Purgatory

Grabindu-ma catre 30... rasaritul unei noi zile nu a aratat niciodata mai bine ca acesta, iar tu vi intr-o imagine cat se poate de clara si de frumoasa. Ma uit la morti prin fereastra si ma simt deconectat. Ma simt ca dracu, dar macar simt ceva. Asta e tot ce imi poti oferi oare? O sa primesti exact ceea ce oferi, dar asta nu e prea mult... Ma simt ca si cum as fi cursa unui glont. In momentele grele eu stiu cel mai bine, in distrugeri eu vad clar. De aici si pana la radacini presupun ca o sa merg singur. Eu sunt autostrada ta. Esti ceea ce imi face rau la mijloc, aud sunete de ritmuri tribalice in fundal asa ca lasa-ma sa fiu de unul singur, in faima. Spatiul asta este ca un poligon si din toate partile se trage. Pot sa intercationez cu tristetea ta pentru ca si eu ma simt atat de vinovat. Trimite-ma catre pierzanie, in locul celor slabi, unde nu e loc pentru simpatie. De fiecare data cand alergi eu raman in urma ta. Eu sunt pesimistul, eu sunt cel ales. Din punctul asta nu se vad decat astronauti si sateliti indepartati. Vremuri lipsite de speranta se apropie, in jur poti sa simti haosul, toti fugim spre dealuri. E ceea ce se intampla de ani buni. Nu pot castiga sub nici o forma, ajuta-ma, tine-ma in intuneric, nu vreau sa iau parte la asa ceva, prefer sa fiu amortit pentru totdeauna. Sunt lipsit de somn din nou. Trebuie sa-mi eliberez mintea si sa ucid ce arde in interioru-mi. Sunt din nou lipsit de somn. Acorduri fine imi zgarie urechea dar nu vreau sa le aud... Vreau sa inot in oceanul acesta mare care ma inconjoara dar nu cred ca am putere sa ajung pana la mal, asa ca ma scufund catre tine. O alarma falsa ma face sa plec. Tu esti adevarul din oglinda si noi suntem cei inconstienti, cei nebuni. Ar trebui sa ma alatur ospatului? Nu acesta este tipul de om pe care il cunosti si il stii. Ar trebui sa rod lesa care ma tine in captivitate? Noi chiar incercam sa lasam aceasta noapte sa explodeze, noi chiar incercam sa gasim semnul iesirii si sa disparem. Ar trebui sa traim pentru o cauza pierduta in acest razboi fals? Am stat si cu alti oameni si stiu ca tu nu esti printre ei, nu esti aici. Nu sunt aici ca sa fiu sclavul tau! Vreau sa inchid ochii! Probabil ca esti un monstru care face ca cosmarurile sa dispara. Faci ca totul sa arda din temelii si sa ma trezesc intr-un loc linistit traind intr-o lume plina de promisiuni, intr-o lume formata din vise si sperante.

20.000 and still counting... Dawn of a new day never looked as good as this

Postul asta ar fi trebuit sa apara mai devreme, in acelasi timp in care ar mai fi trebuit sa astepte pana sa vada lumina noptii inca vreo 4 zile. Dar asta este. Prima sambata si a treia. Totul intr-un ciclu cu iz de deja vu si un numar magic, 3. Nu te mai gandi la ce ma refer... Este vorba de aniversarea blogului care azi, in mod normal, intr-o zi de sambata face 3 ani! Deci urati "La multi ani!", cititi si ascultati in continuare. Sunt sigur ca o sa va faca placere ca si pana acum sa urmariti ce sa intampla aici pe PoeticJam.blogspot.com.

Asa ca sa incepem cu inceputul...

"Nothing compares with a slow motion morning start. It`s all so quiet. Without coffee, tea, cigarettes, breakfast, newspapers, TV, and other bullshits,
Have a nice day!
`Cause I just had a 3 hours night sleep full of nightmares.
What`s up, doc.?"

Si nu e foarte diferita situatia actuala fata de cea de mai sus, doar ca in ecuatia de azi am bagat o camila si nu am visat urat azi-noapte, chiar daca am dormit tot vreo 3-4 ore...

Diferit fata de acum 3 ani este ca intre timp am descoperit la fel de multa iubire in anumiti oameni, pe cat de multa dezamagire am gasit in altii. Astea sunt chestii cat se poate de normale. Daca acum 3 ani eram intr-o stare de finalizare, exact asa sunt si acum... pentru ca intotdeauna o sa fie lucruri de inceput si lucruri de terminat... Exista un ciclu continuu de venimente si de stari din care nu e bine sa iesi. La dracu, e viata in sine pana la urma. Daca nu ar fi asa nici nu ai simti ca traiesti. Vorba aia: "Yeah, you bleed just to know you're alive!"

