treaca prin gand sa-ti trag prosopul si sa facem sex nebun in baie. Dar stii vorba aia, de ce ti-e frica nu scapi. Asa ca, in secunda 2 iti trag jos prosopul si te iau in brate si incep sa te sarut si sa te "violez" asa cum faceam odata, asa cum iti placea. Perversa mica! Dar ma opresc pentru ca nu vreau sa simt in gura gustul pulilor altora supte de tine. Ma iau si plec. In dimineata asta ploioasa ma invaluie mirosul negru al marii calde. Spune-mi, ce ai vrea sa auzi? Spune-mi, ce ai vrea sa stii? Spune-mi ca o sa ma bantui. Da-m un semn de sub cerul negru!

Franturi... analogice, part II

Daca vii, de pilda, la patru dupa-amiaza, inca de la trei am sa incep sa fiu fericita. Cu cat ora va inainta, cu atat eu ma voi simti mai fericita. La ora patru deja ma voi agita si ma voi nelinisti; voi descoperi pretul fericirii!

And then he took my heart in his hands and kissed it gently. He opened up his lips and said his poetry.

I have lost myself and I am nowhere to be found. I think that I might break... Be my friend, hold me, wrap me up, unfold me. I am small and needy. Warm me up and breath me.

A somber yet beautiful and peaceful gloom here pervaded all things... the shade of the trees feel heavily upon the water, and seemed to bury itself therein, impregnating the depths of the element with darkness.

I'm lying in the ocean, singing your song. Ahhh, that's how you sang it. Loving you forever, can't be wrong. Even though you're not here, I won't move on and there'e no remedy for memory. Your face is like a melody, it won't leave my head. Your soul is haunting me and I wish I was dead.

All the stars may shine bright, all the clouds may be white, but when you smile, ohh, how I feel so good that I can hardly wait to hold you, enfold you.

Kiss me hard beforeyou go. I just wanted you to know that baby you're the best I think I'll miss you forever like the stars miss the sun in the morning skies. Even if you're gone I'm gonna drive.

First of all must go your scent upon my pillow and then I'll say goodbye to you whispers in my dreams. And then our lips will part in my mind and in my heart, because your kiss went deeper than my skin.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc" si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Franturi... analogice

Poti astepta calul ala dornic de stransoarea picioarelor tale mult si bine. Nu te increde ca o si vina. Nu de alta, dar picioare se mai gasesc...

I wanna make love to your existence, drenched in the colours of your energy, then masturbate to the memories. I wanna drink the sweat of your intellect, reflect and watch your light passion off my neck. I wanna love you more than madly, wrap these legs around your word until your speech is straddled deep, then gladly swim the currents of your vibrations.

I would like one of these morning to wake up and find your face on a pillow lying right next to mine, but everytime me fantasize, me see your lips, me see eyes, your trigger finger does something and I remain hypnotized. For you it's just another little fling, but for me this is Heaven and the angel them I sing.

You brainwashed me and this tiny body of mine has become a river. It's hard for me to open my eyes and I do it little for little because I know I will no longer find you near. How to say that it cracks my bones into thousands of pieces? I'll keep your memory as the best secret. How sweet is to have you inside.

Viata este eterna, iar moartea nu este decat un orizont; si un orizont nu este nimic mai mult decat limita la care ajunge privirea noatra.

You;re beautiful so silently, that lies beneath the shades of blue, it struck me so violently when I looked at you. But others past, they never paused to feel that magic in your hand.

Lucrurile s-ar traduce deci prin urmatoarele:

Coldplay - missionary position only. But lots of kissing and eye contact.
Daft Punk - depends. You're either prone to "raging" in the sense of "partying a lot" or in the sense of "throwing your X-box controller on the floor and smashing it with your purple Sam Jackson lightsaber relica.".
Prince - you're a little weird, but you make up for it by being a total sex machine.
Red Hot Chili Peppers - you're not super-interesting, but you're nice enough and you're certainly not going anywhere, so...
Sinatra - it bugs you that people aren't classier these days.
David Bowie - you're selective, but slutty.
Led Zeppelin - if you're a woman, you're hot. If you're a guy, you're average.
The Pixies - relax. You're cool.
No Doubt - if you're a girl, you're a confident person, but you know what it's like to get treated like crap.
Nirvana - you're angry and hurt.
Radiohead - you're angry and hurt. But you're open to getting some professional help.
The Cure - you fall in love way too easily.
Guns N' Roses - you're going to have sex in the bathroom and regret it.
Leonard Cohen - you're the kind of person that people get obsessed with for years. Too bad you're to depressed to appreciate it.
Depeche Mode - you're screwed up, but you know it, which actually does help.

Desira-mi-ai iubirea

Canta-mi povestea in timp ce imi beau ultima lacrima. Ultima lacrima cu aroma de vara. O vara incendiara intr-adevar, doamnelor si domnilor! Ati ascultat un album inregistrat in cativa ani. Probabil o capodopera, probabil un cacat. Nu vom stii decat atunci cand nu vom mai fii. Nu de alta, dar cei mai mult artisti sunt recunoscuti de-abia dupa ce mor… De data asta tigara nu imi mai fumega in scrumiera si nici in mana sau in gura. Cineva imi zicea ca mainile imi miros a alune, iar eu am zis ca tocmai mi-am stins ultima tigara. Ultimul pahar cu mirosul tau varatec. Sorb incet din el si parca o intreaga opera intra in mine. Am incropat in acest ultim pahar tot ce era mai bun din noi. Si il beau incet. Atat de incet incat simt fiecare strop al bauturii cum se prelinge in interior-mi. In fundal imi canta muzica cu versuri in romana, ceea ce este destul de neobisnuit pentru mine, mai ales atunci cand scriu. Dar de data asta o sa o fac pana la capat pentru ca binenteles aseara am baut. Chiar daca aseara e acum. Dar ce iti pasa tie femeie cu zambet de drac? Cineva imi da tarcoale si ma tot loveste in cap, in cap, in cap! Si loveste ceva care nu are structura si se bazeaza doar pe ceva efemer. Ta na na, ta na na, ta na na naaaaaaaaa… Dar noi am fost crescuti sa stim sa impartim in timp ce tu furai de la mine. Iar acum a ramas doar golul care si el trebuie impartit – asa ca hai, imparte o data otrava aia si sa ne vedem fiecare de ale lui pentru ca adevarul s-a dus pur si simplu sa se culce si nu mai e loc si pentru el in aceasta ecuatie chiar daca suntem inconjurati doar de gol. Cred ca tocmai din aceasta cauza nu mai are loc printre noi, pentru ca este gol. Dar povestile nu mor; ele o sa dainuiasca peste vremuri, ele o sa fie tot timpul acolo si nu o sa fie uitate.

Black Nights

Hey what did know about insanity? You wouldn't tell me what is mad, and what is useful thinking; It doesn't work like this you know, because I don't agree. You really know nothing about insanity. Oh what a way to go to sanity. Disrespecting, disregarding, disillusioning, bullshit everyday; disrespecting, disregarding, money grabbing, battle starting. Hey, in my own world this is insanity. In my own world this isn't sanity. I've got something to share with you, it's a story of me. Of a young girl battered and bruised by society. Regretting nothing, forgiving everything. I throw a hug at all my friends and enemies. Sometimes it's hard to live this, sometimes it hurts, sometimes it takes all my courage, 'cause that's the river... My will is good, and since I respect myself, people do so to. Hey I've been paranoid, and down to hell. But I get back on my feet, I came back to tell.

A round of applause, you got what you want, take a good look at what you give up because I'm telling you a heart can't be unbroken. And can you remember how I kiss you recall the sweet taste in your mouth 'cause baby, the memory is all you get now and I'm moving, moving, moving on. Does every morning make you happy? And tell me do you laugh yourself to sleep? I hope you find it's easy to forget me. I hope you don't feel anything when you see me, I wonder if you're out there having fun I hope you get all that you really wanted 'cause I'm moving, moving, moving on. Don't you see the light has changed and nothing looks the same? Just shadows on the ground and if you listen carefully you'll hear the sound.

We're like crystal, we break easy, I'm a poor man, if you leave me, I'm applauded, then forgotten, it was summer, now it's autumn!

So little time, so little time, I'm so frustrated, some little joy, so little joy, it's complicated ,so little time, so little time, time to work it on out. So little joy, so little joy, it's complicated, I feel I'm stumbling in the dark somnambulated. I feel my heart seeking the sparks, I'm praying for love.

Black night, white lights your eyes amplify, like a heartbeat on the downbeat lover. Black night, white lights on the B-side. I found what I was after. Black night white lights you're so crazy, nice like a small town filled with skyscrapers. Black night white lights so divine, take me downtown, be my saviour. And the whole world is you on this black night you make everything come true under white lights. Black night, white lights your hand is locked in mine like a chain link sealing the exit. Black night, white lights R.G.B.Y. thïs photo says I'm taken. You're on my radar, on my radar with your designer love before things get much crazier there's something you should know. You're on my radar on my radar with your designer love. Sometimes when I watch you sleep I think I made you up. You're on my radar tonight...

Cemetery eyes

Totul a inceput acum cateva zile intr-o dimineata devreme, dupa 2 ore de somn. A fost un moment de asteptare de cateva ore in care ceva trebuia sa se intample... cert este ca m-am trezit in urbanul dupa care tanjeam de atata vreme. O cafea si o imbratisare m-a facut sa ma simt purtat pe meleaguri pline de vise. A trecut vara si am terminat cu playlist-ul de vara. Chiar daca inca se mai simt ceva reminiscente 69 aproape in fiecare zi. Mi-a fost dor de locatia asta si totusi e ciudat sa vad, sa revad aceleasi locuri dar prin alti ochi. Inainte era un feeling familiar, iar acum acel feeling pare strain. O sa incerc sa ma detasez si mai tare probabil. Una peste alta am ajuns si acasa si am vazut inca o data in plus de ce vreau atat de mult sa plec mai departe si mai departe si mai departe...
Si iti dai seama ca nu am rezistat mult si m-am intors de unde am plecat... si iar, feeling-uri ciudate s-au batut prin interioru-mi... dar facem progrese, sau cel putin incercam sa facem progrese...



