Danny Bryant - Just As I Am 2010Pe baiatul asta l-am gasit la fel de intamplator ca si trupa de saptamana trecuta, pe un disc Classic Rock Magazine, de altfel mutumiri lor si bineinteles Deiutzei, ca fara ea nu aveam de unde descoperi.
Na, deci baiatu` asta are in jur de vreo 30 de ani si e din Marea Britanie, de unde oare altundeva cand de acolo vine muzica? Normal ca Wikipedia e pizdoaza si ne spune ca Danny a inceput sa cante la chitara la varsta de 15 ani, iar la varsta de 18 era deja un chitarist pro exceptional. De atunci incoace cica a cantat numai cu nume mari printre care numaram: Buddy Guy, Carlos Santana, Joe Cocker, Mick Taylor. Deci fratica, asta tre` sa fie pizdos daca a rulat-o impreuna cu Santana si cu Cocker, zic.
Ei, ca orice baiat destept si-a facut si o trupa, pe nume RedEye Band, cu tacsu` la bass si cu inca un tobosar care sa-i tina acolo ritmul, dar pe care l-a schimbat de cateca ori...
Trupa cica a scos deja 7 albume, iar anul acesta au pornit un turneu de marcare a celor 10 de existenta. Iti dai seama? Oare cata lume stie de pe la noi treaba asta? Deci daca omu` are si taspe albume, si a cantat cu te miri ce vedeta clar tre sa fie pizdos, zic. Asa ca dupa ce ascult si eu piesa "Just As I Am" (care este si preferata mea de pe acest album), zic, hai sa ii ascult omului albumul. Dau torrent si dupa cateva minute dau play:
"Shut Out The Light" - e prima piesa a albumului, incepe groovey si te face sa-ti misti asa un pic poponetul si pare a fi o piesa mai de chef, de o noapte petrecuta pe undeva prin R`N`B, sau ceva de genu`.Pam pam.
"Blues For Buddy" - cred ca ii este dedicata lui Buddy Guy, ca doar a cantat cu omul si na, acum tre` sa pizduiasca si el ceva aici. Zic asta pentru ca piesa e plina de lalaieili la chitara pentru care orice proasta sub 16-18 ani se uda toata cand le aude. Dar piesa de altfel e buna. Evident, piesa e cat se poate de blues si de caliatate.
"For The Last Time" - e lenta, incepe lent, continua lent si se termina lent printr-un solo. Piesa are un aer melancolic, de sfarsit de ceva, dar care parca te face sa iti aduci aminte de chestii faine, nu ca sfarsitul ar fi intotdeauna un lucru` nasol. Si mai luati voi inca vreo 2 minute jumate de solo.
"Everytime The Devil Smiles" - "Cross my heart and hope to die" - asa incepe piesa. Deci clar cand auzi asta si ritmul apasat de blues, stii ca aici e treaba serioasa. Iar oricat de mult ti-i s-ar parea ca un album de blues trebuie sa fie oarceum cu tenta vesela si de cele mai multe ori cu povesti de betie, ei uite ca aici e vorba de sentimente mai profunde. Avem de a face cu demoni, si cu frici, cu intuneric de la prima pana la ultima piesa, cu stoparea timpului, si cu maestrii ai dezastrelor, deci pana la urma nimic bland. Piesa asta clasica de blues imi aduce aminte de marii maestrii ai blues-ului, sau macar de blues-ul vechi, dar peste fade-ul asta intra
"Just As I Am" - piesa care m-a facut sa il ascult pe omul in cauza si respectiv muzica lui. Pe mine piesa asta ma omoara incet (vorba aia: killing me softly), iar omu` i-o da pa pizda aici si le zice la toti cum sta treaba cu el, iar pana la urma exact asa si este, adica tre` sa iei omul exact asa cum este el, fara cacaturi, sa il iei sincer, sa il iei adevarat, just as he is. Mai multe iti dai tu seama cand asculti piesa si albumul.
"Master Of Disaster" - chiar daca "Master Of Disaster" suna cat se poate de agresiv, piesa incepe foarte lent si foarte cool. Aici Danny e relaxat si ii se cam rupe pula de lume, ne spune ca baga blues pentru lume, si traieste bine chiar daca din cand in cand mai este un "Master Of Disaster".
"Day By Day" - asta de fapt cred ca nu este o descriere a ceea ce se intampla in fiecare zi, ci mai degraba seara cand ajungi acasa si te uiti peste umar la ziua care tocmai a trecut, sau la viata care tocmai ti-i s-a scurs. Enjoy it with a glass of red wine!
"The Hard Way" - ne apropiem de final iar domnul Bryant ne indeamna spre calea cea dura. Din nou riff-uri si ritmuri apasate de blues de calitate. Super. Aici merge un whiskey.
"Alone In The Dark" - acilea se termina albumul, iar piesa asta chiar daca e moale, ea trezeste tot in tine. E a doua in topul preferintelor mele pentru acest album. Si nu numai ca termina albumul dar termina tot. Dupa piesa asta cred ca vrei sa stai singur in liniste multa vreme si sa nu te deranjeze nici dracu, sa stai singur in intuneric iar pe ultima secunda din piesa sa iti stingi tigara si sa ramai acolo undeva suspendat in intuneric. O creatie de exceptie. Imi pare rau ca nu am cum prin cuvinte sa iti exprim piesa asta. Deci baga "play"!!!
Enjoy it!
P.s: ca asa se cade, multam Wikipedia, Classic Rock Magazine si, evident Deiutza. Normal ca am scris in romana sa nu inteleaga fraierii de afara.
Later.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu