Punct. Si de la capat

Tot ce se aude acum in mintea mea se rezuma la o singura propozitie: "Always a hero comes home!". In timp ce scriu asta, imi fac bagajul si imi pun la punct ultimele lucruri. Ordine in ganduri si vad ca ma asteapta o noapte lunga care sper sa se sfarseasca cat mai repede. Vreau ca aceste ore din fata mea sa treaca cat mai repede. Cu toate ca in acelasi timp iubesc noaptea. Dar noaptea asta nu o iubesc. Nu o iubesc deloc. Doar rasaritul de peste cateva ore poate sa ma faca sa zambesc putin, dar nici ala nu o sa aiba mare efect asupra mea. Ma asteapta un drum lung in fata, nu ca nu as fi pe drum de peste 20 de ani. La sfarsitul acestui drum o sa intru undeva pe o poarta mica, undeva in negura noptii, probabil acela o sa fie purgatoriul meu. Mai am un apus in fata, probabil unul caruia mie imi place sa-i zic, the twilight of my eternal youth. Niste acorduri clare si apasate o sa ma intampine, cineva probabil o sa-mi ofere o imbratisare. O sa-mi aprind cu siguranta o tigara si o sa astept sa ma pierd intr-o conversatie. O conversatie pe o autostrada in fum de tigara cu miros de carburant si soare sau intuneric in pupile.

E a nu stiu cata oara cand pun punct. si o iau de la capat. Tind tot mai mult sa cred ca acesti ani nu reprezinta altceva decat capitolele unei carti. O carte care pana la urma o sa aiba numele meu pe ea, iar ca titlu o sa aiba anul nasterii si anul mortii. Sau vreo cifra magica la mijloc. Asta cu siguranta se va intampla. Lucrul de care nu sunt sigur in schimb este urmatorul: nu stiu pe cine voi trece in cartea asta. Nu stiu cati dintre voi merita sa fie trecuti in cartea asta. Unii dintre voi va credeti deja in ea, unii dintre voi nici macar nu stiti ca sunteti acolo. Dar un lucru este sigur: pe tine inca nu stiu daca sa te pun in cartea mea. Nu stiu daca iti mai meriti locul. Va trebui sa-mi dovedesti mult timp de acum incolo ca meriti sa te pun in aceasta carte.

Probabil ca fericirea mea va veni la un moment dat langa cineva, probabil ca cineva la un moment dat ma va face fericit. Nu sunt eu crestin dar pana acum am cam tinut post cand a venit vorba de lucruri de gen. Ai stiut intotdeauna unde sunt si unde sa ma gasesti, ai stiut intotdeauna ce scrie la mine in carte si unde este usa ca sa intri sau ca sa iesi. Eu am lasat loc de liber arbitru dar cateodata vad ca nu e prea rau sa nu fi om, sa fii prea om e crima. Ultimele cuvinte, ultimele momente, o ultima poza uitata undeva, toate ingropate acum. Iti las doar un cer albastru deasupra. Pentru mine e prea mult fum in jur.

Am spus tot, si gata!

Acum ma duc, sunt obosit si eu. Ai grija de tine!

Ravaseste-mi asternuturile!

Ravaseste-mi asternuturile in fum de tigara si gemete care sa-mi zgarie timpanul!
Ravaseste-mi asternuturile in camasa alba si lasa-mi pe retina o ultima imagine cu tine cu care sa inchid ochii sa visez si sa nu ma mai trezesc din conversatia asta!

Stiu ca probabil multe dintre voi o sa va inrositi la vederea acestor vorbe. Dar va asigur ca nici una dintre voi nu va aflati aici, sau in gandurile mele in momentul de fata asa cum ati crezut, credeti si veti mai crede inca! :P Ideea ramane aceeasi, la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea, chiar daca ea nu o sa fie aici pentru totdeauna, chiar daca ea nu o sa te iubeasca pentru totdeauna indieferent de. Si-acum toata lumea s-a bosumflat si mediteaza la vorbele astea. Fugiti ma de aici. Foarte multe dintre voi cititi tot felul de articole, bloguri, carti si vizionati tot felul de filme cu tenta din asta super emotionanta. Nu e nimic grav aparent, doar ca din cand in cand trebuie sa mai iesiti din gandirea asta cu tot ce zboara se si mananca, ca nu e chiar asa. E foarte dragut, mai ales cand anumite lucrurile sunt facute in intimitate dar ce e prea mult strica, si strica mult. Acum stiu ca am intrat un pic tare in voi, dar sa stiti ca sunt cat se poate de bine intentionat. Iar drumul spre Lew Ashby e intotdeauna pavat cu intentii bune! ;) Personal, si nu sunt singurul, ma invart intr-un Univers parca prea frumos cateodata ca sa fie si adevarat. Aici, automat poate aparea un semn de intrebare. Si asta pentru ca nu suntem obisnuiti ca lucrurile sa mearga bine. Tot timpul trebuie sa se strice ceva, tot timpul trebuie sa pierdem ceva, tot timpul trebuie sa reparam ceva. Nu prietene, unele lucruri mai si dureaza fara sa se strice atat timp cat timpul de folosire este corect utilizat, atat timp cat nimic nu se forteaza mai mult decat trebuie, atat timp cat mentenanta este facuta la timp. Iti trebuie multa grija in astfel de lucruri, multa rabdare si toleranta. Dar mai mult decat atat iti trebuie trei chestii: INCREDERE, RESPECT si SINCERITATE! Daca le ai pe astea trei, celelalte vin de la sine. Daca una lipseste... e bai mare, pentru ca da cu rest.