Conversatiile si mirosul de nicotina, vreo 2 imbratisari si la cam asta se poate rezuma iesirea asta din cotidian in alt cotidian. A fost chiar ciudat cand am reintrat in spatiul tau si primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi aprind o tigara. In jur era destul de mult zgomot, dar nu mai conta si tot ce auzeam erau bataile inimii pe care le simtem sus in mansarda, redecorada de tine de-a lungul timpului. Imi simteam fiecare respiratie ca si cum ar fi fost ultima. O plimbare prin locuri intunecate si pline de relicve m-a facut cumva sa ma simt in siguranta in linistea noptii, dar si asta doar pentru un moment.
Stateam in spatiul tau, eram cuprins de tine si de personalitatea ta, dar totul era strain, chiar daca recunosteam foarte multe elemente din jurul meu. Cautam mirosul tau si nu-l regaseam. Apoi mi-am dat seama ca el a disparut. A disparut intr-un alt loc. Intr-o citadela pe care eu o urasc si in care nu pot respira, si asta pentru ca acolo ma simt inconjurat doar de gunoaie... Probabil si tu ai disparut in locul acela pentru al face mai frumos, sau doar poate pentru ca si locul tau este printre gunoaie.
Binenteles ca nu am avut liniste si noptile nu au fost linistite asa cum as fi vrut. M-am simtit inconfortabil in fiecare secunda si imagini macabre mi-au bantuit visele. Nu ma puteam trezi fara sa merg sa-mi aprind o tigara care sa ma faca sa amortesc pentru cateva minute. Inhalam fumul acela toxic si parca ma simteam mai bine. Highly dysfunctional! Chiar daca chipul tau imi aparea in fata in fiecare dimineata si imi placea, eram scarbit de aceasta ipostaza si incercam sa trec peste. Orele treceau, ziua trecea, iar seara cand ma puneam in pat adormeam cu aceeasi imagine in fata ochilor. Deci oricat de mult as fi incercat nu reuseam sa trec peste imaginea ta: un chip angelic invelit intr-un ambalaj macabru de defecte si trasaturi negative.
Am zis ca playlist-ul de vara s-a terminat, dar nu ma pot opri din ascultat Sentenced in momentul de fata. Ma poarta in filmul meu si este soundtrack-ul perfect pentru toate aceste momente in care te iubesc ca un disperat in ciuda faptului ca stiu ca pentru mine esti un gaz toxic care nu ma lasa sa respir in voie acel aer curat pe care stim cu totii ca il posezi si il imparti cu atata bunatate si usurinta multora dintre noi.

Las-o sa vina, pentru ca o astept de mult si vreau sa ma scufund intr-un mormant adanc, rece si negru. Vreau sa-ti simt viermii alunecand pe pielea mea inca fina si alba. Oasele tale goale o sa ma imbratiseze, iar carnea ta in stare de putrefactie o sa ma inconjoare ca pe un copil a carui mama i-ai fost timp de mult prea multi ani. Parul alb si dintii inca in maxilare o sa-mi zambeasca ca o zi insorita in Iad, iar eu o sa imbratisez acel moment ca pe o clipa de bucurie. Sangele o sa mi se transforme in pasta, dupa care o sa devina doar un praf gri care o sa ma usuce pe dinauntru. O sa ma sece de toate puterile in acelasi timp in care alaturi de tine o sa devin nemuritor. Asa ca hai o data si ia-ma si sa lasam o data pentru totdeauna lumea asta in spate. Nu mai rezist si oricum nu mai are nici un sens nimic din jurul meu. Am pierdut o data tot. Am construit, am recladit si am pierdut totul din nou. Nu stiu daca o sa mai fiu in stare pentru a treia oara sa o iau iar de la capat. Si chiar daca as fi in stare nu cred ca mai vreau. Pur si simplu imi iau adio de la voi de la toti si gata. Ramaneti voi aici in locul meu si trageti voi in continuare pentru ce vreti; sa deveniti ingineri, doctori, staruri rock, bancheri si ce mai vreti voi. Nu o sa aveti tarana de imprastiat pentru ca nici nu o sa simtiti lipsa mea. Asa ca bucurati-va de drumurile astea pline de gropi, eu merg sa ma dau pe autostrada; o austrada lina si dreapta ca o apa lent curgatoare, fara valuri si fara trafic. Va las o poza uitata undeva intr-un sertar, o bricheta mirosind a benzina si o tigara in care o sa pun tot ce e mai bun din mine. Fumati-o pana la capat, nu irositi ultimul fum pentru ca o sa va irositi pe voi in acelasi timp. Fumul o sa va inconjoare si o sa respirati acelasi aer toxic pe care l-am respirat si eu pana acum. Sau poate o sa inspirati un aer curat, chiar parfumat, o sa beti un pahar de vin rosu care o sa astampere setea de sange si o sa va simtiti renascuti daca o sa ma iubiti si daca o sa imi dati si daca va dati iubirea pe care o cautati. Nu o sa primiti nimic bun in schimb daca continuati sa va hraniti orgoliile cu aceeasi sete cu care o faceti acum. Incetati sa va mai fie sete. Beti doar putin sau chiar deloc daca nu este nevoie.
Eu merg sa ma arunc in gol intr-un mormant fara fund!

There's still tomorrow

It was summer, now is autumn

UB 40 in fundal, o fata frumoasa in fata mea, chiar daca nu e a mea, un pahar de vin rosu in mana si mult fum in jurul meu... O imagine care nu-mi aduce aminte decat de tine. Da, de tine draga mea. Era bine cand iti simteam trupul mic in brate. Trupul mic arcuindu-se sub atingerile mele, atmosfera creata de acesta elemente, extazul din aer care ne inconjura si nu ne lasa sub nici o forma sa iesim din starea aceea. Ritmul acela vibra in noi, fiecare atom din corpurile noastre se simtea in elementul sau. Fiecare parte din noi era electrizata de ritmul si atmosfera creata. Te cufundai in bratele mele, in mine, iar in momentul acela nimic nu mai conta. Clipa se dilata la infinit si prezentul se transforma in viitor. Doar inmagazinam in noi placerea momentului. Conta si conteaza doar faptul ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine.

...........................................................................................................



Inca nu-mi vine sa cred ca am avut ocazia sa traiesc 2 ore de legenda muzicala, inca privesc acele 2 ore si incerc sa-mi reamintesc si sa-ti povestesc, dar cuvintele sunt de prisos si nu exprima acele momentele magice.



Ziua de 30 august 2013 va trebui sa ramana in istorie ca un nou inceut, unul cu feeling, cu ritmuri de blues si rock'n'roll. Prietenii legate si duse pe o lungime de unda comuna care a facut ca timpul sa stea in loc.



Ma uit in jurul meu si vad suveniruri adunate din locuri minunate impreunacu oameni minunati. Ma copleseste aceasta melancolie... Dar e foarte frumoasa si as vrea sa nu se mai termine, iar obiectele minunate adunate de-a lungul timpului sa se inmulteasca cu fiecare experienta care lasa cicatrici pe corpul meu. It was summer, now is autumn. un vers care marcheaza un sfarsit si un inceput. Fiecare zi din vara asta a purtat acelasi gand in mintea mea si aceeasi poza uitata undeva intr-un sertar. Fiecare zi din cele 92 a fost speciala in felul ei si a fost imbracata in negru chiar daca la moda au fost aceeasi jeansi albastri si camasa alba. Playlist-ul de vara se termina aici intr-un fade out de acorduri gotice si tot mai multa lume care pleaca spre alte colturi ale acestui pamant rotund. Am cifra 46 in minte dar nu stiu de ce... sau poate ca stiu dar nu vreau sa-ti spun... Oricum nu mai conteaza acum, tot ce conteaza este ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine. Oare cine sa fie acest "tine"? probabil nu vom afla niciodata sau poate vom afla mai repede decat credem.

Suflete contemplative

In cerul lui Saturn, cel de al saptelea, apare o scara de aur atat de inalta incat nu i se vede varful; pe ea umbla tot felul de flacari, sufletele contemplative care urca si coboara tot timpul. Una din aceste lumini se apropie spunand ca este Pier Damiano, calugar din manastirea Santa Croce din Fonte Avellana si, spre sfarsitul vietii, cardinal fara sa vrea. Austerul calugar, care a denuntat in scrierile sale, cu o reala asprime, viciile clerului, repeta acum aceleasi manioase condamnari carora le fac ecou, in semn de aprobare, o gama intrega de flacari mici si un strigat puternic, asemenea tunetului. ... se sperie, se agata cu privirea de Beatrice, care il linisteste indata; in Paradis toate gesturile, toate atitudinile sunt determinate de iubire si de dreptate. Acest strigat puternic nu face decat sa invoce pedepsirea preotilor care au gresit. Atata tot.

Alta intalnire: cu sfantul Benedict, intemeietorul manastirii de la Montecassino, pe ruinele templului lui Apollo. Impreuna cu el, mai sunt sfantul Macarie din Alexandria si sfantul Romualdo din Ravenna, calugari ce au respectat canoanele. Benedict il informeaza ca aceasta scara peturnic luminata, aceeasi pe care Iacov a vazut-o plina de ingeri, urca pana in Empireu. Din pacate, nu multi doresc s-o urce; regulile manastiresti sunt neglijate, putini isi aduc aminte ca Pier Damiano a inceput "fara aur si argint", iar el, Benedict "cu rugaciuni si post". Dar pedeapsa meritata nu va intarzia sa vina.

Pardon, Loverman!

