joi, 30 mai 2013

I'm just too young to care!

Afara ploua. Iesi din casa iar urechile iti sunt inundate de vacarmul urban. Te deranjeaza asa ca iti pui castile in urechi, dai drumul la muzica si pasesti incet spre destinatie. Ceva inca te deranjeaza dar nu iti dai seama ce. Incerci sa inspiri aerul proaspat si verde al diminetii si iti dai seama ca in jurul tau se regasesc gusturi, mirosuri si arome mult prea puternice, iar acestea acopera prospetimea unei noi zile. O duduie trece pe langa tine si ii simti parfumul proaspat, cumparat dintr-un magazin de fite. Soldurile i se unduiesc prin rochia mult prea scurta dand la iveala niste picioare pe care ti-ar face mai mult decat placere sa le mangai si sa le masezi. Ai vrea sa ii simti catifelarea pielii in timp ce te gandesti la o noapte in doi, dezbracati in mijlocul camerei intinsi pe covor. Te trezesti rapid la realitate pentru ca pe langa tine trece un domn imbracat la costum si cravata si care a transpirat prea mult de dimineata in masina mergand spre eveniment. Un taxi din care se aud zgomote de "slagare" iti taie calea si te face sa te opresti si sa te dai doi pasi mai in spate. In ciuda lacrimilor pe care lumea le varsa in jurul tau incerci sa zambesti desi fata ta exprima o seriozitate iesita din comun. O raza de soare te atrage si mergi grabit spre ea sa te incalzesti. Iti scoti ochelarii de soare si ti pui pe nas. Lumea capata o alta nuantta iar tu te indrepti in directia gresita. Iti aprinzi o tigara si pentru un moment te indrepti cu pasi mici spre un trecut melancolic. Ti se da o imbratisare din partea cuiva, iar tu nu stii cum sa o cantaresti. Incerci sa privesti optimist si mergi mai departe. Intri undeva sa mananci si sa bei o cola. Nu iti este foame dar stii ca trebuie sa mananci. Mainile iti tremura si incepi sa-ti pui semne de intrebare daca nu cumva esti bolnav. Fizic sau mental. Ai inceput sa ai tot timpul la tine ciocolata si sa observi ca pentru un patratel de fericire ai face orice. In tine fierbe ceva si gandurile iti napadesc in suflet. Inima incepe sa-ti bata alert si ca sa te linistesti te opresti undeva pe o banca. Ramai o clipa acolo si totul in fata ta pare sa intre in ceata. Incepi sa-ti faci planul pe ziua in curs si sa-ti ordonezi cronologic miscarile. Incepi sa-ti revi. Te ridici de pe banca si mergi mai departe dupa ce iti repornesti muzica in casti. In urechile tale curge o piesa veche pe care o stii de mult dar inca iti place, asa ca nu o schimbi si incerci sa-ti continui drumul. Te asteapta un drum lung asa ca alimentezi, iar dupa ce iti verifici ca toate sa fie in regula, te urci pe motor si pleci la drum. Drumul este lung si plin de gropi. Drum bun!

marți, 28 mai 2013

Always a hero comes home!



Dupa un weekend furtunos si intrigant in acelasi timp, intr-un spatiu mult prea frumos, a inceput si saptamana in forta...
Multe ganduri mi-au trecut prin minte in timp tigarile dispareau din pachet intr-un ritm constant si nu neaparat alarmant. Multe ar fi de spus despre cele intamplate zilele trecute. Am unn feeling de parca as face o recenzie de concert, chiar daca nu am cantat pe nicaieri. Am stat deconectat de la betoanele orasului in timp ce eram conectat la tehnologie. E de-a dreptul interesant pana unde poate ajunge tehnologia si cu ce pret...



Sa ajungi tu sa ai internet si acces la informatie in the middle of nowhere, e o chestie la care nu speram acum 5 sau 10 ani. De-asta si zic ca nici nu stiu daca a fost o deconectare cum ar fi trebuit sau nu. Oricum, experienta in sine a fost frumoasa. A fost timp destul pentru meditat la lucruri din trecut, din prezent sau din viitor. Si treburile astea chiar ajuta.
Treburi multe inca trebuie facute si stau sa ma gandesc de multe ori cand imi ajunge timpul sa le fac pe toate. Si ajung la concluzia ca nu imi ajunge, asa ca le iau pe toate pas cu pas si privim catre un viitor care arata promitator din mai multe puncte de vedere. Ceea ce e bine, poate chiar linistitor cateodata. De-abia m-am intors aseara si parca as porni din nou la drum. E incredibil cat de mult ti se pot schimba anumite conceptii despre anumite lucruri atunci cand iti petreci timpul intr-un loc nou si cu oameni necunoscuti tie pana in momentul de fata. Ti se deschid orizonturi si capul iti este inundat de informatie. Iar acum depinde doar de tine cum folosesti informatia primita pentru a obtine rezultatul cel mai bun dintr-o situatie poate nu tocmai roz tot timpul.
In acelasi timp astept ca vremea sa se incalzeasca putin pentru ca deja incepe sa imi fie rece si nu-mi place. Astept sa pun o casca in cap si doua roti sub mine, sau poate chiar 4 fara casca si sa pornesc dimineata de acasa si sa nu stiu unde ma va purta drumul si pana cand. E un sentiment care nu poate fi asemanat cu oricare altul. Dar in acelasi timp in care vrei sa pleci departe, ajungi sa te intorci si acasa dupa drumuri batute si multi kilometri rulati...



