Se afișează postările cu eticheta nights. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nights. Afișați toate postările
sâmbătă, 11 ianuarie 2014
And as we dance you wrap me in humanity
A trecut ceva timp din... Mda, a trecut mai mult timp chiar decat imi imaginam. Si totusi in ciuda timpului care a trecut atat de repede parca si in ciuda faptului ca fiecare si-a vazut de viata lui, ma intreb si te intreb pe tine totodata, cand a fost ultima data cand te-ai oprit; cand te-ai oprit pur si simplu din mers si ai stat macar o secunda sa te gandesti la trecut? Si nu doar la trecut ci pur si simplu sa stai sa observi lucrurile din jurul tau. Sa simti aerul care iti intra in plamani, sa simti umezeala lui cu ti se aseaza pe parul moale, sa simti efectiv picaturile de ploaie din atmosfera cum ti se preling pe fata. Ai oprit vreodata sa te gandesti la asta? Sau daca ai facut-o vreodata, oare cand a fost ultima data? Crede-ma, exista o lume acolo afara in afara peretilor de care suntem inconjurati in fiecare zi. Chiar daca nu stiu ce inseamna asta, am aflat despre tine ca o duci bine. Chiar daca ai ales sa-ti separi drumul de al meu, ce ar fi sa te opresti pentru o clipa si sa ramai aici pentru totdeauna. Oare cum ar fi? Cum ar fi sa nu mai numeri totul in jurul tau? Fiecare vis a disparut fara vreo urma...
Si pana la urma nu e vorba de nimic la mijloc si doar de umanitatea care este in fiecare dintre noi. Doar ca tine de noi daca o scoatem la iveala sau nu. Poti la fel de bine sa-ti numeri diplomele si banii. Si stii de ce? Imagineaza-ti ca nu le mai ai. Oare cu ce mai ramai? Mai ramai cu ceva? Daca nu ar exista bani toata lumea ar fi fericita. Si asta pentru ca la mijloc este vorba doar de umanitate. Cat de multe lucruri poti totlera, oare cate? Sunt sigur ca nu destule. Sunt sigur ca la un moment dat te-ai satura si ai deveni mult mai egoist/a. Si daca e sa fii egoist/a, macar fa-o pana la capat. Pentru ca doar cu jumatati de masura nu merge. Ti-am mai zis, double or nothing. Macar sa stiu ce si cum. Eu sunt foarte impacat cu tine si inca nu cred ca ti-ai dat seama. Imi place ca esti tot timpul in negru si imi place si luciul lamei tale, dar auzi, stii ceva? Mai invata! Daca vrei ca lucrurile astea sa mearga bine intre noi trebuie sa joci cu cartile pe fata si sa nu te mai ascunzi in spatele mastilor. Ti-am mai zis si ca te iubesc, si nu o data. Oricum ceea ce iti scriu aici s-ar putea nici sa nu iei in seama, dar macar atata rabdare eu am avut si poate conteaza si asta cu ceva... Pana la urma trebuie sa simti caldura soarelui pe fata-ti palida sau fulgii de zapada cum se astern in jurul tau, sau chiar ploaia care cade si iti poate da un sentiment de usurare, chiar daca in prima faza te enervezi ca te uda si iti creaza o stare de disconfort. Poate nu vezi lucrurile din punctul de vedere corect si nu iti dai seama ca de fapt ar trebui sa te bucuri de toate aceste lucruri. So, goodluck with that! Poate mai inveti ceva intre timp si data viitoare cand ne vedem nu o sa mai fii atat de rece.
miercuri, 24 iulie 2013
I am the Highway
In capul meu se invart metafore despre prezenta ta langa mine. Te vad urmarind soarele de pe un cal negru, in timp ce in jurul tau se aud acorduri braziliene. Exotic. Pe cat de mult mi-as dori sa irosesc rasaritul si sa prind un apus cu tine in fiecare seara, pe atat de mult iubesc noaptea din jurul meu cu umbrele ei cu tot, cu fantomele ei cu tot si asta ma face sa vreau sa ne prinda rasaritul imbratisati chiar daca caut intunericul si imi lipesc de ochi ochelarii de soare. Ma inconjoara o imagine gotica de chip angelic palid care straluceste si in noapte dar si in lumina soarelui. Calul negru, pe care esti purtata in valurile marii vietii mele, necheaza de placere atunci cand iti simte arcuirea corpului pe spatele sau. Sunteti 2 in 1 si mergeti impreuna pe acelasi drum. Totul radiaza in jurul vostru si sunt atat de atras incat ma simt ca un vampir care nu-si doreste altceva decat sa iasa la lumina din adapostul noptii. Totul pare atat de aproape dar simt cum sunt inconjurat la randul meu de un hau imens de umbre, intuneric si foc. Atat de mult am stat aici incat a inceput sa-mi placa si nu-mi mai dau seama ce e bine sau rau. Ce e frumos sau urat. Ce e lumina sau intunericul. Ametit de fumul cu arome puternice din jurul meu ma simt intr-un deja vu continuu, amplificat de sevrajul in care am intrat. Ascult piese la nesfarsit. Fiecare gand se indrepta spre tine. Fiecare noapte poarta vise cu tine. Fiecare tigara este fumata in cinstea ta. Fiecare pahar este golit pentru tine. Fiecare Cola are gustul tau. Daca as fi in desert tu ai fi oaza mea de liniste si racoare. Daca as fi la pol tu ai fi semineul in fata caruia m-as incalzi, transformandu-mi fiecare cristal de gheata in clipe fierbinti. Intru in vreerie. Parca dureaza o vesnicie.
...........................................................................................................
Ma trezesc din clipa asta pentru ca in jurul meu se aud tobe puternice care imi bubuie in timpane; chitari indurerate care urla si plang. Basul infundat imi face corpul sa vibreze frenetic. Iar peste toate astea simt cum simultan ma cuprinde focul si raceala iadului in timp ce o voce ragusita dar cristalina imi strabate fiecare parte a corpului incercand sa ma revigoreze. Intr-un final imi dau seama ca este doar o alta zi insorita in Iad.
...........................................................................................................
Imaginea ta imi joaca inca pe retina in timp ce privesc apusul incendiar. Un gust dulceag isi face aparitia pe buzele mele. Ma adun, dau volumul ala la maxim, iar o voce interioara imi zice: "I see clearly!". Dupa asta nu stiu altceva decat ca pasii mei se indreapta pe acorduri puternic inflacarate tot spre tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)