L is for LOVE, baby
O is for ONLY you that I do
V is for loving VIRTUALLY everything that you are
E is for loving almost EVERYTHING that you do
R is for RAPE me
M is for MURDER me
A is for ANSWERING all of my prayers
N is for KNOWING your loverman's going to be the answer to all of yours

I'll say it again
L is for LOVE, baby
O is for OH yes I do
V is for VIRTUE, so I ain't gonna hurt you
E is for EVEN if you want me to
R is for RENDER unto me, baby
M is for that which is MINE and
A is for ANY old how, darling and
N is for ANY old time

Paharul asta nu-l mai beau! Bautura nu mai are gust, alcoolul nu mai tine cu mine si nu ma face sa uit. Dimpotriva, ma face sa ma adancesc tot mai multin gandurile mele negre. Nici Cola nu ma face sa ma simt mai bine. Imi roade interiorul si ma roade tot mai mult din interior. Apa mai are inca rolul ei... Macar ma tine in viata. Un vers imi suna in cap si ma gandesc uimit la el: "I need a dirty woman, now!". Atmosfera asta imi face rau si nu imi gasesc locul. Ma gandesc la lucruri frumoase si ma dezgust. Inainte nu se intampla asta. Sexul nu mai are acelasi miros. Placerea nu mai e aceeasi. Muzica nu mai suna la fel de bine si noaptea nu mai este la fel de intunecata. Parfumul nu mai ramane atat de mult in hainele mele iar asternuturile si-au pierdut mirosul tau, si-au pierdut farmecul. Aerul este tot mai rarefiat si lipsit de umiditate. Toate merg prost si totusi atat de bine. In schimb versurile astea inca sunt valabile si o sa ramana asa probabil pentru totdeauna: "If you love the morning after, 'til the break of the dawn, if you give me the love I'm after, you, you will be reborn!". Iar in ciuda tuturor lucrurilor, la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea.

...........................................................................................................

Te-ai agatat de mine ca si cum nu ne-am fi vazut 3 ani de zile nu 3 saptamani. Dar a fost bine. In ciuda tuturor celor intamplate, a fost bine. Tigarile s-au strans in scrumiera si au golit pachetele. La sfarsit, singurul meu regret era ca nu mai puteam sta. Mi-as fi dorit sa ma pierd in imbratisarea aia pentru totdeauna. Puteai sa ma omori in momentul ala ca nu mai conta nimic. Multumesc pentru tot. Chiar daca am fost rece in aparenta, imi fierbea sufletul in mine. Mi-as fi dorit sa se topeasca acolo si sa ramana pe tine. Anyways... Don't be another brick in the wall!

Blue jeans, white shirt....

So...

Blue jeans, white shirt...

De vreo cateva zile imi domina retina urmatoarea imagine... Este vorba despre un aer de ani '50 - '60 care pluteste in jurul meu si care ma face sa ma simt ca intr-un spatiu uitat de lume. Totul pare atat de real in acelasi timp in care totul pare un vis nesfarsit. Imi aprind o tigara si incerc sa meditez la asta si nu reusesc sa inteleg cum se intampla unele lucruri in jurul meu, in jurul nostru. Vreo 2-3 piese mi-au bantuit urechile si gandurile timp de mai mult de o saptamana. A fost atmosfera perfecta pentru starea generala care ma inconjura. Probabil ca o sa tin minte pentru totdeauna rasaritul ala. Nu, nu dintr-o zi de vara. O zi de iarna ma va face sa ma gandesc cu caldura la tine tot timpul. O atmosfera mai rock, chiar daca am crescut intr-o lume inconjurata de betoane si ritmuri Hip hop. Sunt mai mult decat sigur ca o sa-mi ramana undeva intiparita imaginea ta intr-o rochita vaporoasa de vara, undeva in mijlocul pustietatii civilizate, in care parfumul tau ma facea sa ma simt pierdut intr-o lume mult prea mare, sau mult prea mica. Parfumul tau ma facea sa simt ca totul in jur e vis si nu realitatea gri. Nisipul si caldura - oricat de nesuportate erau parca era bine si atat. Simt cum cuvintele nu-si mai au rostul acum si nici faptele. Simt cum gandurile nu mai ies afara din mintea mea. Simt cum ele au ramas acolo blocate. Intentionat sau nu. Ochelarii aceea de soare au cuprins in lentilele lor tot ce era mai frumos, pacat ca acum s-au spart si nu ii mai pot purta sa vad aceleasi imagini frumoase in fata ochilor si trebuie sa port alti ochelari care sa-mi redea alte imagini. Ramane de vazut daca vor fi la fel de frumoase sau nu. In cap imi suna o singura intrebare, un singur gand: Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte? - Chiar as fi curios sa vad ce raspund oamenii la o astfel de intrebare...

Dar...

La sfarsitul zilei totul se rezuma la ea!

...........................................................................................................

"If you love me the morning after, 'til the break of the dawn
If you give me the love I'm after you, you will be reborn..."

Punct. Si de la capat

Tot ce se aude acum in mintea mea se rezuma la o singura propozitie: "Always a hero comes home!". In timp ce scriu asta, imi fac bagajul si imi pun la punct ultimele lucruri. Ordine in ganduri si vad ca ma asteapta o noapte lunga care sper sa se sfarseasca cat mai repede. Vreau ca aceste ore din fata mea sa treaca cat mai repede. Cu toate ca in acelasi timp iubesc noaptea. Dar noaptea asta nu o iubesc. Nu o iubesc deloc. Doar rasaritul de peste cateva ore poate sa ma faca sa zambesc putin, dar nici ala nu o sa aiba mare efect asupra mea. Ma asteapta un drum lung in fata, nu ca nu as fi pe drum de peste 20 de ani. La sfarsitul acestui drum o sa intru undeva pe o poarta mica, undeva in negura noptii, probabil acela o sa fie purgatoriul meu. Mai am un apus in fata, probabil unul caruia mie imi place sa-i zic, the twilight of my eternal youth. Niste acorduri clare si apasate o sa ma intampine, cineva probabil o sa-mi ofere o imbratisare. O sa-mi aprind cu siguranta o tigara si o sa astept sa ma pierd intr-o conversatie. O conversatie pe o autostrada in fum de tigara cu miros de carburant si soare sau intuneric in pupile.

E a nu stiu cata oara cand pun punct. si o iau de la capat. Tind tot mai mult sa cred ca acesti ani nu reprezinta altceva decat capitolele unei carti. O carte care pana la urma o sa aiba numele meu pe ea, iar ca titlu o sa aiba anul nasterii si anul mortii. Sau vreo cifra magica la mijloc. Asta cu siguranta se va intampla. Lucrul de care nu sunt sigur in schimb este urmatorul: nu stiu pe cine voi trece in cartea asta. Nu stiu cati dintre voi merita sa fie trecuti in cartea asta. Unii dintre voi va credeti deja in ea, unii dintre voi nici macar nu stiti ca sunteti acolo. Dar un lucru este sigur: pe tine inca nu stiu daca sa te pun in cartea mea. Nu stiu daca iti mai meriti locul. Va trebui sa-mi dovedesti mult timp de acum incolo ca meriti sa te pun in aceasta carte.

Probabil ca fericirea mea va veni la un moment dat langa cineva, probabil ca cineva la un moment dat ma va face fericit. Nu sunt eu crestin dar pana acum am cam tinut post cand a venit vorba de lucruri de gen. Ai stiut intotdeauna unde sunt si unde sa ma gasesti, ai stiut intotdeauna ce scrie la mine in carte si unde este usa ca sa intri sau ca sa iesi. Eu am lasat loc de liber arbitru dar cateodata vad ca nu e prea rau sa nu fi om, sa fii prea om e crima. Ultimele cuvinte, ultimele momente, o ultima poza uitata undeva, toate ingropate acum. Iti las doar un cer albastru deasupra. Pentru mine e prea mult fum in jur.

Am spus tot, si gata!

Acum ma duc, sunt obosit si eu. Ai grija de tine!

Down to the Seven Seas

I live under your curse
And I live eternally damned for you
I'll do whatever I can
Just to be with you
I'll inject your lies in my veins
And I suffer in pain for you
I will do whatever I can
Living a lie with you
And you take me by the hand
You lead me down like a sacrificial lamb
I'm begging you please don't bleed me like a fly in a web
Just consume me

Astea au fost imaginile in jurul carora soarele a rasarit in dimineata asta. Iar acum ca a apus...

Ma aflu in fata unei cladiri. Intru, iar in fata mea incep sa urce niste scari care par a nu se mai termina. Le privesc, le analizez, incerc sa-mi dozez efortul. Trag puternic aer in piept, imi aprind o tigara si urcusul incepe. Nu stiu cate tigari am fumat pana am ajuns la usa din capatul scarilor. Cert este ca am ajuns in fata unei usi. Linistea din jurul meu ma facea sa-mi aud fiecare bataie a inimii si fiecare respiratie. Pentru un moment ma opresc, trag aer puternic in piept din nou si bat la usa. Dupa cateva secunde mi se deschide, iar in prag imi apare o fiinta de gen feminin. Are un chip pe care il cunosc mult prea bine, dar care pare instrainat dintr-o data. Ne incearca un salut, apoi un zambet. Dar este fortat totul. Sunt invitat inauntru. Imi las geanta in hol, si dau sa intru in casa. O atmosfera portocalie imi face retina sa se simta bine parca. Ma imbratiseaza, dar nu pot imbratisa inapoi. Ceva parca imi tine mainile si nu ma lasa sa intorc gestul. Se agata tare de mine. Imi spune ca i-a fost tare dor de mine, si dupa vreo 2 minute in care sta agatata de mine, face un mic pas in spate si ma intreaba: "Tie nu ti-a fost dor de mine?" Imi vine sa ii dau doua palme. Cate una pentru fiecare greseala pe care a facut-o. In schimb, o sarut pe ambii obraji si se scufunda in bratele mele in timp ce eu ii alin starea cu un sarut lung pe frunte. Dupa acest moment ma intreaba daca beau ceva si se intoarce sa mearga spre bar. Ii plesnesc doua peste fundul rotund care intotdeauna m-a atras, asta ca sa nu isi ia palmele bine meritate. Parca m-am descarcat. Ii zic sa-mi puna un pahar de vin rosu, incep sa-mi dau haina jos de pe mine, sa las casca intr-un colt si sa-mi aprind o tigara luand loc la bar; ca de obicei.

