Blue jeans, white shirt....

So...

Blue jeans, white shirt...

De vreo cateva zile imi domina retina urmatoarea imagine... Este vorba despre un aer de ani '50 - '60 care pluteste in jurul meu si care ma face sa ma simt ca intr-un spatiu uitat de lume. Totul pare atat de real in acelasi timp in care totul pare un vis nesfarsit. Imi aprind o tigara si incerc sa meditez la asta si nu reusesc sa inteleg cum se intampla unele lucruri in jurul meu, in jurul nostru. Vreo 2-3 piese mi-au bantuit urechile si gandurile timp de mai mult de o saptamana. A fost atmosfera perfecta pentru starea generala care ma inconjura. Probabil ca o sa tin minte pentru totdeauna rasaritul ala. Nu, nu dintr-o zi de vara. O zi de iarna ma va face sa ma gandesc cu caldura la tine tot timpul. O atmosfera mai rock, chiar daca am crescut intr-o lume inconjurata de betoane si ritmuri Hip hop. Sunt mai mult decat sigur ca o sa-mi ramana undeva intiparita imaginea ta intr-o rochita vaporoasa de vara, undeva in mijlocul pustietatii civilizate, in care parfumul tau ma facea sa ma simt pierdut intr-o lume mult prea mare, sau mult prea mica. Parfumul tau ma facea sa simt ca totul in jur e vis si nu realitatea gri. Nisipul si caldura - oricat de nesuportate erau parca era bine si atat. Simt cum cuvintele nu-si mai au rostul acum si nici faptele. Simt cum gandurile nu mai ies afara din mintea mea. Simt cum ele au ramas acolo blocate. Intentionat sau nu. Ochelarii aceea de soare au cuprins in lentilele lor tot ce era mai frumos, pacat ca acum s-au spart si nu ii mai pot purta sa vad aceleasi imagini frumoase in fata ochilor si trebuie sa port alti ochelari care sa-mi redea alte imagini. Ramane de vazut daca vor fi la fel de frumoase sau nu. In cap imi suna o singura intrebare, un singur gand: Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte? - Chiar as fi curios sa vad ce raspund oamenii la o astfel de intrebare...

Dar...

La sfarsitul zilei totul se rezuma la ea!

...........................................................................................................

"If you love me the morning after, 'til the break of the dawn
If you give me the love I'm after you, you will be reborn..."

Slow Pulse Conclusions - Til the Break of the Dawn

Pentru inceput simt ca incep sa-mi aud respiratia si bataile inimii... Dar imi dau seama ca e doar o iluzie, si singurul lucru pe care il aud acum este sunetul scos de bricheta care imi aprinde tigara. Focul mi-a fost udat de apa si totusi reuseste sa arda in jurul lui. Cred ca e prima data gand acest lucru este posibil si apa nu reuseste sa-mi stinga focul din jur. Este un feeling destul de interesant, si nemaitrait pana acum. Aerul rece imi strange plamanii si ma face sa respir greu. Pentru un moment simt ca imi vine sa tusesc dupa care trag din tigara linistit, cu sete. Simt un fum alb in plamani si dintr-o data ma simt mai bine. Dar de fapt incep sa ametesc si sa ma misc greoi. Ma misc atat de greu incat imi vine sa ma intind, dar stiu ca trebuie sa ma pastrez pe drum si sa nu trag pe dreapta. Drum lung sau scurt. Nici nu mai stiu. Nici nu mai conteaza. Asa ca nu ma opresc. Nu ma opresc si continui. Sunt gropi, sunt munti de urcat si pante de coborat. E apa prin care trebuie sa ma inec, si caldura prin care sa ma topesc. Asfalt uscat pe care sa gonesc si drumuri grele prin care sa merg zbuciumat. Dar sa lasam drumul la o parte, ca el o sa ramana tot acolo unde este si acum...

Incepi sa aduni in tine lucruri pe care nu credeai ca le vei mai simti vreodata. Si este interesant, ciudat si bine in acelasi tiimp. Incepi sa inmagazinezi in tine tot mai multe. Dar nu devi ca un pahar care se umple si da pe din-afara. Nu in sensul rau al expresiei ci in sensul bun. Atunci cand o sa aduni prea multe in tine, o sa explodezi, o sa te reversi si o sa fi o bomba de sentimente.......

...........................................................................................................