duminică, 26 mai 2013

Before tomorrow comes

Asa ca de sfarsit de saptamana. Ultimele ore ale unui weekend demential. Inainte ca ziua de luni si inceputul de saptamana sa vina peste voi, delectati-va!

sâmbătă, 25 mai 2013

Rue du Soleil

Ah ce bine suna titlul asta... o tigara arde, iar eu trag insetat din ea. Pe fundal ruleaza Rue du Soleil si briza imi mangaie parul. Apusul a trecut de ore bune dar inca simt roseaza soarelui cum imi zgarie retina. Chiar daca te-am facut cu asta sa simti ca si cum as scrie de la mare, uite ca nu o fac. Sunt undeva intre niste dealuri, in jur e totul verde, chiar daca afara e intuneric si ploaia care tocmai a inceput imi uda tigara si parul, hainele si papucii. mai am un pic si ating pragul celor 24 de ore a unei zile. Aici ziua se contopeste cu noaptea si ajungi sa nu mai stii in ce data esti, sa nu mai stii cat este ceasul... totul pare doar un flux continuu de timp, fara sfarsit.



Nu a mers dusul in seara asta, decat asa foarte rapid... cam ca la mare cand se termina apa sau erai nevoit sa te speli cu apa rece. Probabil si de-asta am asa un aer varatec in mine.. nu ca s-ar termina luna mai si o data cu 1 iunie practic vine si vara. Nu stiu de ce dar asa instantaneu am pornit fara sa-mi dau seama Rue du Soleil si eram acolo, iar in mintea mea se derula filmul, mult prea bine stiu deja. Luni, spre seara ne intoarcem la civilizatie... dar cine stie pentru cat timp. In momentul de fata nici nu stiu daca imi este dor de blocuri si betoane sau vreau sa plec de aici cat mai repede ca sa am cu cine sa mai schimb o vorba. Prea putini oameni in jurul meu cu care poti schimba o vorba, mai deloc. Dar e liniste... intr-un fel si e bine in altfel. Cred ca pe piesa asta o sa merg sa mai trag o data insetat din tigara.

Rue du Soleil - Troya

Rue du Soleil - Dreaming of...

miercuri, 22 mai 2013

What you Want

... fading in...

Tigara inca fumega in mana mea obosita si transpirata de agitatia provocata de mediul inconjurator. Inca ma fascineaza modul in care se imprastie fumul si incercand sa-i inteleg logica ma dau batut...

De vreo 2 ore imi ruleaza piesa asta in cap. E ca si cum stiam de ea de mai de mult, dar doar acum am ascultat-o pentru prima data.



Nu stiu de ce ascult inca piesa asta, dar imi place. Tigara inca arde. Mai are un pic si ajunge la filtru. O arunc si imi aprind alta. Simt cum fumul imi inunda caile respiratorii si imi ajunge pana in stomac, ba chiar mai departe, pana in maduva oaselor. Parca e bine in acelasi timp in care stii ca e de fapt rau si o sa ametesti. Dar ma complac in starea asta de amorteala pentru moment.

In sensul giratoriu o fata cu un pachet in mana asteapta parca pierduta sa traverseze spre partea sigura a carosabilului. Se uita in stanga, se uita in dreapta. Masinile trec rapid pe langa ea. Se mai uita o data in stanga, in dreapta si in cele din urma isi face curaj si porneste. Ocoleste prima masina, o ocoleste si pe cea de-a doua. Mai face cativa pasi. Da inapoui si se intoarce in punctul de refugiu din care pornise. Mai sta o clipa. Iar se uita in stanga, in dreapta. Eu ii fac semn sa stea pe loc si sa nu se miste. Ea ma vede, imi face si ea cu mana. Mai face un pas. O masina trece furtunos pe langa ea, aproape sa o agate. Mai face doi pasi in fata, se uita la mine, imi face cu mana dupa care se retrage din nou un pas. Se uita din nou spre mine, ne fixam cu privirea. Incepe sa fuga catre mine si totul imi apare in fata ochilor in slow motion. O vad cum se rasuceste in aer, pachetul ii scapa din mana. Bucati de material se desprind, totul zboara in jur si o vad pe jos intr-o dara de sange. Strig, dar nu-mi aud vocea si zgomotul din jur. Ajung la ea, o iau in brate, ii vad un ultim licar in ochi si ramane nemiscata in bratele mele cu ochii deschisi privind spre cer.

M-am trezit si tremur tot. Nu-mi pot scoate imaginea ei din cap si in orice directie m-as uita ii vad chipul. Ajung in fata oglinzii si imi dau cu apa rece pe fata. Inca tremur.

Arunc si ce-a de-a doua tigara, ma ridic si plec mai departe cu piesa de mai sus in minte.



Dar un alt lucru care imi framanta gandurile este de ce se incearca transformarea femeii in ceva plastic? De ce este atat de pornita populatia globului sa-si pangareasca specia feminina? De ce ne distrugem vaginele din jurul nostru in loc sa le protejam? Pentru ca fara ele nu am mai fi existat nici noi...