Conversatia incepe foarte fortat si nu am chef de vorba. O muzica care imi zgarie timpanul se aude in fundal si ma irita. Sunt destul de incruntat si nu zic nimic. Raspund sec la intrebari pentru ca nu am ce sa vorbesc. M-ai inchis in mine iar acum va trebui sa suporti consecintele. Asta este, ti-ai facut-o cu mana ta. Sta si ma priveste si ma analizeaza, dar cand incerc sa ii fixez privirea parca incearca sa ma evite. In tot acest timp mintea imi este tulburata de flash-urile care imi bantuie gandurile. Niste imagini cu acelasi chip care imi sta in fata, dar imagini sangeroase de aceasta data. Imagini cu noi doi plini de sange. Ma uit la ceas si vad ca sunt acolo de doar 30 de minute. 5 mucuri de tigara stau mototolite in scrumiera care se umlpe o data cu trecerea timpului. Incep sa simt presiunea de pe umerii mei. Bine ca inca merge muzica in fundal ca altfel ar fi foarte liniste. Eu nu am ce sa zic, ea sta si asculta mai mult decat sa vorbeasca, cu toate ca in mod normal ar fi fost foarte vorbareata. Flash-uri din nou. Iesim pe balcon iar aerul rece de afara ne face pe amandoi sa simtim fiorii reci pe spate. Incearca sa se traga din nou spre mine, sa ma ia in brate, sa imi arate ca ii pare rau, ca inca ii pasa de noi, ca inca ii pasa de mine. Imi suna telefonul si nu vrea sa ma lase sa raspund. Raspund la telefon si ii spun ca trebuie sa plec. Ma intreaba daca ma intorc. II spun ca nu stiu si sa nu ma astepte. Imi iau haina, casca, geanta si tigarile si plec. Un singur cuvant se aude in urma mea: Adios!

Purgatory

Grabindu-ma catre 30... rasaritul unei noi zile nu a aratat niciodata mai bine ca acesta, iar tu vi intr-o imagine cat se poate de clara si de frumoasa. Ma uit la morti prin fereastra si ma simt deconectat. Ma simt ca dracu, dar macar simt ceva. Asta e tot ce imi poti oferi oare? O sa primesti exact ceea ce oferi, dar asta nu e prea mult... Ma simt ca si cum as fi cursa unui glont. In momentele grele eu stiu cel mai bine, in distrugeri eu vad clar. De aici si pana la radacini presupun ca o sa merg singur. Eu sunt autostrada ta. Esti ceea ce imi face rau la mijloc, aud sunete de ritmuri tribalice in fundal asa ca lasa-ma sa fiu de unul singur, in faima. Spatiul asta este ca un poligon si din toate partile se trage. Pot sa intercationez cu tristetea ta pentru ca si eu ma simt atat de vinovat. Trimite-ma catre pierzanie, in locul celor slabi, unde nu e loc pentru simpatie. De fiecare data cand alergi eu raman in urma ta. Eu sunt pesimistul, eu sunt cel ales. Din punctul asta nu se vad decat astronauti si sateliti indepartati. Vremuri lipsite de speranta se apropie, in jur poti sa simti haosul, toti fugim spre dealuri. E ceea ce se intampla de ani buni. Nu pot castiga sub nici o forma, ajuta-ma, tine-ma in intuneric, nu vreau sa iau parte la asa ceva, prefer sa fiu amortit pentru totdeauna. Sunt lipsit de somn din nou. Trebuie sa-mi eliberez mintea si sa ucid ce arde in interioru-mi. Sunt din nou lipsit de somn. Acorduri fine imi zgarie urechea dar nu vreau sa le aud... Vreau sa inot in oceanul acesta mare care ma inconjoara dar nu cred ca am putere sa ajung pana la mal, asa ca ma scufund catre tine. O alarma falsa ma face sa plec. Tu esti adevarul din oglinda si noi suntem cei inconstienti, cei nebuni. Ar trebui sa ma alatur ospatului? Nu acesta este tipul de om pe care il cunosti si il stii. Ar trebui sa rod lesa care ma tine in captivitate? Noi chiar incercam sa lasam aceasta noapte sa explodeze, noi chiar incercam sa gasim semnul iesirii si sa disparem. Ar trebui sa traim pentru o cauza pierduta in acest razboi fals? Am stat si cu alti oameni si stiu ca tu nu esti printre ei, nu esti aici. Nu sunt aici ca sa fiu sclavul tau! Vreau sa inchid ochii! Probabil ca esti un monstru care face ca cosmarurile sa dispara. Faci ca totul sa arda din temelii si sa ma trezesc intr-un loc linistit traind intr-o lume plina de promisiuni, intr-o lume formata din vise si sperante.

Slow Pulse Conclusions - Til the Break of the Dawn

Pentru inceput simt ca incep sa-mi aud respiratia si bataile inimii... Dar imi dau seama ca e doar o iluzie, si singurul lucru pe care il aud acum este sunetul scos de bricheta care imi aprinde tigara. Focul mi-a fost udat de apa si totusi reuseste sa arda in jurul lui. Cred ca e prima data gand acest lucru este posibil si apa nu reuseste sa-mi stinga focul din jur. Este un feeling destul de interesant, si nemaitrait pana acum. Aerul rece imi strange plamanii si ma face sa respir greu. Pentru un moment simt ca imi vine sa tusesc dupa care trag din tigara linistit, cu sete. Simt un fum alb in plamani si dintr-o data ma simt mai bine. Dar de fapt incep sa ametesc si sa ma misc greoi. Ma misc atat de greu incat imi vine sa ma intind, dar stiu ca trebuie sa ma pastrez pe drum si sa nu trag pe dreapta. Drum lung sau scurt. Nici nu mai stiu. Nici nu mai conteaza. Asa ca nu ma opresc. Nu ma opresc si continui. Sunt gropi, sunt munti de urcat si pante de coborat. E apa prin care trebuie sa ma inec, si caldura prin care sa ma topesc. Asfalt uscat pe care sa gonesc si drumuri grele prin care sa merg zbuciumat. Dar sa lasam drumul la o parte, ca el o sa ramana tot acolo unde este si acum...

Incepi sa aduni in tine lucruri pe care nu credeai ca le vei mai simti vreodata. Si este interesant, ciudat si bine in acelasi tiimp. Incepi sa inmagazinezi in tine tot mai multe. Dar nu devi ca un pahar care se umple si da pe din-afara. Nu in sensul rau al expresiei ci in sensul bun. Atunci cand o sa aduni prea multe in tine, o sa explodezi, o sa te reversi si o sa fi o bomba de sentimente.......

...........................................................................................................

Au trecut 31 de zile, sau poate au trecut mai multe. Da, cu siguranta au trecut mai multe. Doar ca ultimele 31 de zile au fost parca mai intens simtite. Da, cu siguranta ultimele 31 de zile au fost parca altfel. Ultimele zile asa au si fost. Intensitatea si densitatea emotionala au depasit orice limite imaginabile iar in tine s-au trezit lucruri nemaivazute pana acum; nu pentru atat de mult timp cel putin. Am ajuns sa pierd numarul rasariturilor si al apusurilor dar pot oricand sa fac un calcul si sa gasesc un numar magic. Nu ca ar conta, dar asa pentru evidenta...

Noaptea este lunga, dar parca zilele sunt si mai lungi... Ajung sa vad apusul si imi dau seama ca pana la rasarit mai este putin. Timpul si spatiul dintre apus si rasarit ne leaga. Si cu cat timpul si spatiul sunt mai scurte, cu atat legatura este tot mai mica. Un fior rece mi se scurge pe spate cand ma gandesc la asta. Cu toate ca alternanta asta nu imi place si as vrea ca inturnericul, noaptea sa ne domine timpul, ajung totusi sa le apreciez pe amandoua; ziua face ca noaptea sa devina dorita si asteptata mai mult. E vorba pana la urma de amanarea placerii. Explozia placerii e mai mare atunci cand astepti mai mult. Dorul ajunge la nivele de intensitate mult peste asteptari, mult peste calcule. Iar intensitatea placerii depaseste orice limite.

M-as da si eu cu tine pe autostrada. Pe o autostrada din nisip si apa. O autostrada incalzita de raze galbene si lumina puternica. Mi-ar placea si mie asta. Cui nu i-ar placea sa-ti simta parfumul, atingerea pieli, sirenele cantand si vantul maturand nisipul aspru de pe piele? Cu siguranta mie mi-ar place. Spatiul acela este un loc in care reusesti sa te dezbraci. Si ce e mai frumos decat sa faci dragoste cu valurile, cu nisipul si o camasa alba? Poate altii pot descrie asta altfel, dar tabloul meu este alcatuit dintr-un motor, mirosuri de ulei si benzina, parfumul tau, camasa mea alba care te inveleste, vantul care se joaca prin parul tau, mirosul sarii din apa si soarele sus deasupra valurilor. Peste asta as mai adauga mult nisip care sa fie pe fondul acestor imagini, fumul conversatiilor in care sa ne pierdem. Pielea ta fina si miros de sex proaspat in asternuturi. Multe elemente in jur ar mai fi de pus in acest puzzle, dar banuiesc ca tabloul incepe sa se contureze frumos. Cui nu i-ar place asa ceva? Un loc in care timpul sta in loc, un spatiu in care totul devine etern, un miraj care devine realitate...



If you love me the morning after, til the break of the dawn, if you give me the love I'm after, you, you will be reborn...

Angels vs Devils

Pentru inceput, ca tot am fost intrebat in ultimele doua luni foarte des treaba asta, raspunsul meu este NU! Nu, postarile mele nu se adreseaza vreunei persoane anume. Nu incercati sa va mai flatati singure, sau singuri, depinde de orientarea sexuala pe care o aveti. Posturile nu sunt fapte din viata mea. Blogul acesta nu este un jurnal. Ceea ce ati citit in mare parte a fost, este si va fi fictiune. Incercati sa priviti lucrurile dintr-o perspectiva mai obiectiva si sa nu mai puneti etichete pe ceea ce cititi. Nu zic in schimb ca lucrurile descrise, scrise nu sunt inspirate din viata reala. A mea, sau a altora din jurul meu sau nu.

E mult zgomot in jurul meu si lumea parca striga incontinuu. Zgomotul atmosferei generale este incredibil si ma face sa ma gandesc tot mai mult la un loc in care sa te izolezi si sa nu mai ai nici un fel de contact cu nimeni. Singura imagine de acest gen care imi vine acum in minte este The Wall-ul lui Pink Floyd. Si da, este o imagine generica... Presiunea creste, iar caldura creata te doboara. Este dogoritor si nimic nu mai are efect asupra ta in momentul de fata. Nici o pastila nu-si mai face efectul. Nici macar apa pe care o bei de sete nu creaza nici un fel de interactiune cu corpul tau. Atmosfera e plina de mirosuri apasatoare si intepatoare. Mirosuri de combustibili, uleiuri, chimicale, peste toate astea vreo 35 - 40 de grade si te simti ca in infern.