Si-acum sa o dam la sentiment. Fuck!
Nici nu stiu de unde si cu ce sa incep...

Sunt atat de multe lucruri rele in lume, si totusi ma uimesc si pe mine cat de multa bunatate poate exista. Prietenia aia nu ti-o ia nimeni, si ce e al tau e intotdeauna pus de-o parte. Nu-ti poate lua nimeni sufletul si nimeni nu poate pretinde ceva din ce este al tau. Sunt eforturi, sentimente, ganduri si trairi care sunt numai ale tale si ale oamenilor cu care vrei sa le impartasesti. Si asa o sa ramana intotdeauna. Nici ploaia nu poate sa-ti ude foaia, iar foaie ta e cea mai buna. Ca ne spunem prieteni, ca ne spunem frati, sis, coaie, bai pula, sau mai stiu eu ce apelative pufoase, suntem toti acolo si o sa ramanem toti acolo tot timpul. Ce a fost a fost, nu mai conteaza. Conteaza ce este. Si niciodata nu o sa fi singur/a. Carrpe fucking diem, baby! Nu asa era vorba? Atunci hai sa ne bucuram de toate lucrurile bune care sunt in jurul nostru, nu de alta dar pe cele rele oricum le bagam in seama mult prea mult. Lasa sa mai fie si bine, ca m-am cam saturat sa tot fie probleme, ganduri, stres, presiune. Hai sa mai impartim si o tigara, un pahar de vin, un zambet si o imbratisare. Zic ca e mai bine asa. Nu mai putem glumi fara sa facem in acelasi timp o invitaie la vals? Eu zic ca putem ;)

Eu zic ca bine zicea cine ce zicea:

"I am not alone
I live with the memories, regret is my home
This is my true freedom
Express all the feelings of what I've become
I watch the rising sun"

Asa ca, hai sa vedem inca un rasarit pe Highway 99, sau pe Route 66 si sa vedem ce ne poate aduce momentul urmator!

Avand in vedere ca postul asta trebuia sa apara noaptea, imi cer scuze, dar asa e textul:

"Nisipul sa-ti zgarie pielea fina, sa te scufunzi in cearsafuri mirosind a sex, parul sa-ti fie ciufulit de atata placere, parfumul care te inconjoara sa nu te paraseasca niciodata, sarutarile moi, umede si apasate sa-ti ramana tatuate pe intregul corp. Buzele sa-ti fie insetate de sarutul meu, iar camasa mea sa te tina tot timpul in brate in timp ce gandul tau calatoreste spre mine, iar al meu o ia la fuga spre tine. Undeva la mijloc sa ne intalnim si sa ne scufundam in noaptea plina de placeri. Noapte buna, draga mea!"

I don't know about you, but I'm so wet right now. Fuck! I'm out of ideas! I need a fucking cigarette!

Terminus!

In ciuda faptului ca nu suntem inconjurati de civilizatie, cel putin nu de una pe care sa ne-o dorim, descopar in fiecare zi ca exista printre noi oameni cu care poti schimba o vorba atunci cand e nevoie. Exista intotdeauna oameni in jurul nostru cu care sa poti comunica. Fiecare dintre ei lucreaza sau au ziua ocupata cu diverse activitati. Dar la sfarsitul zilei, inainte sa te pui un pat observi ca poti da un telefon, poti bea o bere cu un prieten stand la o poveste undeva intr-un loc uitat de lume, poti "socializa" pe facebook sau ai la dispozitie orice alt mijloc de a comunica cu o persoana draga tie. Atunci iti dai seama ca toata ziua, indiferent cat de rau ti-a mers, ti-o poti incheia intr-o nota cat se poate de optimista si gasesti puterea pentru a o lua a doua zi de la capat. Asta ca sa nu mai zic pentru a multa oara ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea.

De o vreme buna incoace treburile astea cu fluturi in stomac si 5 batai in plus pe minut nu ma atingeau prea tare. Dar am inceput sa redescopr anumite senzatii adolescentine si sa ma intreb: e bine, nu e bine? Si asta pentru ca unii ziceau ca imbatranesc, iar altii sa ma maturizez... Deci practic sunt prins intre doua lumi carora deopotriva imi place sa le apartin. Si atunci incerc sa gasesc un echilibru si sa iau ce e mai bine din ambele. Concluzia pe care o pot trage in acest moment este ca este bine sa te bucuri ca un copil de fiecare moment in timp ce gandesti matur si rational. Posibil ca aceasta idee sa se schimbe peste 1 minut sau peste 10 ani, la fel cum se poate sa ramana asa.

