20.000 and still counting... Dawn of a new day never looked as good as this

Postul asta ar fi trebuit sa apara mai devreme, in acelasi timp in care ar mai fi trebuit sa astepte pana sa vada lumina noptii inca vreo 4 zile. Dar asta este. Prima sambata si a treia. Totul intr-un ciclu cu iz de deja vu si un numar magic, 3. Nu te mai gandi la ce ma refer... Este vorba de aniversarea blogului care azi, in mod normal, intr-o zi de sambata face 3 ani! Deci urati "La multi ani!", cititi si ascultati in continuare. Sunt sigur ca o sa va faca placere ca si pana acum sa urmariti ce sa intampla aici pe PoeticJam.blogspot.com.

Asa ca sa incepem cu inceputul...

"Nothing compares with a slow motion morning start. It`s all so quiet. Without coffee, tea, cigarettes, breakfast, newspapers, TV, and other bullshits,
Have a nice day!
`Cause I just had a 3 hours night sleep full of nightmares.
What`s up, doc.?"

Si nu e foarte diferita situatia actuala fata de cea de mai sus, doar ca in ecuatia de azi am bagat o camila si nu am visat urat azi-noapte, chiar daca am dormit tot vreo 3-4 ore...

Diferit fata de acum 3 ani este ca intre timp am descoperit la fel de multa iubire in anumiti oameni, pe cat de multa dezamagire am gasit in altii. Astea sunt chestii cat se poate de normale. Daca acum 3 ani eram intr-o stare de finalizare, exact asa sunt si acum... pentru ca intotdeauna o sa fie lucruri de inceput si lucruri de terminat... Exista un ciclu continuu de venimente si de stari din care nu e bine sa iesi. La dracu, e viata in sine pana la urma. Daca nu ar fi asa nici nu ai simti ca traiesti. Vorba aia: "Yeah, you bleed just to know you're alive!"

Si-acum sa o dam la sentiment. Fuck!
Nici nu stiu de unde si cu ce sa incep...

Sunt atat de multe lucruri rele in lume, si totusi ma uimesc si pe mine cat de multa bunatate poate exista. Prietenia aia nu ti-o ia nimeni, si ce e al tau e intotdeauna pus de-o parte. Nu-ti poate lua nimeni sufletul si nimeni nu poate pretinde ceva din ce este al tau. Sunt eforturi, sentimente, ganduri si trairi care sunt numai ale tale si ale oamenilor cu care vrei sa le impartasesti. Si asa o sa ramana intotdeauna. Nici ploaia nu poate sa-ti ude foaia, iar foaie ta e cea mai buna. Ca ne spunem prieteni, ca ne spunem frati, sis, coaie, bai pula, sau mai stiu eu ce apelative pufoase, suntem toti acolo si o sa ramanem toti acolo tot timpul. Ce a fost a fost, nu mai conteaza. Conteaza ce este. Si niciodata nu o sa fi singur/a. Carrpe fucking diem, baby! Nu asa era vorba? Atunci hai sa ne bucuram de toate lucrurile bune care sunt in jurul nostru, nu de alta dar pe cele rele oricum le bagam in seama mult prea mult. Lasa sa mai fie si bine, ca m-am cam saturat sa tot fie probleme, ganduri, stres, presiune. Hai sa mai impartim si o tigara, un pahar de vin, un zambet si o imbratisare. Zic ca e mai bine asa. Nu mai putem glumi fara sa facem in acelasi timp o invitaie la vals? Eu zic ca putem ;)

Eu zic ca bine zicea cine ce zicea:

"I am not alone
I live with the memories, regret is my home
This is my true freedom
Express all the feelings of what I've become
I watch the rising sun"

Asa ca, hai sa vedem inca un rasarit pe Highway 99, sau pe Route 66 si sa vedem ce ne poate aduce momentul urmator!

Avand in vedere ca postul asta trebuia sa apara noaptea, imi cer scuze, dar asa e textul:

"Nisipul sa-ti zgarie pielea fina, sa te scufunzi in cearsafuri mirosind a sex, parul sa-ti fie ciufulit de atata placere, parfumul care te inconjoara sa nu te paraseasca niciodata, sarutarile moi, umede si apasate sa-ti ramana tatuate pe intregul corp. Buzele sa-ti fie insetate de sarutul meu, iar camasa mea sa te tina tot timpul in brate in timp ce gandul tau calatoreste spre mine, iar al meu o ia la fuga spre tine. Undeva la mijloc sa ne intalnim si sa ne scufundam in noaptea plina de placeri. Noapte buna, draga mea!"

I don't know about you, but I'm so wet right now. Fuck! I'm out of ideas! I need a fucking cigarette!

Rue du Soleil

Ah ce bine suna titlul asta... o tigara arde, iar eu trag insetat din ea. Pe fundal ruleaza Rue du Soleil si briza imi mangaie parul. Apusul a trecut de ore bune dar inca simt roseaza soarelui cum imi zgarie retina. Chiar daca te-am facut cu asta sa simti ca si cum as scrie de la mare, uite ca nu o fac. Sunt undeva intre niste dealuri, in jur e totul verde, chiar daca afara e intuneric si ploaia care tocmai a inceput imi uda tigara si parul, hainele si papucii. mai am un pic si ating pragul celor 24 de ore a unei zile. Aici ziua se contopeste cu noaptea si ajungi sa nu mai stii in ce data esti, sa nu mai stii cat este ceasul... totul pare doar un flux continuu de timp, fara sfarsit.



Nu a mers dusul in seara asta, decat asa foarte rapid... cam ca la mare cand se termina apa sau erai nevoit sa te speli cu apa rece. Probabil si de-asta am asa un aer varatec in mine.. nu ca s-ar termina luna mai si o data cu 1 iunie practic vine si vara. Nu stiu de ce dar asa instantaneu am pornit fara sa-mi dau seama Rue du Soleil si eram acolo, iar in mintea mea se derula filmul, mult prea bine stiu deja. Luni, spre seara ne intoarcem la civilizatie... dar cine stie pentru cat timp. In momentul de fata nici nu stiu daca imi este dor de blocuri si betoane sau vreau sa plec de aici cat mai repede ca sa am cu cine sa mai schimb o vorba. Prea putini oameni in jurul meu cu care poti schimba o vorba, mai deloc. Dar e liniste... intr-un fel si e bine in altfel. Cred ca pe piesa asta o sa merg sa mai trag o data insetat din tigara.

Rue du Soleil - Troya

Rue du Soleil - Dreaming of...