M-am trezit azi-dimineata cu o senzatie atat de ciudata si gandul mi-a zburat la tine instantaneu. Si nu stiu de ce. Ceva ma macina, ceva ma apasa. Ceva parca nu e tocmai ok. Dupa care, la un moment dat vorbim, ne vedem, si totul este extraordinar. In visul meu se petreceau lucruri care treceau de nivelul bizarului. Era beyond everything. Mi-am ridicat un semn de intrebare, mi-am aprins o tigara si am pornit la drum intr-o noua zi plina...



ASDIH

Roller Coaster

In acest moment cand noaptea se contopeste cu ziua, gandurile mele aluneca catre rasarituri si apusuri. Multe dintre ele trecute. Unele inca prezente. Dar cele mai multe care urmeaza sa vina. Inca nu sunt hotarat care imi place mai mult: rasaritul sau apusul; lumina lunii in noapte pe cerul instelat sau soarele arzator din mijlocul zilei care imi chinuie retina de fiecare data cand nu am ochelarii de soare la mine. O voce imi zice ca e timpul sa merg acasa in timp ce m-as urca in masina pe prima autostrada si as merge mai departe la drum. Cealalta imi zice sa risipesc in neant soarele diminetii si sa astept cu nerabdare venirea noptii. Cu siguranta in ambele situatii am un diavol mic si negru in mana care ma ispiteste cu arome parfumate de placere carnala. Probabil ca raspunsul se afla undeva la mijloc. Un raspuns si o cale in care ma zbat sa-mi regasesc linistea. Inca nu a venit. Cu toate ca linistea o gasesc mereu in tine. In tine, chiar daca esti agitatia din jurul meu, imi gasesc linistea si respiratia. La tine ascuns intr-un sertar imi regasesc sufletul pierdut. De la tine imi iau intotdeauna cele necesare pentru a merge mai departe pe drum. Pe acelasi drum cu tine, sau pe un drum diferit. Niciodata nu am stiut. Dar la capatul autostrazii ne-am regasit intr-o conversatie infinita invaluita de fumul tigarilor. Cine esti tu? Nu stiu. Dar sunt sigur ca in curand o sa aflu chiar daca am o banuiala destul de vaga...



...........................................................................................................


Chiar crezi ca locul meu este acolo? Chiar crezi ca locul meu este printre valurile marii? Chiar crezi ca locul meu se afla pe nisipul plin de chistoace de tigara? Chiar crezi ca eu apartin acelui loc? Inca nu stiu! Dar imi place cum gandesti. Si mai pot sa-ti zic ca la tine pot sa ajung. Orice ar insemna acest lucru. Oricand, oricum. Soarele imi bate puternic corpul alb si mic. Ii simt caldura pe pielea fina unsa cu crema aceea speciala, care poarta mirosul tau, care imi aminteste de tine de fiecare data, care ma inconjoara. O aroma pe care nu mi-o pot scoate din minte si din nas. Simt caldura soarelui pe corpu-mi chiar daca nu esti fizic langa mine, chiar daca vantul bate si imi aduce mirosul tau. Chiar daca sunt imbracat. Am o camasa pe mine care poarta si ea la fel parfumul tau. De multe ori am impresia ca ai dat-o jos de pe tine cu doar cateva clipe inainte. E atat de bine in ea incat nu as da-o jos niciodata. Acordurile din jurul meu ma fac sa ma simt acolo cu tine in locul acela in care amandoi ne-am dezbracat si am inotat impreuna intr-o mare de caldura care nu se mai termina. Si nici nu vroiam sa se mai termine. Tigarile din pachet dispareau incet in timp ce parfumurile noastre se contopeau intr-un spatiu in care timpul nu avea masura. Nu avea masura si parea ca sta in loc. Parea ca nu se mai termina. Diminetile erau calduroase si purtau arome de peste. Amiezile erau toride si erau inconjurate de arome boeme. Serile erau racoroase si erau inmiresmate de sarea si briza marii. Zilele erau toride si purtau aroma unui gel de dus de culoare portocalie. Niciodata nu am inteles ce era asa special la el, dar m-a fermecat si aroma lui inca este prezenta pe corpul tau. Noptile miroseau a sex. Noptile aveau atmosfera muzicii... Muzica de iubit si de facut dragoste. Noptile aveau toate gemetele tale de placere. Noptile erau pline cu pahare de vin rosu. La fel de rosu ca apusul care iasa acum din mare. O mare in care te gasesc inotand de una singura in primele raze ale diminetii. In mine bate un vant. Un vant cald de aceasta data. Atat de cald incat ajung sa ma topesc in bratele tale atunci cand ma imbratisezi, uda fiind de marea care te-a spalat de toate cele rele. Impreuna am imbratisat dezgolirea noastra si am primit marea in suflet...

I am the Highway

In capul meu se invart metafore despre prezenta ta langa mine. Te vad urmarind soarele de pe un cal negru, in timp ce in jurul tau se aud acorduri braziliene. Exotic. Pe cat de mult mi-as dori sa irosesc rasaritul si sa prind un apus cu tine in fiecare seara, pe atat de mult iubesc noaptea din jurul meu cu umbrele ei cu tot, cu fantomele ei cu tot si asta ma face sa vreau sa ne prinda rasaritul imbratisati chiar daca caut intunericul si imi lipesc de ochi ochelarii de soare. Ma inconjoara o imagine gotica de chip angelic palid care straluceste si in noapte dar si in lumina soarelui. Calul negru, pe care esti purtata in valurile marii vietii mele, necheaza de placere atunci cand iti simte arcuirea corpului pe spatele sau. Sunteti 2 in 1 si mergeti impreuna pe acelasi drum. Totul radiaza in jurul vostru si sunt atat de atras incat ma simt ca un vampir care nu-si doreste altceva decat sa iasa la lumina din adapostul noptii. Totul pare atat de aproape dar simt cum sunt inconjurat la randul meu de un hau imens de umbre, intuneric si foc. Atat de mult am stat aici incat a inceput sa-mi placa si nu-mi mai dau seama ce e bine sau rau. Ce e frumos sau urat. Ce e lumina sau intunericul. Ametit de fumul cu arome puternice din jurul meu ma simt intr-un deja vu continuu, amplificat de sevrajul in care am intrat. Ascult piese la nesfarsit. Fiecare gand se indrepta spre tine. Fiecare noapte poarta vise cu tine. Fiecare tigara este fumata in cinstea ta. Fiecare pahar este golit pentru tine. Fiecare Cola are gustul tau. Daca as fi in desert tu ai fi oaza mea de liniste si racoare. Daca as fi la pol tu ai fi semineul in fata caruia m-as incalzi, transformandu-mi fiecare cristal de gheata in clipe fierbinti. Intru in vreerie. Parca dureaza o vesnicie.

...........................................................................................................



Ma trezesc din clipa asta pentru ca in jurul meu se aud tobe puternice care imi bubuie in timpane; chitari indurerate care urla si plang. Basul infundat imi face corpul sa vibreze frenetic. Iar peste toate astea simt cum simultan ma cuprinde focul si raceala iadului in timp ce o voce ragusita dar cristalina imi strabate fiecare parte a corpului incercand sa ma revigoreze. Intr-un final imi dau seama ca este doar o alta zi insorita in Iad.

...........................................................................................................



Imaginea ta imi joaca inca pe retina in timp ce privesc apusul incendiar. Un gust dulceag isi face aparitia pe buzele mele. Ma adun, dau volumul ala la maxim, iar o voce interioara imi zice: "I see clearly!". Dupa asta nu stiu altceva decat ca pasii mei se indreapta pe acorduri puternic inflacarate tot spre tine.

Shadows & Ghosts

Acum o saptamana fredonam piesa asta pe un alt drum cu gandul la tine. Acum o saptamana strabateam alta autostrada cu un singur gand. Gandul acela maret. Acum o saptamana oricat as fi fost de obosit rezistam in picioare iar o noapte in plus nu ma mai putea da jos. De o saptamana fredonez tot mai mult piesa asta si parca orice zgomot din jur este acoperit de muzica din urechile mele. Inca imi zic: "Daca aveam acum motorul ala, altfel era...". Dar o sa vina toate la timpul lor, zic. Intr-un final am ajuns la tine. Te-am imbratisat ca pe un prieten pe care nu-l mai vazusem de ani de zile si de care imi era exagerat de dor. Am redevenit o pasare de noapte in rand cu tine, privind rasaritul ca de obicei si nu doar apusul. Rasaritul ala mi-a zambit de fiecare data si oricat de praf as fi fost, intotdeauna am reusit sa zambesc, mai ales atunci cand iti vedeam chipul.



In noptile in care m-ai avut, raurile de vin au curs pe corpul tau fin si m-am intrebat din nou: "How could you be so fine?". Si am primit raspunsul in sarutari lungi si fumuri imbibate de arome de cirese.

Momentan sunt napadit de fantome si feeling-uri de duca, zgomot de umbre... o da de umbre...



In multiplele mele deplasari am avut ocazia sa vad tot felul de imagini. Acum am una singura in minte in culori de rosu si negru. In urechi am "Black Velvet", in plamani "Black Devil" si in gura iti simt gustul invaluit de "Hell". Pe retina mea se joaca culori de rosu, alb, albastru si negru. Pe corpul meu simt atingeri fine si tandre cu miros de flori si orgasm. Hainele imi sunt invalurite de mirosul tau si mana imi miroase a tine. E un miros dulce. Un miros de care nu vreau sa ma despart, un miros care vreau sa-mi imbrace corpul. Mirosul tau imi aduce aminte de vara, de nisipul care te zgarie, de marea care iti sufla in suflet si de vantul care se joaca prin parul tau. Valurile care iti stau intiparite pe retina. O retina in care ma pierd. Bineinteles ca a trebuit sa fut iar meciul si sa o gafez, dar mi-am regasit sarutarile pierdute in atingerile sufletului tau. Si a fost bine. Nu vreau sa ma gandesc la drumul care ma asteapta in fata, nu vreau sa ma gandesc la timp. Nu vreau sa ma gandesc la distante, nu vreau sa ma gandesc la ganduri. Las la tine tot ce-am fost si cred in continuare in ochii tai. Las totul la o parte si te tin de mana. Ploaia isi face aparitia iar eu ma simt scaldat de raze de soare. Visul continua in focuri aprinse.