Femeile in continuare ne conduc vietile! Hai, da-te spartan si spune ca in cazul tau nu e asa! Daca ai parerea asta poti sa nu mai citesti ce scrie mai jos. Femeile ne conduc in continuare vietile si ne redecoreaza apartamentele in timp ce zic ca nu fac asta. Si atentie, nu zic ca e un lucru rau! Imi dau seama tot mai mult pe zi ce trece ca fara o prezenta feminina alaturi viata nu are aceeasi culoare. Nu are acelasi parfum, nu are acelasi sens, nu si nu si nu! O sa fie probabil o gramada care o sa contrazica acestea. Eu zic: 1 Sa va mai ganditi! si 2. Inseamna ca nu ati inteles nimic de la viata pana acum!
E incredibil cat de mult poate schimba orice rau intr-un moment placut un glas cristalin chiar daca e ragusit. E incredibil cat de mult poate schimba o voce feminina o zi proasta intr-o seara perfecta. E incredibil cat de mult poate schimba un zambet, un suras, o clipa de nefericire in alta de fericire deplina. E incredibil cat de mult poate schimba un trup de femeie o noapte. E incredibil cat de mult poate schimba prezenta unei femei viata ta! Mi s-a sugerat sa citesc Cartarescu - "De ce iubim femeile". Inca nu am ajuns in punctul acela... Poate o sa ajung sa pun mana si pe cartea asta... Sper totusi ca va fi buna. Am voci in jurul meu care il lauda pe autor si am voci in jurul meu care il detesta. Ramane de vazut cand o sa pun mana pe carte. La fel de mult mi s-a sugerat sa fiu mai explicit in ceea ce este scris aici, dar parca mie imi place ca este asa ambiguu, relativ, ca se pastreaza un semn de intrebare la fiecare rand, ca se lasa o urma de mister undeva si o framantare in gandul altcuiva. Pana la urma si relativitatea asta are rolul ei de a tine lucrurile in suspans si nu neaparat de a nu spune lucrurilor pe nume. Ar fi mult prea simplu si lipsit de sens pentru mine sa spun lucrurilor pe nume. Ar fi lipsit de imaginatie. Iar pana la urma, blogul asta chiar daca este scris de o persoana masculina, este exact ca si o persoana de gen feminin; trebuie descoperit, analizat si regasit in multe lucruri care ne inconjoara. As mai vrea ceva sa scriu, dar cuvintele m-au parasit in momentul asta si s-au dus spre un alt gand... spre un alt pat in care sa fie ravasite...

Therefor...

Retro - spective

Dupa 3 ani de TRS, mult SAMCRO in jur (cel putin pe zi ce trece parca e tot mai mult), excursii cu Micu'la Medias care incep sa imi placa tot mai mult a venit si vremea in care azi am fost meditativ la lucruri intamplate acum un an. dar a trecut repede faza si incercam sa trecem si mai repede peste o raceala care mi-a pus capac zilele astea. Dupa introducere as vrea sa ii multumesc lui Hora'si sa ii urez cat mai multi ani in TRS, respectiv la cat mai multe colaborari reusite. Sa traiesti! Imi place ca din scepticismul avut in prima faza oamenii incep sa se imbrace de la SAMCRO; pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, este o noua marca de imbracaminte si accesorii foarte la moda in randul anumitor oameni (se stiu ei care). Lui Micu' o sa incep sa ii datorez tot mai multe daca mai facem multe excursii impreuna oriunde. Si atat de mult imi plac incat ma roade si ma roade atat de tare sa plec in lume de nu aveti idee. Promit sa iti fac cat mai multe discuri pe care sa le asculti cu cea mai mare placere in masina si nu numai. Si asa de inside, daca citesti postul asta, suna-ma dup-aceea, pentru ca o sa vrei sa ma suni. Omule, sunt flatat de mesajul tau neoficial care mi-a fost transmis pe cai neortodoxe. Si poate ca nici nu trebuia sa stii ca stiu, dar ma bucur ca ai un feedback pozitiv de la tot timpul petrecut in masina aia. Al dracu consum. Si imi iau un angajament public, aici, facem cumva si la un moment dat o sa facem si drumul ala in Germania. Stii tu despre ce e vorba. Hai gata ca e prea mult sentiment deja in 18 randuri. Va las cu piesa care pe mine m-a prins luna asta. O sa fiti surprinsi.