Imi mai aprind o tigara si dau "play"...



miercuri, 15 mai 2013

Antiadore

... Fade out:

Cineva a dat drumul la o piesa de la Vama si nu inteleg de ce, cum, din ce motiv si mai ales cand... dar o sa trec peste si dau play la Mayfield Four in continuare in timp ce tigara mi se arde fumegand de zor in scrumiera. Mai sunt 2 piese in playlist; sper sa adorm si eu pana atunci. In urma zilei de azi am constatat inca o data ca traim intr-o lume de oameni care cand vad doua spasme se excita. Si nu ma refer la nimic sexual aici. Nu pot nici sa zic mai multe pentru ca asta ar insemna sa dau nume si intotdeauna am incercat sa pastrez un oarecare anonimat in cele zise pentru ca altfel ar fi si o lipsa de diplomatie si de decenta la mijloc. In ciuda faptului ca cineva s-ar putea sa citeasca acest post, urmatorul pasaj nu iti este adresat, asa ca nu te flata! Femeie, tu nu o sa-ti gasesti linistea niciodata atata timp cat nu vrei sa o gasesti. Sunt oameni in jurul tau care ar face orice pentru tine sau ca sa-ti ajunga in gratii, pentru ca esti o persoana extraordinara, cum putini mai sunt pe lumea asta. I-ati putin timp doar pentru tine si o sa vezi ca lucrurile o sa se aseze indiferent cat de ocupata si de stresata esti in momentul de fata. Cu totii avem parte de lucruri care ne perturba linistea din gandire, dar gandeste-te ca acest moment este doar o alta furtuna in viata ta si o sa rasara si soarele pe aleea ta la un moment dat, oriunde te-ai afla. Ai oameni in jurul tau care iti sunt aproape indiferent de ce ora arata ceasul. Si stii foarte bine ca un telefon in miez de noapte nu a deranjat niciodata.

Am inceput sa raspund la telefon cu urmatoarea replica: "...cu ce te pot ajuta?" Si imediat lumea a devenit mai deschisa. Poate ar trebui sa functioneze pentru mai multi... sau nu...



In disperare de cauza am ajuns sa fac "AMR" si cred ca asta ma sperie intr-un fel. Singurele lucruri de care mi-a fost vreodata frica au fost insectele si caini, iar cu acestia din urma am inceput sa ma impac cat de cat. Cu insectele inca n-am reusit, dar se pare ca dezvolt in sinea mea o noua fobie si asta nu suna deloc bine. Nu mi-a fost niciodata frica ca pierd pe cineva. Nu mi-a fost niciodata frica ca la un moment dat ma va paste o moarte, stupida de altfel dupa cum vad eu unule lucruri. Nu mi-a fost frica niciodata de razboaie pierdute. Dar se pare ca razboaiele mai nou ma sperie. Si aici nu ma refer la cele duse intre armate.

Ziceam zilele trecute ca internetul ar fi trebuit sa ne liberalizeze, dar se pare ca mai mult ne ingropam in aceasta lume virtuala decat sa ne folosim de ea. La dracu, pana si acest post este facut intr-o lume virtuala. Poate ar trebui sa ma apuc sa scriu pe o foaie de hartie adevarata si sa nu ma mai las intimidat de faptul ca e alba. Ar trebui sa-mi fac curaj sa o umplu cu cerneala neagra si sa ii dau un continut mai bun decat albu infinit. Si asta in ciuda rugamintilor de a nu inceta sa scriu aici. Poate ca a fost un sfat bun. Multumesc! Pagina alba reprezinta o batalie in cinstea careia sa merita ca Ovidiu sa-si verse lacrimile. Sunt plin de neinteles in aceasta noapte mult prea lunga, dar blogul asta nu este decat pentru cunoscatori, pentru cei care cunosc niste lucruri in viata, pentru cei care au vazut si au facut niste treburi urate la viata lor. Este pentru cei care stiu cu ce se mananca lucrurile negre. Intr-o noapte neagra o sa ma adancesc si eu acum chiar daca in scurt timp o sa ma bat cu vesnicul rasarit al tineretii mele.

Adios!

luni, 13 mai 2013

Summer starts in Black & White

Nu am mai pus de ceva vreme aici niste fotografii, asa ca azi am hotarat sa venim cu ceva nou, oarecum. Azi este doar alb si negru...

Laura Pumnea - 0721.207.548 https://www.facebook.com/pumnea.laura



sâmbătă, 11 mai 2013

Young Man

FADE IN...

In fundal se aude Guns 'N' Roses - Estranged...

O tigara fumega in scrumiera, iar eu lipsit de inspiratie incerc sa-ti scriu.

Recitisemm niste scriosri vechi zilele astea si eram cu gandul la o persoana din viata mea din vremea liceului. Cat de fericita era atunci viata si ce griji aveam. Imi pasa mai mult de cand avem repetitii si de piesele care trebuiau facute decat de ce mananc maine sau cum fac rost de bani de tigari. Erau niste vremuri mai mult decat faine si oamenii poate chiar gandeau un pic altfel. Eu cu siguranta gandeam altfel atunci. Si acum imi place mult sa stau afara, si nu ma refer aici la a merge la o bere pe o terasa, ci la a sta afara pur si simplu, sa mai faci cativa pasi catre trecut din cand in cand, sa mai schimbi o vorba cu un om fain si sa asculti o piesa. Pe vremea respectiva nu fumam, dar acum de dorul vremurilor de mult apuse mi-as aprinde o tigara. Meditasem la vremea respectiva si imi parea ca lumea s-a intors la 180 de grade. Sau s-au adaugat cativa ani in drumul nostru spre maturitate...?
Indiferent de cum ai pune problema, sigur atunci era bine. Chair daca iesiam de la scoala la ora 13:30 nu stiu cum faceam dar niciodata nu ajungeam acasa mai repede de ora 16:00. Si eram la zi cu teme si cu alte lectii. Asta ca sa nu mai zic ca dupa ora 19:00 iarasi eram afara. Si asta indiferent de ce anotimp era. Erau oameni cu care sa te vezi, cu care sa interactionezi, cu care sa socializezi. Acum toata lumea cand are un pic de timp liber sta pe net si cel mai adesea pe Facebook sa vada ce fac ceilalti in timp ce ceilalti stau si ei pe Facebook, sau daca nu pierdem timpul pe 9gag. Cei mai multi dintre noi, fara sa ne dam seama am uitat cum e sa iesi afara la o poveste, sa dai un beep cand ajungi la scara iubitei sa coboare sau sa dai un mesaj de noapte buna cuiva. Acum lasam status pe Facebook cu mesaje de gen: mi somn, v-am lasat, noapte buna tuturor, etc. Internetul ar fi trebuit sa ne liberalizeze, dar cei mai multi dintre noi il folosim ca pe o forma de a tine legatura cu inca 3-5 oameni cu care mai povestim din cand in cand, chiar daca in lista noastra de prieteni avem peste 500 de oameni.