Iar dimineata m-am trezit tot in bratele tale, umbra...

Liberian Blackout

Chiar daca m-am trezit cu un gand frumos cand am deschis ochii azi-dimineata si in intunericul profund am reusit sa-i vad chipul care imi alina retina de fiecare data, ziua a inceput cu o veste proasta. Dar nu am zis nimic pana ce ziua nu s-a terminat si nu am reusit sa schimb vestea asta proasta in ceva bun. Asa ca am facut ce era de facut si la o ora dupa, zambeam perfid. Lumea a ramas uimita in jurul meu de cat de bine pot sa iasa lucrurile atunci cand eu zic ceva. Si daca stau acum sa ma gandesc, nu am facut de fapt nici cel mai mic efort de a schimba lucrurile... in vafoarea mea.

Ziua binenteles ca nu avea cum sa continue intr-o nota pozitiva, mai ales la ce start a avut. Asa ca am fost ingropat, acoperit si ravasit de toate documentele din jurul meu si de toate fenomenele care nu stiu ce dracu mai cauta pe aceasta planeta... Dar spre sfarsitul zilei, am avut parte de o Cola si de un fursec intr-o conversatie cu cineva total strain mie cu care am reusit sa avem subiecte comune de discutie.

M-am relaxat pentru un moment, dupa care am luat-o de la capat. Simteam cum incep sa ma pragatesc de o explozie... Dar una peste alta, am ajuns la ora asta tarzie in noapte, Creed ruleaza intr-un playlist improvizat si eu ma gandesc la tine, pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine. La tine, pentru ca tu ma linistesti atunci cand sunt agitat, la tine pentru ca tu ma ridici atunci cand la pamant sunt cazut, tu ma faci sa privesc spre o noua zi chiar daca simt ca am ajuns la capat. La tine, pentru ca atunci cand e bine sau e rau sunt cu tine si nimic nu mai conteaza. La tine, pentru ca zambetul tau ma face si pe mine sa zambesc. La tine, pentru ca ochii aceea intotdeauna mi-au furat privirea si m-au dus intr-o alta lume mai buna, la tine, pentru ca atunci cand telefonul suna, totul in jur tace. La tine, pentru ca ziua incepe mai bine atunci cand imi esti in gand sau in pat alaturi de mine. La tine, pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine!

Soldier's Eyes

Stau pe un deal, undeva - cred ca nici nu stiu cu exactitate unde ma aflu. In urechile mele canta o piesa de dor de duca in timp ce imi acopera zgomotul din fundal creat de motoare V 12 si Caterpilare. Se vad niste lumini, iar langa mine se afla un pachet de tigari care ma asteapta sa il fumez insetat. Langa el, o bricheta neagra cu luciri argintii isi exprima vechimea iar eu ma bucur ca o am la indemana la nevoie. Imi iau o tigara din pachet si o aprind. Trag puternic si insetat din ea ca si cum ar fi ultima. Expir si imi dau seama ca inca ma fascineaza modul in care se imprastie fumul.

O clipa ma opresc si nu ma mai gandesc la nimic. Zgomotul dispare, luminile devin neclare, iar timpul se dilata spre bucuria mea. Pentru un moment inchid chiar si ochii, iar dupa ce ii deschid imi dau seama ca am in fata aceeasi imagine. E liniste.

Imi ridic capul si privesc spre cer. Gasesc cateva stele care sa imi incante retina, dupa care privesc in directia ta. Coincidenta sau nu, o raza de lumina ma atrage sa imi mentin privirea in aceeasi directie, iar luna e galbena. E atat de galbena incat ma vrajeste parca si nu ma lasa sa-mi iau ochii de la ea. Atata ariditate si parca sunt intr-un ocean in care ma pot scalda in voie.

Gata; m-am hotarat.

Imi termin tigara, iar in nestire pasii mei se indreapta spre parcare. Acolo imi gasesc umbra in cele din urma stralucind si parca asteptandu-ma sa mergem impreuna pe acelasi drum. Ma urc pe motor, il apuc bine ca si cum mi-ar fi fost dor de el. Ca de o imbratisare. Si pornesc la drum fredonand in cap urmatoarele versuri:

I will not be commanded
I will not be controlled
And I will not let my future go on
Without the help of my soul

20.000 and still counting... Dawn of a new day never looked as good as this

Postul asta ar fi trebuit sa apara mai devreme, in acelasi timp in care ar mai fi trebuit sa astepte pana sa vada lumina noptii inca vreo 4 zile. Dar asta este. Prima sambata si a treia. Totul intr-un ciclu cu iz de deja vu si un numar magic, 3. Nu te mai gandi la ce ma refer... Este vorba de aniversarea blogului care azi, in mod normal, intr-o zi de sambata face 3 ani! Deci urati "La multi ani!", cititi si ascultati in continuare. Sunt sigur ca o sa va faca placere ca si pana acum sa urmariti ce sa intampla aici pe PoeticJam.blogspot.com.

Asa ca sa incepem cu inceputul...

"Nothing compares with a slow motion morning start. It`s all so quiet. Without coffee, tea, cigarettes, breakfast, newspapers, TV, and other bullshits,
Have a nice day!
`Cause I just had a 3 hours night sleep full of nightmares.
What`s up, doc.?"

Si nu e foarte diferita situatia actuala fata de cea de mai sus, doar ca in ecuatia de azi am bagat o camila si nu am visat urat azi-noapte, chiar daca am dormit tot vreo 3-4 ore...

Diferit fata de acum 3 ani este ca intre timp am descoperit la fel de multa iubire in anumiti oameni, pe cat de multa dezamagire am gasit in altii. Astea sunt chestii cat se poate de normale. Daca acum 3 ani eram intr-o stare de finalizare, exact asa sunt si acum... pentru ca intotdeauna o sa fie lucruri de inceput si lucruri de terminat... Exista un ciclu continuu de venimente si de stari din care nu e bine sa iesi. La dracu, e viata in sine pana la urma. Daca nu ar fi asa nici nu ai simti ca traiesti. Vorba aia: "Yeah, you bleed just to know you're alive!"

Si-acum sa o dam la sentiment. Fuck!
Nici nu stiu de unde si cu ce sa incep...

Sunt atat de multe lucruri rele in lume, si totusi ma uimesc si pe mine cat de multa bunatate poate exista. Prietenia aia nu ti-o ia nimeni, si ce e al tau e intotdeauna pus de-o parte. Nu-ti poate lua nimeni sufletul si nimeni nu poate pretinde ceva din ce este al tau. Sunt eforturi, sentimente, ganduri si trairi care sunt numai ale tale si ale oamenilor cu care vrei sa le impartasesti. Si asa o sa ramana intotdeauna. Nici ploaia nu poate sa-ti ude foaia, iar foaie ta e cea mai buna. Ca ne spunem prieteni, ca ne spunem frati, sis, coaie, bai pula, sau mai stiu eu ce apelative pufoase, suntem toti acolo si o sa ramanem toti acolo tot timpul. Ce a fost a fost, nu mai conteaza. Conteaza ce este. Si niciodata nu o sa fi singur/a. Carrpe fucking diem, baby! Nu asa era vorba? Atunci hai sa ne bucuram de toate lucrurile bune care sunt in jurul nostru, nu de alta dar pe cele rele oricum le bagam in seama mult prea mult. Lasa sa mai fie si bine, ca m-am cam saturat sa tot fie probleme, ganduri, stres, presiune. Hai sa mai impartim si o tigara, un pahar de vin, un zambet si o imbratisare. Zic ca e mai bine asa. Nu mai putem glumi fara sa facem in acelasi timp o invitaie la vals? Eu zic ca putem ;)

Eu zic ca bine zicea cine ce zicea:

"I am not alone
I live with the memories, regret is my home
This is my true freedom
Express all the feelings of what I've become
I watch the rising sun"

Asa ca, hai sa vedem inca un rasarit pe Highway 99, sau pe Route 66 si sa vedem ce ne poate aduce momentul urmator!

Avand in vedere ca postul asta trebuia sa apara noaptea, imi cer scuze, dar asa e textul:

"Nisipul sa-ti zgarie pielea fina, sa te scufunzi in cearsafuri mirosind a sex, parul sa-ti fie ciufulit de atata placere, parfumul care te inconjoara sa nu te paraseasca niciodata, sarutarile moi, umede si apasate sa-ti ramana tatuate pe intregul corp. Buzele sa-ti fie insetate de sarutul meu, iar camasa mea sa te tina tot timpul in brate in timp ce gandul tau calatoreste spre mine, iar al meu o ia la fuga spre tine. Undeva la mijloc sa ne intalnim si sa ne scufundam in noaptea plina de placeri. Noapte buna, draga mea!"

I don't know about you, but I'm so wet right now. Fuck! I'm out of ideas! I need a fucking cigarette!

Terminus!

In ciuda faptului ca nu suntem inconjurati de civilizatie, cel putin nu de una pe care sa ne-o dorim, descopar in fiecare zi ca exista printre noi oameni cu care poti schimba o vorba atunci cand e nevoie. Exista intotdeauna oameni in jurul nostru cu care sa poti comunica. Fiecare dintre ei lucreaza sau au ziua ocupata cu diverse activitati. Dar la sfarsitul zilei, inainte sa te pui un pat observi ca poti da un telefon, poti bea o bere cu un prieten stand la o poveste undeva intr-un loc uitat de lume, poti "socializa" pe facebook sau ai la dispozitie orice alt mijloc de a comunica cu o persoana draga tie. Atunci iti dai seama ca toata ziua, indiferent cat de rau ti-a mers, ti-o poti incheia intr-o nota cat se poate de optimista si gasesti puterea pentru a o lua a doua zi de la capat. Asta ca sa nu mai zic pentru a multa oara ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea.

