miercuri, 17 noiembrie 2010

Album of the week # 15

Amy Macdonald - A Curious Thing 2010

Al 15-lea album al saptamanii evident aduce in prim plan un album si un gen inca neabordat aici in blogosfera. Cine pula mea a mai inventat si cuvantul asta?
V-am spus ca in curand o sa vina si albumul saptamanii, deci iata-l. E de la Amy Macdonald, se numeste "A Curious Thing" si a fost lansat anul acesta (2010, pentru cine inca nu stie in ce an ne aflam - aici intru si eu pentru ca am impresia cateodata ca traiesc in alta epoca, nu cea de azi...). Evident toata lumea se astepta la un impact mai mare ca la albumul precedent din 2007, "This Is The Life". Dar imi pot permite sa zic ca acest album este aproape la fel de bun. Daca nu a avut acelasi succes per total, macar a avut succes cu hit-single-ul "Don`t Tell Me That It`s Over". Si in plus de asta albumul pastreaza linia pe care Amy a inceput si continua, ori eu de exemplu apreciez asta la un artist, cand stie sa mearga pe aceeasi linie si sa nu sara calu` sa faca bani si sa se comercializeze. Deci, e bine.
De ce Amy Macdonald? Pai pentru ca de multe ori am chef sa ma trezesc pe muzica ei, si este o muzica care te bine dispune dimineata si cu care e foarte potrivit sa iti incepi ziua intr-un mod cat mai lenes, asta nu ca nu m-as trezi si pe un Slash de cea mai buna calitate, dar in cazul asta, zic:

Cica tipa e mai mare cu un an decat mine si are 23 de ani. Super. E tanara, e talentata, are succes, canta bine, e scotianca, ce mai vrei? Mai zice acilea pe Wikipedia ca e din Bishopbriggs, Dunbartonshire. Sa fie, Scotia e faina. Cica e un muzician care se auto-educa. Mama ce termen, dar asa fac multi. Deci tare. A invatat sa cante pe chitara lu` tacso`, cum multi probabil incep, si era inspirata de muzica trupei Travis. Indie la greu fratica, prea indie pentru mine... si ii mai placea sa mearga la T in the Park (pentru cine nu stie, asta e un festival grandios pe acolo pe la ei prin Scotia - Seiceane cand te bagi totusi la un T in the Park vezi ca vreau si eu). Evident tipa a inceput sa cante pe unde o lasau oamenii prin tot felul de locatii si crasme, dupa care intr-o zi a trimis un cd demmo cu niste piese. A fost acceptata la o casa de discuri si de atunci vinde milioane de discuri in toata lumea. Simplu, nu?

Na, si acum sa facem totusi si o trecere in revista a albumului aici de fata. Piesele dateaza de prin primavara lui 2009 intr-o pauza din turneu, deci un album recent, proaspat. La albumul asta a inceput sa caute dupa notite vechi, idei de piese, chestii din trecut, opus stilului albumului precedent in care a compus piesele exact asa cum i-au venit. Fie vorba intre noi, alea sunt cele mai bune piese, de moment, atunci prinzi din aer tot ce ai nevoie. Ca si mai noi toti, si ea isi ea inspiratia pentru muzica din viata de zi cu zi, personala sau nu. Pe album mai poti gasi si o piesa despre Michael Jackson, si una dedicata bunicilor ei; nu va spun care, va las pe voi sa descoperiti care sunt aceste piese.
Gagica e deja in turneu ("The Love Love Tour"), deci sa lasam piesele sa vorbeasca, zic:

> Don`t Tell Me That It`s Over - un power - single de exceptie al acestui album. Probabil una din piesele care mi-au marcat existenta in ultimul timp; o piesa care de altfel e rece reuseste sa te incalzeasca, si dupa cum spuneam mai sus, muzica asta e perfecta intr-o dimineata cand vrei sa evadezi putin pana la munca, la scoala, sau unde ai treaba dimineata, daca ai. Superba orchestratia.

> Spark - piesa asta e mai controversata. Multi zic ca a fost scrisa dupa ce a vazut la TV un reportaj despre moartea lui James Bulger. In fine, nu as zice ca ar fi asa, dar versurile sunt foarte faine si este al doilea single de pe album.

> No Roots - incepe lent, trece printr-un fade fain si piesa isi da drumul. Multe din piese sunt pe acelasi feeling instrumental si nu prea ai de ce sa te iei, decat daca te apuci sa pureci fiecare detaliu, si asta nu stiu cat e de bine pentru ca ar trebui sa te bucuri de muzica si sa o asculti cu placere nu sa analizezi fiecare detaliu al versului, al orchestratiei sa vezi ce a vrut fiecare sa zica cu treaba aia sau nu, si asa mai departe. "Many people will come and go, many faces long last you know, many fights, many makeups, many kisses, too many breakups." E cat se poate de true, that`s it.

> Love Love - piesa asta imi aduce aminte de piesa castigatoare de la Eurovision 2010. Atat.

> An Ordinary Life - "What makes you different from anyone in here"?

> Give It All Up - cea mai scurta piesa de pe album, iar in ciuda ritmului apasat se simte o tenta foarte pronuntata de melancolie, care inmoaie totul. Foarte mult The Killers in piesa asta ca influente, ceea ce nu e rau deloc.

> My Only One - o piesa lenta de la iceput pana la sfarsit, "...and there were times you know it`s true, when the whole world was looking at you..." and so on.