Au trecut 31 de zile, sau poate au trecut mai multe. Da, cu siguranta au trecut mai multe. Doar ca ultimele 31 de zile au fost parca mai intens simtite. Da, cu siguranta ultimele 31 de zile au fost parca altfel. Ultimele zile asa au si fost. Intensitatea si densitatea emotionala au depasit orice limite imaginabile iar in tine s-au trezit lucruri nemaivazute pana acum; nu pentru atat de mult timp cel putin. Am ajuns sa pierd numarul rasariturilor si al apusurilor dar pot oricand sa fac un calcul si sa gasesc un numar magic. Nu ca ar conta, dar asa pentru evidenta...

Noaptea este lunga, dar parca zilele sunt si mai lungi... Ajung sa vad apusul si imi dau seama ca pana la rasarit mai este putin. Timpul si spatiul dintre apus si rasarit ne leaga. Si cu cat timpul si spatiul sunt mai scurte, cu atat legatura este tot mai mica. Un fior rece mi se scurge pe spate cand ma gandesc la asta. Cu toate ca alternanta asta nu imi place si as vrea ca inturnericul, noaptea sa ne domine timpul, ajung totusi sa le apreciez pe amandoua; ziua face ca noaptea sa devina dorita si asteptata mai mult. E vorba pana la urma de amanarea placerii. Explozia placerii e mai mare atunci cand astepti mai mult. Dorul ajunge la nivele de intensitate mult peste asteptari, mult peste calcule. Iar intensitatea placerii depaseste orice limite.

M-as da si eu cu tine pe autostrada. Pe o autostrada din nisip si apa. O autostrada incalzita de raze galbene si lumina puternica. Mi-ar placea si mie asta. Cui nu i-ar placea sa-ti simta parfumul, atingerea pieli, sirenele cantand si vantul maturand nisipul aspru de pe piele? Cu siguranta mie mi-ar place. Spatiul acela este un loc in care reusesti sa te dezbraci. Si ce e mai frumos decat sa faci dragoste cu valurile, cu nisipul si o camasa alba? Poate altii pot descrie asta altfel, dar tabloul meu este alcatuit dintr-un motor, mirosuri de ulei si benzina, parfumul tau, camasa mea alba care te inveleste, vantul care se joaca prin parul tau, mirosul sarii din apa si soarele sus deasupra valurilor. Peste asta as mai adauga mult nisip care sa fie pe fondul acestor imagini, fumul conversatiilor in care sa ne pierdem. Pielea ta fina si miros de sex proaspat in asternuturi. Multe elemente in jur ar mai fi de pus in acest puzzle, dar banuiesc ca tabloul incepe sa se contureze frumos. Cui nu i-ar place asa ceva? Un loc in care timpul sta in loc, un spatiu in care totul devine etern, un miraj care devine realitate...



If you love me the morning after, til the break of the dawn, if you give me the love I'm after, you, you will be reborn...

Roller Coaster

In acest moment cand noaptea se contopeste cu ziua, gandurile mele aluneca catre rasarituri si apusuri. Multe dintre ele trecute. Unele inca prezente. Dar cele mai multe care urmeaza sa vina. Inca nu sunt hotarat care imi place mai mult: rasaritul sau apusul; lumina lunii in noapte pe cerul instelat sau soarele arzator din mijlocul zilei care imi chinuie retina de fiecare data cand nu am ochelarii de soare la mine. O voce imi zice ca e timpul sa merg acasa in timp ce m-as urca in masina pe prima autostrada si as merge mai departe la drum. Cealalta imi zice sa risipesc in neant soarele diminetii si sa astept cu nerabdare venirea noptii. Cu siguranta in ambele situatii am un diavol mic si negru in mana care ma ispiteste cu arome parfumate de placere carnala. Probabil ca raspunsul se afla undeva la mijloc. Un raspuns si o cale in care ma zbat sa-mi regasesc linistea. Inca nu a venit. Cu toate ca linistea o gasesc mereu in tine. In tine, chiar daca esti agitatia din jurul meu, imi gasesc linistea si respiratia. La tine ascuns intr-un sertar imi regasesc sufletul pierdut. De la tine imi iau intotdeauna cele necesare pentru a merge mai departe pe drum. Pe acelasi drum cu tine, sau pe un drum diferit. Niciodata nu am stiut. Dar la capatul autostrazii ne-am regasit intr-o conversatie infinita invaluita de fumul tigarilor. Cine esti tu? Nu stiu. Dar sunt sigur ca in curand o sa aflu chiar daca am o banuiala destul de vaga...



...........................................................................................................