Eram tineri si vrand sa ne pastram spiritul tanar am imbatranit. Asa am patit cei mai multi dintre noi. Unii au uitat cum e sa foloseasca toate literele dintr-un cuvant sau sa foloseasca limbajul in propozitii. Nu facem decat L.O.L this si L.O.L. that and so on and so forth. Multi dintre noi nu am mai deschis o carte sa citim ceva interesant. Nu, acum citim articole pe net, reportaje si stiri care de fapt nu ne intereseaza, bloguri, ascultam carti audio in loc sa dam noi pagina cu pagina. Mie mi s-a pus urmatoarea intrebare la un moment dat: Cand ai citit ultima data o carte? Iar raspunsul a venit: Inainte sa ma apuc de cea pe care o citesc acum. Si inainte de asta? Inainte sa ma apuc de precedenta. Si asa am ajuns la concluzia ca eu dupa ce termin o carte, a doua zi incep alta. Poate ca nu citesc mult, poate ca nu citesc repede, dar citesc. Spre sfarsitul anului trecut citeam o statistica care spunea ca la biblioteca municipala a unui oras de aproximativ 50.000 de locuitori din Transilvania, au fost in decursul unui an undeva la 100 de vizitatori/cititori. Lucru de-a dreptul trist. Multi dintre noi, mai ales cei aflati la varsta adolescentei nici nu stiu daca stiu cum arata o biblioteca.

Si cum spuneam, cred ca in drumul spre maturizare am uitat cum sa fim tineri, nu mai avem rabdare, nu mai avem timp, am face orice pentru a castiga timp si rabdare dar de fapt nu facem nimic in privinta aceasta. Multi dintre noi am uitat de unde am plecat, unde am crescut, stam in chirii prin orase mari si ne-am lasat dusi de un val care nu era pentru noi, ne-am lasat calcati in picioare de pasii multimii mult prea grabita sa ajunga din punctul A in punctul B sau C. Daca stati sa va uitati pe strada exista 2 tipuri de fete ale oamenilor care ne inconjoara: cei fazi, tristi si ingandurati de mult prea multe griji si cei care reusesc sa mai smulga cate un zambet din adancul sufletului atunci cand vad un articol pe 9gag; dar si asta e pentru scurta durata pentru ca mai apoi revin la pagina de Facebook sa vada ce a mai facut colegul/colega, prietenul/prietena. Climatul national nu ne permite sa fim mai fericiti pentru ca traim prea mult pentru capitalismul existent. Unii nici nu au aflat vreodata cu ce se mananca de fapt fericirea si nu au cunoscut-o vreodata. Altii au fericirea langa si sunt prea orbi sa o vada. Avem atat de multe lucruri in jurul nostru care sa ne faca sa ne simtim bine, dar parca avem niste ochelari ca si cei ai cailor care nu ne lasa sa vedem mai mult decat in fata noastra si sa vedem tot ce e frumos in jurul nostru. Nu mai avem rabdare cand cineva intarzie 2 minute pentru ca a stat la un semafor in trafic sau pur si simplu a plecat cu 3 minute mai tarziu de acasa. Trebuie sa invatam inca multe lucruri dar mai ales pe cele esentiale: sa ne respectam, sa avem rabdare, sa nu uitam sa iubim si sa fim iubiti, sa nu uitam sa comunicam si mai ales sa nu incercam sa ne ferim de lucrurile minunate din viata noatra, nu de alta dar sunt foarte multe.

marți, 7 mai 2013

Good, bad, dangerous fun!

Aseara am vazut un film destul de interesant. Alb-negru, 1942, fara efecte speciale, doar un scenariu, si niste actori care sa-i de-a viata. "Casablanca" se numeste filmul, si chiar imi era dor sa vad asa o poveste. Daca mai eram si in fata unui semineu cu un pahar de vin in mana, o tigara si o femeie frumoasa langa ar fi fost chiar epic. Dar asa, am vazut doar un film bun, un film care mi-a fost dor sa-l vad, chiar daca acum l-am vizionat pentru prima data. Asa ca v-il recomand cu caldura.

V-as recomanda in acelasi timp si o trupa: "Mayfield Four" se numeste ea. Are doua albume lansate si azi mi-au rasunat in urechi toata ziua. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu numele trupei, poate va ajuta daca va zic ca vocalul acestei trupe este Myles Kennedy. Am ajuns la un calcul asupra lui, si mi-am dat seama ca are la activ nu mai putin de 6 albume, cu al 7-lea, pe drum. Doua albume sunt semnate cu aceasta trupa - Mayfield Four - si anume: "Fallout" din 1998 si "Second Skin" din 2001. Dupa aceasta trupa au urmat 3 albume scoase cu Alter Bridge si unul cu Slash. Al patrulea album Alter Bridge e inregistreaza as we speak, asa ca asteptam si cel de-al 7-lea album din cariera lui Myles Kennedy pentru a ne incanta timpanele si sufletele.