> This Pretty Face - al treilea single al albumului, o piesa foarte vesela, care aduce a zori de zi, cu aceeasi tenta melancolica, dar care in afara de faptul ca te face sa te gandesti la inceputul unei noi zile, parca te face un pic atent la cursul vietii, ba mai urci, ba mai cobori, si asa mai departe.

> Troubled Soul - nu foarte furtunoasa, de fapt chiar lenta, dar apasata. Foarte bine alese versurile: "Aching heart, troubled soul, I wanna tell you something wanted to know, look at these eyes, look at the smile, they`re gonna stay here, for a while"

> Next Big Thing - this is it. Piesa clasica de 3 minute jumate. Aici e rock`n`roll, cu versuri parca desprinse din "Back From Cali" - cunoscatorii stiu la ce ma refer, dar piesa asta face toti banii, ma face sa ma grabesc undeva catre un drum deschis, aprindemi-as o tigara.

> Your Time Will Come - piesa asta te anunta ca vine finalul. E cam trista, dar merge in acelasi ritm melancolic intr-un fel.

> What Happiness Means To Me/Dancing In The Dark - cred ca piesa asta e cea mai lucrata de pe album. Aici simt o puternica influenta folk, folk cu care Amy de fapt a plecat la drum. Si e bine ca aici s-a intors cel mai mult la origini, pentru ca e al dracu de true si de plin de feeling. Dar aici avem de a face cu o piesa de peste 9 minute si deci lucrurile incep sa evolueze si ritmul sa creasca sa incepi sa ti un ritm cu piciorul si sa dai poate chiar usor din cap, dupa care vine o pauza in care nu se aude nimic, si in final revine folk-ul din origini. Care origini? vedeti voi cand ascultati piesa pana la capat si va dati seama de fapt de inceputurile lui Amy. Super piesa. Lucratura.

Astea fiind spuse, dati in pula mea jos muzica de pe torrent si asculti ceva nou, ceva din vremea voastra/noastra, ca decat Magic FM toata ziua m-am saturat, aceleasi piese expirate de mai bine de 20 de ani. Nu zic ca nu e muzica buna, dar nu numai aia au scos muzica acum mult prea multi ani. Bagati ceva de dupa 2000 cel putin.

V-am pupat. Enjoy!!!

7 comentarii:

  1. Don`t Tell Me That It`s Over---- ador piesa! :) imi place foarte mult, chit ca nu sunt genu care asculta albume intregi, pot afirma ca amy e foarte talentata. si nu ma asteptam ca tocmai tu sa abordezi genul asta de muzica... :D
    imi place albumul sapt. si am sa ascult toate piesele. poate mai gasesc ceva bun care sa ma incante la fel de mult ca don't tell me that it's over.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ deiutza: pai daca pe tema asta nu am cum sa iti multumesc ar fi fost chiar culmea sa bag de la mine...

    @ pipo: ce sa zic, atunci sper sa iti placa albumul, si sa te bucuri de el. faci o mare greseala ca nu asculti muzica pe albume ci doar pe piese. atunci cand asculti un album cap-coada vezi mai bine totul si intelegi mai bine totul. iti recomand sa faci asta pentru cultura ta muzicala. de gasit o sa mai gasesti piese care o sa-ti placa, atata tot sa nu te cramponezi la idea piesei "Don`t Tell Me That It`s Over". aici, ti-as mai putea sugera sa asculti bine si primul ei album care poate o sa-ti placa mai mult. si de ce nu te-ai fi asteptat la un asemenea album tocmai din partea mea?nu inteleg...

    RăspundețiȘtergere
  3. pai in mintea mea ove e un tip care asculta chestii hard, e genu de om negru si intunecat, bautor de bere( uneori mult prea multa) si care canta la tobe, isi asucnde sentimentele undeva intr-un colt de suflet si nu le scoate la iveala nici in fata cleui mai bun prieten nici in fata fetei dupa care ar vrea sa poata umbla si-n limba daca ar fi nevoie...

    mno, cam asa te vad:) deci nicidecum cu amy macdonald. dar imi face placere ca am gasit pe blogul tau postarea despre ea. chiar am sa-i "studiez" piesele.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai hard ascult, hard rock adica...slash fiind unul dintre preferatii mei, printre asta poti adauga chestii de la muzica clasica la death metal, rap, trance si asa mai departe. intr-adevar sunt si negru si intunecat, cel putin din punct de vedere moral sau cum vrei tu, sau cel putin asa imi place sa cred despre mine ca am si o latura mai neagra. bautor de bere sunt, dar nu exagerat; o sa te miri daca mergem intr-un loc si toata lumea bea alcool si eu sunt cu cola in fata. cel mai mult imi place vinul (evident rosu), si rareori refuz unul de calitate, dar de baut tot nu beau mult. in rest cam ai dreptate.

    p.s: love chating with you on blogspot ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Amy e grozavă. Când am prins prima dată "This is the life", nu i-am mai dat drumul o săptămână din playlist, deja începusem să mă trezesc fredonând piesele de pe album pe stradă, pe la şcoală, pe unde puteam.
    Acum mi-am "contaminat" playerul cu "A curious thing" şi iar cred că în învăţ pe derost involuntar:))

    RăspundețiȘtergere
  6. @ anca g: ma bucur mult ca muzica prezentata de mine prinde la oameni, sau cel putin unele albume, ce sa mai zic in rest, have fun and enjoy the shit out of it!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. fuck you ove cu amy maccheesburger asta! :)) Album of the week! Damn...

    RăspundețiȘtergere