De o vreme buna incoace treburile astea cu fluturi in stomac si 5 batai in plus pe minut nu ma atingeau prea tare. Dar am inceput sa redescopr anumite senzatii adolescentine si sa ma intreb: e bine, nu e bine? Si asta pentru ca unii ziceau ca imbatranesc, iar altii sa ma maturizez... Deci practic sunt prins intre doua lumi carora deopotriva imi place sa le apartin. Si atunci incerc sa gasesc un echilibru si sa iau ce e mai bine din ambele. Concluzia pe care o pot trage in acest moment este ca este bine sa te bucuri ca un copil de fiecare moment in timp ce gandesti matur si rational. Posibil ca aceasta idee sa se schimbe peste 1 minut sau peste 10 ani, la fel cum se poate sa ramana asa.

Femeile in continuare ne conduc vietile! Hai, da-te spartan si spune ca in cazul tau nu e asa! Daca ai parerea asta poti sa nu mai citesti ce scrie mai jos. Femeile ne conduc in continuare vietile si ne redecoreaza apartamentele in timp ce zic ca nu fac asta. Si atentie, nu zic ca e un lucru rau! Imi dau seama tot mai mult pe zi ce trece ca fara o prezenta feminina alaturi viata nu are aceeasi culoare. Nu are acelasi parfum, nu are acelasi sens, nu si nu si nu! O sa fie probabil o gramada care o sa contrazica acestea. Eu zic: 1 Sa va mai ganditi! si 2. Inseamna ca nu ati inteles nimic de la viata pana acum!
E incredibil cat de mult poate schimba orice rau intr-un moment placut un glas cristalin chiar daca e ragusit. E incredibil cat de mult poate schimba o voce feminina o zi proasta intr-o seara perfecta. E incredibil cat de mult poate schimba un zambet, un suras, o clipa de nefericire in alta de fericire deplina. E incredibil cat de mult poate schimba un trup de femeie o noapte. E incredibil cat de mult poate schimba prezenta unei femei viata ta! Mi s-a sugerat sa citesc Cartarescu - "De ce iubim femeile". Inca nu am ajuns in punctul acela... Poate o sa ajung sa pun mana si pe cartea asta... Sper totusi ca va fi buna. Am voci in jurul meu care il lauda pe autor si am voci in jurul meu care il detesta. Ramane de vazut cand o sa pun mana pe carte. La fel de mult mi s-a sugerat sa fiu mai explicit in ceea ce este scris aici, dar parca mie imi place ca este asa ambiguu, relativ, ca se pastreaza un semn de intrebare la fiecare rand, ca se lasa o urma de mister undeva si o framantare in gandul altcuiva. Pana la urma si relativitatea asta are rolul ei de a tine lucrurile in suspans si nu neaparat de a nu spune lucrurilor pe nume. Ar fi mult prea simplu si lipsit de sens pentru mine sa spun lucrurilor pe nume. Ar fi lipsit de imaginatie. Iar pana la urma, blogul asta chiar daca este scris de o persoana masculina, este exact ca si o persoana de gen feminin; trebuie descoperit, analizat si regasit in multe lucruri care ne inconjoara. As mai vrea ceva sa scriu, dar cuvintele m-au parasit in momentul asta si s-au dus spre un alt gand... spre un alt pat in care sa fie ravasite...

Therefor...

Ravaseste-mi asternuturile!

Ravaseste-mi asternuturile in fum de tigara si gemete care sa-mi zgarie timpanul!
Ravaseste-mi asternuturile in camasa alba si lasa-mi pe retina o ultima imagine cu tine cu care sa inchid ochii sa visez si sa nu ma mai trezesc din conversatia asta!

Stiu ca probabil multe dintre voi o sa va inrositi la vederea acestor vorbe. Dar va asigur ca nici una dintre voi nu va aflati aici, sau in gandurile mele in momentul de fata asa cum ati crezut, credeti si veti mai crede inca! :P Ideea ramane aceeasi, la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea, chiar daca ea nu o sa fie aici pentru totdeauna, chiar daca ea nu o sa te iubeasca pentru totdeauna indieferent de. Si-acum toata lumea s-a bosumflat si mediteaza la vorbele astea. Fugiti ma de aici. Foarte multe dintre voi cititi tot felul de articole, bloguri, carti si vizionati tot felul de filme cu tenta din asta super emotionanta. Nu e nimic grav aparent, doar ca din cand in cand trebuie sa mai iesiti din gandirea asta cu tot ce zboara se si mananca, ca nu e chiar asa. E foarte dragut, mai ales cand anumite lucrurile sunt facute in intimitate dar ce e prea mult strica, si strica mult. Acum stiu ca am intrat un pic tare in voi, dar sa stiti ca sunt cat se poate de bine intentionat. Iar drumul spre Lew Ashby e intotdeauna pavat cu intentii bune! ;) Personal, si nu sunt singurul, ma invart intr-un Univers parca prea frumos cateodata ca sa fie si adevarat. Aici, automat poate aparea un semn de intrebare. Si asta pentru ca nu suntem obisnuiti ca lucrurile sa mearga bine. Tot timpul trebuie sa se strice ceva, tot timpul trebuie sa pierdem ceva, tot timpul trebuie sa reparam ceva. Nu prietene, unele lucruri mai si dureaza fara sa se strice atat timp cat timpul de folosire este corect utilizat, atat timp cat nimic nu se forteaza mai mult decat trebuie, atat timp cat mentenanta este facuta la timp. Iti trebuie multa grija in astfel de lucruri, multa rabdare si toleranta. Dar mai mult decat atat iti trebuie trei chestii: INCREDERE, RESPECT si SINCERITATE! Daca le ai pe astea trei, celelalte vin de la sine. Daca una lipseste... e bai mare, pentru ca da cu rest.

Mi-as fi dorit sa fiu intr-un parc sa ma plimb de mana cu cineva drag, dar nu pot din simplul motiv ca ea nu e aici si eu nu sunt acolo. Ne despart niste munti, niste dealuri, cateva orase, si alte cursuri de rauri si drumuri. Dar ne leaga ceva: cele trei lucruri de mai sus, si multe altele.

Ravaseste-mi asternuturile! Pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine!

1095 + 1 and counting...

Fara alte cuvinte, fara alte prezentari sau introduceri. Asta e un post intim, doar pentru o inima. Asta e un post care nu vrea view-uri. Asta e un post care se simte si se asculta. Multe din lucrurile care urmeaza au mai fost aici, dar cum repetitia este mama invataturii, luati un playlist de repet, luati un playlist pe care sa invatati sa simtiti, luati un playlist care sa va aduca aminte ca sunteti oameni care iubiti, luati un playlist din inima pentru inima, because tonight is love making my dear!

Incepem mai rock'n'roll...



... si ne linistim pe ritmuri ciocolatii...









... si zic sa ne mai dezmortim putin cu niste rock'n'roll, evident... and I'm hard...



This is the right thing you should do, you should shed my skin...







Ia luati-o si pe asta... asa deep...



Dupa principiul mi-e greu sa vad ca locul tau in pat e gol, sau fara de tine in pat mi-e frig...



Asta e un moment de tinut in brate cu sarutari pe frunte, lacrimi pe obraz, fum in jur si tremurat de voci...



Si asta sa va amintiti intotdeauna de unde ati plecat si cu ce scop. Cu ce feeling in stomac si in inima...



Undeva pe acolo, intr-o poza, poate cu o tigara in gura ratacesc si eu... in fum, asteptand ca clipa asta sa nu se mai sfarseasca!

1096 and still counting...

Highway 99 by Radio Chaos

Multa vreme de cand nu am venit cu un playlist pentru voi, cei care asteptati sa vi se puna muzica de un D.J. pentru ca aveti prea multa sau prea putina muzica in jurul vostru si nu stiti ce sa alegeti. Iar postul asta imi aduce aminte de vremea cand faceam constant asta. Asta e pentru tine, pentru ea, pentru el, pentru noi, pentru voi, pentru ei, pentru ele, pentru toti. Asa ca, press play!

> Slow Pulse - Riva
> Kansas - Dust in the Wind
> Linkin Park - Blackout
> Tantric - Regret
> Linkin Park - Valentine's Day
> Buckethead - Angel Monster
> Florin Chilian - Zece
> Travka - Venus
> Axel Rudi Pell - Forever Angel
> Tracy Chapman - For my Lover
> Dream Theatre - Pull Me Under
> Nine Inch Nails - Every Day is Exactly the Same
> Tantric - The One
> Alter Bridge - Brand New Start
> Metallica - Fade to Black
> The Calling - Adrienne
> Tantric - Life your Life (Down)
> Eric Clapton - Layla
> The 69 Eyes - Night Watch
> Era - Mother
> Creed - Higher
> Pearl Jam - Even Flow
> Gotye - Somebody that I used to Know
> Roxette - Listen to your Heart
> Ellie Goulding - Under the Sheets

200... Tons of Bad Luck or 10 steps to the Girl with Pearls in her Hair

Nu demult, chiar recent, mai recent decat ai crede chiar si totusi parca a fost acum mult mult timp, si asta din cauza ca timpul se dilata tot mai mult, te-am intanit pe tine, da pe tine! Erai micuta in lumina obscura, cu privirea atenta si zambetul pe buze. Am zambit, am intins o mana si am facut cunostiinta! Ti-am simtit atingerea fina si la un moment dat ne-am si luat in brate. Dupa ce ti-am simtit trupul mic si fragil am inceput sa ma gudur langa el. Vroiam ca acel moment sa dureze o vesnicie. Si nu stiu cum, de ce, cand, unde, dar mi-ai spalat creierul si mi l-ai lasat acolo undeva, iar eu am venit cu tine. Am simtit ca timpul petrecut langa tine nu trece. Am simtit ca timpul petrecut langa tine e cat doua vesnicii. Undeva mi-ai lasat o pata de culoare si zambetul acela inca ma trezeste dimineata. Nu stiu daca as vrea sa ma trezesc fara el, sau cu un alt zambet. Cine te are alaturi trebuie sa te pretuiasca foarte mult, si sper sa fie asa. Pentru ca daca nu e asa o sa te fur, indiferent de consecinte si o sa te fac regina visurilor mele. Esti poate asa cum vrea fiecare barbat sa fii. Micuta, firava, cu un trup de invidiat, puternica cand trebuie, tacuta si cu un sex appeal de invidiat. Poate prea tacuta uneori, dar privirea ta spune foarte multe, si zambetul tau la fel. E nevoie doar sa ridici o spranceana si m-am topit. Acum razi si nu doar lumea mea este data pe spate, dar daca te uiti bine in jurul meu mai sunt inca cativa care saliveaza pe podea la vederea ta. Parul tau are perle incrustate in el si parca se misca in slow motion, stralucind a tot ce e mai frumos in lume. Si asta chiar daca are o culoare destul de inchsa. Dar m-am resemnat cu gandul si o sa ma multumesc sa te privesc de acum incolo. Prefer sa imi ramai intotdeauna intiparita pe retina. Ma pot multumi si cu asta chiar daca vreau mai mult.