Enjoy and have fun!

duminică, 5 mai 2013

No more cloudy days

Canta ceva muzica destul de interesanta azi pe fundal cand m-am apucat sa scriu. Si acum am dat un shuffle winamp-ului. Sunt curios ce muzica se mai afla prin laptop-ul tatalui meu... Am inceput cu Eagles, acum merge ceva H.I.M.... mai vedem.
Stiti vorba aia cu paharul ba pe jumatate plin, ba pe jumatate gol? Ei bine eu am ajuns la concluzia ca paharul nu e niciodata gol de fapt. E tot timpul plin chiar si atunci cand e gol si de fapt in spatiul detinut de el exista aer. Si aerul asta e un element de care avem nevoie, pentru ca asa suntem noi, dependenti de aer. Iar atunci cand este doar pe jumatate plin asa cum obisnuim sa zicem... pai si coniacul cand il pui in pahar, il pui doar asa un pic e fundul paharului. Deci tu ai ceva acolo de care te bucuri. Ei, pornind de la aceasta idee eu va propun sa nu mai ziceti ca exista parte goala in pahar ci doar cu o anumita cantitate de continut. Si pana la urma depinde de noi daca reusim sa umplem paharul cu continutul cel mai valoros sau continutul se evapora/dispare. Dar nu vreau nici sa umplem paharul incat sa dea pe din-afara si sa ajungem la cealalta zicala in care ti se umple paharul.

Acum mi-a intrat un cover fain... o piesa chiar de duminica: I remember you.

Imi place ca in ultimul timp, gen o luna de zile am redescoperit oameni din jurul meu, oameni cu care ma cunoscusem de ani de zile dar de care nu am reusit sa ma apropiu foarte mult. Ei, uite ca se poate si e mai mult decat bine cand iti dai seama ca in jurul tau inca exista oameni cu care imparti idei comune; indiferent ca vorbesti de placerea de a asculta o piesa de la te miri cine, sau o viziune comuna asupra vietii. Si asta e foarte bine, nu de alta dar incepusem la un moment dat sa imi pierd speranta ca mai exista si lucruri bune pe lumea asta. Mai exista lume care citeste, mai exista lume care studiaza, mai exista lume care invata in fiecare zi cate un lucru nou, lume la care nu trece o zi fara a citi o pagina dintr-o carte prafuita, lume care macar o data pe saptamana face ceva bun pentru starea ei fizica buna. Exista oameni care incearca sa faca ceva pentru promovarea culturii, indiferent ca merg la o piesa de teatru sau un concert, sau lipesc afise in orase si spameaza publicul larg cu informatie. Multi dintre noi ignoram foarte mult spam-urile primite pe Facebook, gen, dar acolo de multe ori gasesti lucruri bune si utile. Lumea inca merge in vacante pe vouchere. Si credeti-ma sunt atat de multe lucruri minunate de facut in tara asta si in lumea asta de n-aveti idee. Nu ne ajunge o viata sa ne putem ocupa de toate lucrurile de care am vrea sa ne ocupam, dar putem macar incerca si asta este primul pas spre a reusi sa realizezi ceva.

Sa aveti o duminica cat mai placuta si va las cu piesa asta, ca asta mi-a intrat acum:



sâmbătă, 4 mai 2013

Rollercoaster

Hai ca daca toata saptamana am scris aici ca eroul, azi a venit momentul sa mai ascultam si niste muzica. De azi-noapte tot am in cap piesa asta, dar pe langa ea s-au mai adaugat si altele. Deci incepem cu Leroy Miller - Good Time. O super piesa de vara, care te poate baga in priza sau te poate face sa te relaxezi instantaneu cu gandul la soarele Californiei.



Si daca e rollercoaster, atunci o sa fie ca pe val aici, una moale, una tare. Hai ca e sambata, te relaxezi si tu un pic asa la sfarsit de saptamana, ca dup-aia iar vine greu de saptamana viitoare. Acum va dau una de la BT - Satellite. Un pop trance de cea mai buna calitate germana. Si tot legat de piesa asta am vazut si un comment foarte original: "BT is a ninja with sonic manipulation - he could take the sound of scratching a chalkboard and turn it into euphonic bliss". - Si pe bune, omul asta chiar asta reuseste sa faca.



Si acum, ca sa nu-ti dai drumul de pe val... incearc-o si pe asta: Era - Mother. O piesa destul de meditativa de altfel...



Na bun, acum vine o piesa de la Hank Williams III - Hang On. Asta o sa va scoata un pic din starea de amorteala indusa de celelalte 2 piese. Hai sa vedem cum va place asa:



Si acum o clasica care nu mai are nevoie de alte prezentari decat: The White Stripes - Jolene.



Asa ne apropiem de sfarsit cu Doyle Bramhall II & Smokestac - Green Light Girl. Rock 'N' Roll!



Si asa ca ultima piesa va las cu una rea de tot. Uuuuuuuuu! Awolnation - Burn it Down!




vineri, 3 mai 2013

Beatrice thinks that I was born yesterday



Buna seara si bine v-am gasit dragii mei! Credeati ca am sa raman fara idei? Pentru cei care s-au saturat de ultimele posturi si mai ales pentru cei carora nu dau doi bani pe ce scriu eu aici, dar cel mai mult pentru lumea care incearca sa ma ingnore in momentul de fata si nu numai crezand ca face bine... cu Rob Dougan in urechi pornim la drum cu un post care se anunta destul de lung. Ha ha ha! Nu scapati voi de mine atat de usor. Fara vreo dedicatie cum s-a crezut pana acum va spun atat: chiar credeti ca m-am nascut ieri? Vai si amar de voi potarnichilor! Si cum imi zicea cineva in urma cu cateva ore: burn it down, motherfucker burn it down! Atunci s-o ardem pe Beatrice pe rug!