Chiar crezi ca locul meu este acolo? Chiar crezi ca locul meu este printre valurile marii? Chiar crezi ca locul meu se afla pe nisipul plin de chistoace de tigara? Chiar crezi ca eu apartin acelui loc? Inca nu stiu! Dar imi place cum gandesti. Si mai pot sa-ti zic ca la tine pot sa ajung. Orice ar insemna acest lucru. Oricand, oricum. Soarele imi bate puternic corpul alb si mic. Ii simt caldura pe pielea fina unsa cu crema aceea speciala, care poarta mirosul tau, care imi aminteste de tine de fiecare data, care ma inconjoara. O aroma pe care nu mi-o pot scoate din minte si din nas. Simt caldura soarelui pe corpu-mi chiar daca nu esti fizic langa mine, chiar daca vantul bate si imi aduce mirosul tau. Chiar daca sunt imbracat. Am o camasa pe mine care poarta si ea la fel parfumul tau. De multe ori am impresia ca ai dat-o jos de pe tine cu doar cateva clipe inainte. E atat de bine in ea incat nu as da-o jos niciodata. Acordurile din jurul meu ma fac sa ma simt acolo cu tine in locul acela in care amandoi ne-am dezbracat si am inotat impreuna intr-o mare de caldura care nu se mai termina. Si nici nu vroiam sa se mai termine. Tigarile din pachet dispareau incet in timp ce parfumurile noastre se contopeau intr-un spatiu in care timpul nu avea masura. Nu avea masura si parea ca sta in loc. Parea ca nu se mai termina. Diminetile erau calduroase si purtau arome de peste. Amiezile erau toride si erau inconjurate de arome boeme. Serile erau racoroase si erau inmiresmate de sarea si briza marii. Zilele erau toride si purtau aroma unui gel de dus de culoare portocalie. Niciodata nu am inteles ce era asa special la el, dar m-a fermecat si aroma lui inca este prezenta pe corpul tau. Noptile miroseau a sex. Noptile aveau atmosfera muzicii... Muzica de iubit si de facut dragoste. Noptile aveau toate gemetele tale de placere. Noptile erau pline cu pahare de vin rosu. La fel de rosu ca apusul care iasa acum din mare. O mare in care te gasesc inotand de una singura in primele raze ale diminetii. In mine bate un vant. Un vant cald de aceasta data. Atat de cald incat ajung sa ma topesc in bratele tale atunci cand ma imbratisezi, uda fiind de marea care te-a spalat de toate cele rele. Impreuna am imbratisat dezgolirea noastra si am primit marea in suflet...

I am the Highway

In capul meu se invart metafore despre prezenta ta langa mine. Te vad urmarind soarele de pe un cal negru, in timp ce in jurul tau se aud acorduri braziliene. Exotic. Pe cat de mult mi-as dori sa irosesc rasaritul si sa prind un apus cu tine in fiecare seara, pe atat de mult iubesc noaptea din jurul meu cu umbrele ei cu tot, cu fantomele ei cu tot si asta ma face sa vreau sa ne prinda rasaritul imbratisati chiar daca caut intunericul si imi lipesc de ochi ochelarii de soare. Ma inconjoara o imagine gotica de chip angelic palid care straluceste si in noapte dar si in lumina soarelui. Calul negru, pe care esti purtata in valurile marii vietii mele, necheaza de placere atunci cand iti simte arcuirea corpului pe spatele sau. Sunteti 2 in 1 si mergeti impreuna pe acelasi drum. Totul radiaza in jurul vostru si sunt atat de atras incat ma simt ca un vampir care nu-si doreste altceva decat sa iasa la lumina din adapostul noptii. Totul pare atat de aproape dar simt cum sunt inconjurat la randul meu de un hau imens de umbre, intuneric si foc. Atat de mult am stat aici incat a inceput sa-mi placa si nu-mi mai dau seama ce e bine sau rau. Ce e frumos sau urat. Ce e lumina sau intunericul. Ametit de fumul cu arome puternice din jurul meu ma simt intr-un deja vu continuu, amplificat de sevrajul in care am intrat. Ascult piese la nesfarsit. Fiecare gand se indrepta spre tine. Fiecare noapte poarta vise cu tine. Fiecare tigara este fumata in cinstea ta. Fiecare pahar este golit pentru tine. Fiecare Cola are gustul tau. Daca as fi in desert tu ai fi oaza mea de liniste si racoare. Daca as fi la pol tu ai fi semineul in fata caruia m-as incalzi, transformandu-mi fiecare cristal de gheata in clipe fierbinti. Intru in vreerie. Parca dureaza o vesnicie.