Problema insa se exinde si se lasa cu nopti de betie, multa, mult prea multa informatie, stres mult si ganduri de la cele mai roz la cele mai negre... Asa de bine pare sa fie totul in jur, dar ghici ce? Intotdeauna iti va suna telefonul si cineva iti da o veste proasta. O veste neagra. Eu ma inteleg bine cu doamna, dar asta nu inseamna ca o si vreau in jurul meu asa cand are ea chef sa vina. Mai dute si doi metri in fata pulii mele de egoista. Tot vrei sa iei, tot iei, dar nu dai niciodata nimic inapoi. Nimic bun cel putin.

That's it! Start the clock!
... and this is how it starts!

Step 2: yeah, you bleed just to know you're alive!

Step 3: Are you fucking kidding me? Fuck this shit! I'm too old for this shit!

Step 4: living in a fucking deja vu because I'm just too young to care!

Step 5: you can't stop progress!
First Venus, then Saturn & Jupiter... and now Mercur. Damn I want the whole Universe, fuck the rest!

Step 6: moving in slow motion in time by slow pusle. Smokig a cigarette and wondering: who's that rider?

Step 7: never say Die! While stairing at the world to my rearview!

Step 8: hold on, there's stil tommorow, just wait on the dark side of the globe!
... tantric
A moment of awkwardness... Is far better than a night of loneliness!

Step 9: ... 3, 2, 1. Here we go! Fuck!

Step 10: Shed my skin!

Pearls in fog...

Imi place mirosul tau dimineata cand te trezesti si faptul ca ai umerii goi peste care parul lung cade perfect. E o imagine cu care as vrea sa ma trezesc in fiecare zi pentru tot restul vietii. Ti-as ravasii asternuturile in fiecare noapte si atunci cand nu esti langa mine nu le-as putea spala pentru a nu pierde mirosul de sex pasional din ele. E fum in jurul nostru si lucrurile par sa fie prea frumoase cateodata pentru a fi adevarate. Ma simt in momentul asta pe un nor undeva sus, sus de tot. Dar ce zic eu pe un nor, in stratosfera, da, in stratosfera, acolo imi place cel mai mult. Acolo e cel mai bine. Parfumul din parul tau ma face sa ma gandesc la lucruri nu foarte ortodoxe si asta imi place. Imi place de mor... Imi place atat de mult incat te-as imbutelia itr-o sticluta mica si te-as pune la pastrare pentru secole... Exact ca vinul sa te invechesti si pe fiecare an ce trece sa fi si mai buna...

Dar ma trezsc din visul asta intr-un zgomot de motoare cu 12 cilindri in V si ma speriu de puterea care ma inconjoara in acelasi timp in care vapoii de carburant in gadila simturile. Asa ca trec peste momentul asta si incerc sa ma pierd in piesa asta:

Rivers...

De cateva zile ma incanta piesa asta... si nu ma pot dezlipi de ea. Imi incep ziua pe ea si mi-o inchei tot pe ea cu gandul in multe parti. Dar la sfarsitul zilei tot la un singur lucru se rezuma totul... rivers...



Cuvintele mele sunt de prisos in acest moment, therefore...

Hey what did know about insanity?
You wouldn't tell me what is mad, and what is useful thinking
It doesn't work like this you know, because I don't agree.
You really know nothing about insanity.
Oh what a way to go to sanity.

Disrespecting, disregarding, disillusioning, bullshit everyday
Disrespecting, disregarding, money grabbing, battle starting
Hey, in my own world this is insanity
In my own world this isn't sanity

A river runs freely through my body
A river runs freely through my heart.

I've got something to share with you, it's a story of me.
Of a young girl battered and bruised by society.
Regretting nothing, forgiving everything.
I throw a hug at all my friends and enemies.

Sometimes it's hard to live this, sometimes it hurts,
Sometimes it takes all my courage, 'cause that's the river

My will is good, and since I respect myself, people do so to.
Hey I've been paranoid, and down to hell.
But I get back on my feet, I came back to tell.

Sometimes it's hard to live this, sometimes it hurts.
But it is just the most rewarding, it is a river.

Killing ME, Killing YOU!

Prima chestie pe care am vazut-o cand am deschis pagina de blogspot.com a fost: 69!
Ganditi-va la ce vreti voi, eu stiu la ce ma gandesc, si nu ma gandesc ce la va ganditi voi! :P

Pentru astazi nu am multe de spus pentru ca a fost o zi in care cuvintele au fost de prisos, asa ca va las piesa asta care mi-a concentrat toate gandurile. Enjoy!

Hearts burst into Fire!

Ceasul a sunat si m-am trezit. Vroiam sa mai raman acolo, eram prea obosit si inca nu eram in stare sa ma ridic din pat.
Mi-am aprins o tigara in timp ce am dat play la piesa asta:



Gandurile au inceput sa curga si m-am trezit intr-o infinitate de sunete, imagini, oameni si locuri. Nici nu mai stiu cand a inceput totul. Dar cu siguranta stiu cand s-a terminat. S-a terminat acum vreo 5 zile. Nu as putea spune cu exactitate, dar stiu sigur ca a fost o data cu un "1" mare in fata ca de obicei de altfel. Am tot zis ca traiesc intr-un deja vu continuu, dar se pare ca doar eu vad asta. Traim inca alaturi de ipocrizie, alaturi de analfabetism si alaturi de ingamfare. E dureros chiar sa vezi cat de bine se poate imbraca adevarul intr-un costum si cravata si sa iasa asa pe strada sa se murdareasca de noroi. E si mai dureros atunci cand nu este nici urma de adevar la mijloc. Lumea inca evita sa zica lucrurilor pe nume si inca se ascunde. Avem impresia ca traim intr-o minciuna continua si cautam fiecare zid care ne iasa in cale sa ne ascundem dupa el. DON'T BE ANOTHER BRICK IN THE WALL! Lumea e plina de indivizi asemanatori tie, asa ca nu mai fii atat de ipocrit si nu te mai ascunde in spatele mastilor perfectiunii intruchipate, personaj pe care nu il reprezinti, cu atat mai putin tu! La fel cum invatam sa fim ipocriti, invatam sa fim si frustrati. Da, frustarea se ia intotdeauna de la altii, si se transmite mai usor decat un microb si ajungem sa ne intrebam de ce dracu ajungem sa fim atat de stresati dupa ce iesim de cursuri, de la servici. Intotdeauna gasesti o persoana care a fost nemultumita intr-o zi, ceva nu i-a mers bine, ceva rau s-a intamplat, la dracu, poate mancarea a fost stricata; si atunci acea persoana ce face? Te prinde pe tine la inghesuiala si te strange cu usa, numai asa, de amorul artei pentru ca el a avut un moment prost in ziua respectiva. Si tu ce faci? Inmagazinezi in tine toate relele, ajungi la un moment in care sa ai si tu responsabilitati si la prima chestie negativa care ti se intampla intr-o zi, dai si tu tot ce e mai rau din tine pe cel de langa tine. Persoana care si ea la randul ei o sa ajunga ca si tine, and so on and so forth. Pula mea, suntem o tara de frustrati si de ipocriti. Si repet, ce este mai grav este ca ne imbolnavim de aceste doua lucruri din cauza ca vor altii si din cauza ca nu stim sa gandim, sa disimulam, sa alegem in pula mea corectitudinea, respectul, sinceritatea si rabdarea. Tutun este pe camp cat sa afumam tot globul, asa ca nu mai merge faza cu "Rabdare si tutun!" - ca se fumeaza prea mult si tot nu exista atat rabdare pe cat se fumeaza.

Alte ganduri care m-au napadit de 5 zile incoace... Nu stiu, cred ca inca se mai poate face ceva in tara asta chiar daca ajungi tot timpul sa te zbati intre 2 realitati, sau intre vis si realitate. Se pot face lucruri faine si inca se poate visa. Cine zicea ca in Romania nu se poate visa s-a inselat amarnic. Si cine zicea ca in Romania visele nu se indeplinesc se insela si mai tare. Tot ce trebuie sa faci ca sa ajungi unde vrei este sa perseverezi si sa uiti de zicala "Lasa ba ca merge si asa!" - Cand ai incetat sa gandesti in acest fel, iti garantez ca lucrurile o sa inceapa sa-ti zambeasca si tie, si nu ma refer la clanta aia de care tie iti este frica si imi zici sa pun un prosop pe ea. Serios! E uimitor cat de mult te poate schimba o clipa de visare, e uimitor cat de mult de poate aduce cu picioarele pe pamant o clipa de visare. Incredibil si tin sa-ti multumesc pentru asta! Multumesc! Cine credea ca un simplu moment de placere infima te poate ajuta sa treci peste despartitri de tot felul de oameni dragi tie, care s-au dus prin alte parti sau care au hotarat ca ei nu mai au nici un rost pe lumea asta? Cine se putea gandi ca un simplu moment de placere infima te poate ajuta sa treci peste greutatile din timpul zilei de la servici, de la scoala, de oriunde ai fi tu? Un zambet, sau pur si simplu o imbratisare, un gest frumos, o simpla privire care te-a penetrat, iti poate schimba ziua, din rau in foarte bine. Nu mai simti oboseala, nu mai simti griji, nu mai simti ganduri, nu mai simti decat ca e bine. Cine credea ca nu se mai poate, ei bine, se poate! Sunt dovada vie!

Am inceput intr-o nota mai putin optimista si asta pentru ca trebuie sa inchei un capitol pentru cineva!

Adios amigo!