- Porni atunci, si-urmand eu dupa dansul. -
- intrai pe drumul aspru si silvestru. -
- cazui cum cade-un om de somn invins. -
- si-ajunsei unde-n veci nimic nu luce. -
- cum cade-un corp ce viata-ntr-insul n-are. -
- de marele dusman am dat, de Pluto. -
- soseam sub poala unui turn in fine. -
- acel ce ne va-nfrange-aceasta, poarta. -
- si-acesti martiri, intorsi pe mana dreapta. -
- ce pan'-aci-si svarlea putoare-n sus. -
- iar pe-unde-om scobori-i departe drum. -
- Iar el se-ntoarse- appoi, trecand prin vad. -
- Eu furci mie-mi facui in propria casa. -
- si-asupra lui se sting orice vapai. -
- cum fuge-acel ce-a-nvins, nu cel ce pierde. -
- se-nfige-n talpi si-ntreg in sus se-ntinde. -
- ca si-o sageata de pe arc se duse. -
- Si-ntr-ast ponor destul e ce-am vazut. -
- De-aici apoi vazuui intr-alta vale. -
- Asa-mi vorbea, iar noi mergeam intins. -
- Iar el, pplecand, facu din cur o goarna. -
- Noi insa i-am lasat asa-ncurcati. -
- pornii pe urma dragilor picioare. -
- Si-ti spui acestea ca sa-ti fac durere! -
- Si-al tau calau al treile fu, Gaville. -
- S-adancul marii peste noi se-ntinse. -
- aceea ce, descarcand, facu-ncarcare. -
- Si-asa s-observa contrapunctu'-n mine. -
- ce sprintena maimut'-a firii fui. -
- A vrea sa-auzi ce-si spun e gust vulgar. -
- se-ntinse drept, ca si-un catarg de nava. -
- de nu va fi ca limba mea sa-mi sece. -
- iar trupu-i sus, la noi, ca viu ii pare. -
- Si-aici iesiram spre a vedea iar stele. -



- deodata-n locul de-unde mi-o rupsese. -
- si-n fuga mai tarzii n-am fost nici noi. -
- caci multa ni-e la voi aici speranta. -
- al noptii-amurg acoperea Marocul. -
- cea nou'a mea inelul vru sa-mi poarte. -
- se-ntoarce-ades spre-a nu-i parea grozav. -
- si Montferatu-i trist si Canavezul. -
- justitia-n mers de nu se va opri. -
- si-acum auzi si-acum n-auzi cuvantul. -
- plangand parca zicea: << Eu nu mai pot!>>. -
- Si-ast fapt l-a smuls din joasele confinii. -
- iar cand vazu ce fac, Virgil surase. -
- dar si mai rau de admirali va fi. -
- de-aci va bate-Acel ce-atotdiscerne. -
- ne-a stins si vazul-si-orice zari curate. -
- Se-ntoarse, apoi, nevrand a mai vorbi. -
- nu-ti spun, ca insuti tu sa cercetezi. -
- si gandul meu s-a prefacut in vis. -
- Pe-aceast-n lume singur' o mai am. -
- S-asa mergeam timid si ganditor. -
- ma port c-un mort ca si cu trupuri pline. -
- Si-i mare-atat cum cartile-l arata. -
- pe-ntregul munte ce dintr-'nsu-l scoate. -
- ci-o foame-atata cata e cu dreptul. -
- si cea din urma culpa sa si-o spele. -
- A zis, pierind in foc curatitor. -
- Deci, domn pe tine te-ncununa si-nmitriu. -
- Spre dulcea Doamna m-am intors apoi. -
- caci stele-n loc cu primele ei semne. -
- caintei lui ce-n lacrimi face plata. -
- aci, 'n deschis vazduh, te-ai desvalit! -
- de noul monstru si de curv'-astfel. -
- curat si gata sa ma urc la stele. -



- Privi apoi spre cer a mea stapana. -
- conform cu-a sa putere, obscur si clar. -
- si-asa-ntrebarii mele-ai pus zabava. -
- si-am stat ca si pierdut cu ochi plecati. -
- cum cantecul ce-urmeaz-acum va canta. -
- din cat il lauda, ;-ar mai lauda. -
- in prima mam'-atunci si-n omul prim. -
- si-umbland pe-alaturi pierdeti astfel strada. -
- vor fi-n curand scapate de-adulterii. -
- decat in cer unde-i eterna hora. -
- ce-ngrasa mult pe cel ce nu s-abate. -
- precum misca si-ntreaga-ne fratie. -
- caci asta poate-urca, celalt sa cada. -
- caci ele, urcand, devin tot mai curate. -
- sia-stfel, martir, venii intr-asta pace. -
- si nu-l facuse ros'inca desbinul. -
- si nici un fapt ce nu-i concret de-ajuns. -
- ce-am eu sa-mpart cu Petru si cu Paul? -
- ce merge-n rand frateste cu-alte bestii. -
- miscau a[l] lor focsor dupa cuvinte, -
- ci, surd de el, nimic n-am prins din tunet. -
- Si-ntoarsei ochii-n ochii far de-asemeni. -
- acel ce tine cheia astei glorii. -
- vorbii asa, si-n spusa mea-i placui. -
- alaturi ei si-n lumea cea ferice. -
- pe-al saselea, cand Sol cadrantu-si muta. -
- si fruct adevarat urma-va florii. -
- ca multe-asemeni taine-d'astor roti. -
- tot una ramanad ca si-nainte. -
- ca de-alde-Alagna mult mai jos sa cada. -
- ca si mai mult s-aprinse-a mea sa vaza. -
- Si-asa-nceput-a sfanta lui vorbire. -
- iubirea care misca sori si stele. -


joi, 2 mai 2013

Scrisoare

Cand vei pleca poti scrie deces in colt de cer, nesters
In zori aprinzi, cand la apus pe drum de fier urc sus!