...........................................................................................................



Ma trezesc din clipa asta pentru ca in jurul meu se aud tobe puternice care imi bubuie in timpane; chitari indurerate care urla si plang. Basul infundat imi face corpul sa vibreze frenetic. Iar peste toate astea simt cum simultan ma cuprinde focul si raceala iadului in timp ce o voce ragusita dar cristalina imi strabate fiecare parte a corpului incercand sa ma revigoreze. Intr-un final imi dau seama ca este doar o alta zi insorita in Iad.

...........................................................................................................



Imaginea ta imi joaca inca pe retina in timp ce privesc apusul incendiar. Un gust dulceag isi face aparitia pe buzele mele. Ma adun, dau volumul ala la maxim, iar o voce interioara imi zice: "I see clearly!". Dupa asta nu stiu altceva decat ca pasii mei se indreapta pe acorduri puternic inflacarate tot spre tine.

20.000 and still counting... Dawn of a new day never looked as good as this

Postul asta ar fi trebuit sa apara mai devreme, in acelasi timp in care ar mai fi trebuit sa astepte pana sa vada lumina noptii inca vreo 4 zile. Dar asta este. Prima sambata si a treia. Totul intr-un ciclu cu iz de deja vu si un numar magic, 3. Nu te mai gandi la ce ma refer... Este vorba de aniversarea blogului care azi, in mod normal, intr-o zi de sambata face 3 ani! Deci urati "La multi ani!", cititi si ascultati in continuare. Sunt sigur ca o sa va faca placere ca si pana acum sa urmariti ce sa intampla aici pe PoeticJam.blogspot.com.

Asa ca sa incepem cu inceputul...

"Nothing compares with a slow motion morning start. It`s all so quiet. Without coffee, tea, cigarettes, breakfast, newspapers, TV, and other bullshits,
Have a nice day!
`Cause I just had a 3 hours night sleep full of nightmares.
What`s up, doc.?"

Si nu e foarte diferita situatia actuala fata de cea de mai sus, doar ca in ecuatia de azi am bagat o camila si nu am visat urat azi-noapte, chiar daca am dormit tot vreo 3-4 ore...

Diferit fata de acum 3 ani este ca intre timp am descoperit la fel de multa iubire in anumiti oameni, pe cat de multa dezamagire am gasit in altii. Astea sunt chestii cat se poate de normale. Daca acum 3 ani eram intr-o stare de finalizare, exact asa sunt si acum... pentru ca intotdeauna o sa fie lucruri de inceput si lucruri de terminat... Exista un ciclu continuu de venimente si de stari din care nu e bine sa iesi. La dracu, e viata in sine pana la urma. Daca nu ar fi asa nici nu ai simti ca traiesti. Vorba aia: "Yeah, you bleed just to know you're alive!"

Si-acum sa o dam la sentiment. Fuck!
Nici nu stiu de unde si cu ce sa incep...

Sunt atat de multe lucruri rele in lume, si totusi ma uimesc si pe mine cat de multa bunatate poate exista. Prietenia aia nu ti-o ia nimeni, si ce e al tau e intotdeauna pus de-o parte. Nu-ti poate lua nimeni sufletul si nimeni nu poate pretinde ceva din ce este al tau. Sunt eforturi, sentimente, ganduri si trairi care sunt numai ale tale si ale oamenilor cu care vrei sa le impartasesti. Si asa o sa ramana intotdeauna. Nici ploaia nu poate sa-ti ude foaia, iar foaie ta e cea mai buna. Ca ne spunem prieteni, ca ne spunem frati, sis, coaie, bai pula, sau mai stiu eu ce apelative pufoase, suntem toti acolo si o sa ramanem toti acolo tot timpul. Ce a fost a fost, nu mai conteaza. Conteaza ce este. Si niciodata nu o sa fi singur/a. Carrpe fucking diem, baby! Nu asa era vorba? Atunci hai sa ne bucuram de toate lucrurile bune care sunt in jurul nostru, nu de alta dar pe cele rele oricum le bagam in seama mult prea mult. Lasa sa mai fie si bine, ca m-am cam saturat sa tot fie probleme, ganduri, stres, presiune. Hai sa mai impartim si o tigara, un pahar de vin, un zambet si o imbratisare. Zic ca e mai bine asa. Nu mai putem glumi fara sa facem in acelasi timp o invitaie la vals? Eu zic ca putem ;)

Eu zic ca bine zicea cine ce zicea:

"I am not alone
I live with the memories, regret is my home
This is my true freedom
Express all the feelings of what I've become
I watch the rising sun"

Asa ca, hai sa vedem inca un rasarit pe Highway 99, sau pe Route 66 si sa vedem ce ne poate aduce momentul urmator!