Ieri e nascut, sorbit e azi de doua inimi un necaz
Ziua esti tu, noaptea sunt eu, sijurul asta nu mai vrem
Ecou de stricat mi-a ramas cusut la inim-al tau glas

Strop de lumina sa-mi joci pe retina
Tot ce ingheata se si topeste, din tot ce mai doare doar tu ai ramas
Val de nervi purtat prin vene, te-a ascuns noaptea sub gene,
Mi-a furat femeia nordul
Nordul imi aduce apusul, ninsoarea mi-asterne s-adorm
In casa pustie in zori am sa mor

Nimeni nu ma cauta sa stii, chiar si tu la mine nu mai vii
Poate tu nu ai observat, timpul ca nisiul s-a spalat
Nu lasa uitat tot ce-ai uitat
In scrisoarea mea din poezii vei citi ca viu sunt printre vii
Inca nume-n piatra n-am purtat
Sa privesc la cer neincetat cand soarele nopteaza merg in pat
Eu iti caut fereastra in care m-ai asteptat

Eu stau culcat in patul tau de ochii altora ferit
Ma strangi in brate, sunt trofeu, nu-ti pasa de nimic

Tot ce-am vrut sa-ti spun odata intr-o scrisoare a-ncaput, c-un sfarsit si-un inceput
Dungi de gheata peste; Nu aveam un plic cu timbru, mi-era frig si i-am dat foc
Ce-a mai ramas, ma-ntreb in scuze ce gand iti tremura pe buze
Scaparea-i noapte-n, nepasare, am dat de frig, de bun sub piele, am dat de plumb ascuns sub gene
Am cersit la cer prea multe, mi-am dorit ce n-am avut
Ce credeam ca nu voi pierde, ieri deja era pierdut
Prea mult timp am stat sub usa, ma temeam sa trec de prag
Am mutit vazand cum nordul sufla-n tine-n lung si-n lat

Cum taie foarfeca in foaie ma taie-n piept cand trag O2

Vad plumb in ochii tai, cenusa-n pieptul tau, rugina pe obraz
Doi copii prinsi in razboi, suntem visatori
Ia-mi haina sa nu-ngheti, de-oi fi sa cad, sa cad la drum

In mana mea cioplesti aripa iar ochii in ispita-mi cer
M-ai botezat c-un nume dulce cel mai iubit azi muritor
Sa stii candva tot ma voi duce, in jur e totul trecator
Fara de tine casa mi-e pustie, fara de tine-n pat mi-e frig
Lacrimi pe-obraji danseaza nude precum o foaie murdarita de creion

Nu suntem decat doi albi pierduti intr-un loc, undeva
Dar intr-un fel ne intalnim dimineata in zona in care ceata ne descopera viata
Eu calm, tu atat de activa...

Exista momente cand toate din capul tau te tin departe de tine
Departe de insule, de poze, de fumat, departe de simt, de sex, de sarut
Mii de ganduri pe secunda, o suta de mile prin gand
Singuratate, antivirus, din gand in gand
Am nevoie de o clipa de intimitate

Timpul mi s-a terminat, ce-ti pasa tie femeie?
Daca in clipa asta am s-o fac pana la capat, ori o sa tac inchis in al meu mare opac?
Da, bineinteles, aseara am baut, n-am putut sa dorm, simteam niste dureri acolo in somn
A iubi e ingeres
Injur pe toti sfintii ce rad din scripturi
De dragostea asta a mea care n-are structuri
Ce risipa, ce pacat

Sunt in 90 de moduri, esti in 90 de feluri
Asa cate-odata astept prezenta ta
Vreau doar un mesaj sa transmit din sufletul tau
In rest totul e calm, doar dragostea mea ricoseaza in sufletul tau
Noaptea e clara, doar cate-o ploaie de vara incurca vioara cu nepasarea

Ti se pare ciudat daca te-am intrebat cum te simti?

Caut orase noi sa-mi verific prudenta
Te iubesc, ma retrag, verifica absenta, ma bucur de clipele tale, imi verific esenta

Sentimente nepereche devin crime pe care noi orbii le simtim atat de bine
In deja vu mereu urmarind aceeasi otravita sageata
Acelasi zambet de fata, din apus si alt gol, din tramvai si nesomn
Sentimente dulci devin rime, in detectivi multi noi ne simtim atat de bine
Sindromul omului cu rucsac isi face loc in capul tau pentru rau

Strazile-s pustii de mintea mea si tu nu stii daca ma stii

Despre mine poti sa spui ca m-ai iubit, ca langa mine ai fost fericita
ca te-am facut sa simti macar o data si dragoste si patima adevarata
Despre mine vei auzi lucruri bizare, ca n-am hotare
Dar poti sa spui mereu ca m-ai iubit candva si o sa mi te adresezi cu "dumneata"
Despre mine vei stii intotdeauna cert, ca n-am copii, ca tot te-astept
Ca am albit in graba si ca-mbatranesc si am ajuns sa spun ca nu te mai iubesc
Despre mine se vor spune multe, ca am gura de scoica si arunc insulte
In dragostea femeilor neplansa inca, despre mine doar lucruri marunte

Te-am iubit in tot si-n toate, eram cu tine, imi erai tot, desi spuneam ca nu mai pot
Te-am iubit cu dracii toti si am tras pe roti
Te-am iubit in tot si-n toate, tu spuneai: nu se mai poate
N-aveam timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald, sa citim poezii si uite astazi nu vii
Te-am iubit de mult de tot, de la rasarit la innot,
Ne certam cine-i mai calm sau mai bun sau mai inalt

Ti-as desena un sotron cu o mie de patrate, si inca ceva
Un fluture mare si doua palate
Ti-as desena o vaza cu flori demodata si-un calculator sa aduni ziua minunata
Si un colibri cu o mie de aripi ciudate
Dar nu stiu cum si nu stiu unde sa gasesc si creta si-asfalt, vezi tu e-o problema
Culori emigreaza, iar tu esti din ce in ce mai inalt...
O bicicleta cu rotile umede de poezie
Ti-as desena o melodie...

Am strigat dupa tine, dupa tine am strigat un secol sau doua pana te-am gasit
Cu tine alaturi am ales sa tac, tu ai vorbit prea mult, m-ai risipit
An dupa an coloram poezii, an dupa an desenam emisfere
Tu le-ai luat, le-ai intins pe asfalt si pasii multimii le-au strivit in tacere
Visul meu colorat, tu ai curs catre mal
Eu unde mai curg?
Un alt rasarit ai avut
M-ai mintit ca din tine fac parte
Esti marea lor acum, nu mai esti marea mea
Am strigat dupa tine, dupa tine am strigat...

Cu tine ma trezesc in gand si tot cu tine adorm,
In plamanii mei tu respiri si sunt plamani de fumator
Si cu toate astea, cu tine n-am nici o sansa
Tu taci si ma privesti frumos, si tacerea cade pe jos
La tine ma gandesc cand mananc si tot la tine cand tac
Catre tine trimit primul gand
Pe tine te chem cand te vreau si tu vi cuminte si stai...

Adevarul s-a dus sa se culce, sa ne ocupam creierii cumva, tu pe bicicleta ta, eu pe colivia mea
Adevarul s-a dus la plimbare, sa ne ocupam timpul cu ceva, tu in patul altcuiva, eu pe canapeaua mea
Adevarul s-a dus sa se-mbete, sa ne ocupam mainile cumva, tu cu verigheta ta, eu cu verigheta mea
Adevarul s-a dus pur si simplu, sa ne ocupam viata cu ceva, de exemplu, tu cu... si eu, si eu...

M-ai furat de zambet, sau te-am lasat sa-l iei
Zilele bune s-au impartit...
Zilele proaste s-au intors impotriva mea
Eu scriam despre mare, prin oglinzi desirate de iubirea ta
Eu aveam o culoare de impartit la doi
Tu te desprindeai de amandoi
Porti ferecate, doua randuri de chei
Zilele mele si noptile tale
Cautam umbra mainii ce ma alinta, tu mergeai catre umbra ce ne despartea
Seriile toate se gudurau frivol, intre mine si tine-i gol
Hai imparte otrava, o parte mie, una tie daca vrei
Si gata cu filmul regizat absurd
Eu traiesc nu mai curg

Vezi tu, a trebuit sa plec putin, nici n-o sa stii ca nu-s aici
Ma voi intoarce in curand
Mai stii povestile ce le spuneam? - Povestile nu mor
Si daca o sa-ti fie dor, nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta
A trebuit sa plec un pic s-adun nimicul din nisip
Vezi tu, a trebuit sa plec putin, stiu c-ai fi vrut sa nu mai plec deloc
Dar langa tine nu mai stiu daca pentru mine mai e loc
Vezi tu, a trebuit sa plec putin, a trebuit sa plec...

miercuri, 1 mai 2013

Without women engines don't even start

Dupa o zi infernala, nopti cu luna plina, mult prea mult soare fara vreo picatura de ploaie, intalniri cu diversi oameni pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme, un pahar de vin si un pachet de tigari va las cu piesele astea 2 pentru "without women engines don't even start". Toata ziua le-am fredonat, nu vi le las cu vreo alta intentie ci pur si simplu. Bucurati-va de muzica si atat. Mai am niste lucruri bizare pentru voi; lucruri ajunse la urechile mele mai mult sau mai putin intamplator: "tu preoteasa, lasa-ma sa te ling in ureche", "legal, pentru unii fumatul ar trebui sa fie obligatoriu", "femeile gateau ca mama si acum beau ca tata", sau ultima dintre ele "cand asta bea cu noi tu iti masurai urma de frana de pe chiloti". Asta asa ca meanwhile in Romania. Romanii dau inca o data dovada de inventivitate verbala, chiar daca in aceste cuvinte mai sunt descrise si unele adevaruri. As mai scrie mult, mult de tot. Dar nu vreau sa transform postul sau blogul intr-un jurnal. Imi crapa capul, asa ca va las. Ma bag si eu in pat. Noapte buna Transilvania, oriunde te-ai afla; fie ca esti la mare, pe drumuri, prin alte locuri mirosind a gratare. Pentru mine ziua asta de 1 mai are deja o semnificatie aparte, la fel cum mai sunt multe alte zile in an. Asa ca nu o sa mai zic despre gratare si alte activitati amicale sau familiale. Aveti grija de voi oriunde ati fi. Si ca sa termin asa cu un citat din mari clasici in viata: "Nu faceti nimic din ce n-as face eu!"