Avand in vedere ca postul asta trebuia sa apara noaptea, imi cer scuze, dar asa e textul:

"Nisipul sa-ti zgarie pielea fina, sa te scufunzi in cearsafuri mirosind a sex, parul sa-ti fie ciufulit de atata placere, parfumul care te inconjoara sa nu te paraseasca niciodata, sarutarile moi, umede si apasate sa-ti ramana tatuate pe intregul corp. Buzele sa-ti fie insetate de sarutul meu, iar camasa mea sa te tina tot timpul in brate in timp ce gandul tau calatoreste spre mine, iar al meu o ia la fuga spre tine. Undeva la mijloc sa ne intalnim si sa ne scufundam in noaptea plina de placeri. Noapte buna, draga mea!"

I don't know about you, but I'm so wet right now. Fuck! I'm out of ideas! I need a fucking cigarette!

Rockstar life (dawn of a new day never looked as good as this - part 2)

In primul rand bine te-am regasit dupa mai bine de o saptamana, timp in care eram undeva pe plaja in Vama Veche intr-o stare continua de... sus in stratosfera.

Pana una alta da drumu la piesa asta (The 69 Eyes - Feel Berlin) sau daca chiar ai chef de intrat in alte stari poti alege un Aerosmith de cea mai buna calitate (Sweet Emotion); asta chiar daca ai putea la fel de bine sa visezi la un Rockstar a celor de la Nickelback.

...deci, cine nu vrea sa se trezeasca dimineata pe un fundal frumos, cu o felatie de cea mai buna calitate, de la cea mai tare tipa care a fost la concert aseara? Peste toate astea aprinde-ti o tigara, cred ca un joint ar fi prea tare momentan, bea-ti linistit cafeaua. Nu conteaza daca e devreme sau tarziu. Sigur e tarziu pentru ca azi-noapte ai fost cel care a inchis barul... Dar nu conteaza. Roaga fata sa-ti pregateasca micul dejun. Sunt mai mult ca sigur ca o sa ii faca placere, si tie la fel.
Baga in tine ca un spart. Iti permiti. Oricum mai tarziu o sa mergi la sala si o sa dai totul jos.
Dupa ca ai mancat gratarul pregatit cu atata dragoste de fata si dupa ce ai savurat un pahar de vin, rosu evident, iti mai poti aprinde o tigara. O sa o savurezi, timp in care te poti pune la un film usor dar meditativ sau cu tenta melancolica. Iti recomand The Guitar, sau Almost Famous. In felul acesta poti descoperi foarte fain ideea titlului de mai sus.
Cred.
Dupa acest moment de trezire prelungit iti poti incepe ziua intr-un mod cat mai placut. Poti alege acest playlist pentru asta, playlist la care i-as da numele de riding high:

> Alter Bridge - Shed My Skin
> The Cure - Burn
> The 69 Eyes - Feel Berlin
> Slash - Nothing To say
> Bullet For My Valentine - Hand Of Blood
> Robbie Williams - Bodies
> Cold - No one
> Blue October - Say it
> Amy McDonald - Let`s Start A Band
> No Vacancy - Heal Me, I`m Heartsick
> Tantric - Live Your Life
> The calling - Things Don`t Always Turn Out That Way

Oricum nu prea ai cine stie ce de facut. La lucru nu trebuie sa mergi. Eventual poti pune mana pe instrument putin si sa te crezi ciumeg. Iar mai tarziu ar trebui sa mergi la sala. Sa bei un ceai de sunatoare. Poate mai scoti kilele de alcool bagate aseara in tine.

Trezeste-te in pizda matii!!!

Baga o felie cu pateu, nu te mai simti boem degeaba ca nu esti!!!
Cu toate ca Chirila a avut dreptate cand a zis ca nu are chef azi si in plus de asta cred ca cu toti ne intrebam daca e oare cineva care sa ne poata da asa ceva macar de ziua noastra.

Enjoy the shitty life or what is best of it.

Later.

Dawn of a new day never looked as good as this

Nothing compares with a slow motion morning start. It`s all so quiet. Without coffee, tea, cigarettes, breakfast, newspapers, TV, and other bullshits,
Have a nice day!
`Cause I just had a 3 hours night sleep full of nightmares.
What`s up, doc.?