Mi-as fi dorit sa fiu intr-un parc sa ma plimb de mana cu cineva drag, dar nu pot din simplul motiv ca ea nu e aici si eu nu sunt acolo. Ne despart niste munti, niste dealuri, cateva orase, si alte cursuri de rauri si drumuri. Dar ne leaga ceva: cele trei lucruri de mai sus, si multe altele.

Ravaseste-mi asternuturile! Pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine!

I'm just too young to care!

Afara ploua. Iesi din casa iar urechile iti sunt inundate de vacarmul urban. Te deranjeaza asa ca iti pui castile in urechi, dai drumul la muzica si pasesti incet spre destinatie. Ceva inca te deranjeaza dar nu iti dai seama ce. Incerci sa inspiri aerul proaspat si verde al diminetii si iti dai seama ca in jurul tau se regasesc gusturi, mirosuri si arome mult prea puternice, iar acestea acopera prospetimea unei noi zile. O duduie trece pe langa tine si ii simti parfumul proaspat, cumparat dintr-un magazin de fite. Soldurile i se unduiesc prin rochia mult prea scurta dand la iveala niste picioare pe care ti-ar face mai mult decat placere sa le mangai si sa le masezi. Ai vrea sa ii simti catifelarea pielii in timp ce te gandesti la o noapte in doi, dezbracati in mijlocul camerei intinsi pe covor. Te trezesti rapid la realitate pentru ca pe langa tine trece un domn imbracat la costum si cravata si care a transpirat prea mult de dimineata in masina mergand spre eveniment. Un taxi din care se aud zgomote de "slagare" iti taie calea si te face sa te opresti si sa te dai doi pasi mai in spate. In ciuda lacrimilor pe care lumea le varsa in jurul tau incerci sa zambesti desi fata ta exprima o seriozitate iesita din comun. O raza de soare te atrage si mergi grabit spre ea sa te incalzesti. Iti scoti ochelarii de soare si ti pui pe nas. Lumea capata o alta nuantta iar tu te indrepti in directia gresita. Iti aprinzi o tigara si pentru un moment te indrepti cu pasi mici spre un trecut melancolic. Ti se da o imbratisare din partea cuiva, iar tu nu stii cum sa o cantaresti. Incerci sa privesti optimist si mergi mai departe. Intri undeva sa mananci si sa bei o cola. Nu iti este foame dar stii ca trebuie sa mananci. Mainile iti tremura si incepi sa-ti pui semne de intrebare daca nu cumva esti bolnav. Fizic sau mental. Ai inceput sa ai tot timpul la tine ciocolata si sa observi ca pentru un patratel de fericire ai face orice. In tine fierbe ceva si gandurile iti napadesc in suflet. Inima incepe sa-ti bata alert si ca sa te linistesti te opresti undeva pe o banca. Ramai o clipa acolo si totul in fata ta pare sa intre in ceata. Incepi sa-ti faci planul pe ziua in curs si sa-ti ordonezi cronologic miscarile. Incepi sa-ti revi. Te ridici de pe banca si mergi mai departe dupa ce iti repornesti muzica in casti. In urechile tale curge o piesa veche pe care o stii de mult dar inca iti place, asa ca nu o schimbi si incerci sa-ti continui drumul. Te asteapta un drum lung asa ca alimentezi, iar dupa ce iti verifici ca toate sa fie in regula, te urci pe motor si pleci la drum. Drumul este lung si plin de gropi. Drum bun!

Always a hero comes home!

Dupa un weekend furtunos si intrigant in acelasi timp, intr-un spatiu mult prea frumos, a inceput si saptamana in forta...
Multe ganduri mi-au trecut prin minte in timp tigarile dispareau din pachet intr-un ritm constant si nu neaparat alarmant. Multe ar fi de spus despre cele intamplate zilele trecute. Am unn feeling de parca as face o recenzie de concert, chiar daca nu am cantat pe nicaieri. Am stat deconectat de la betoanele orasului in timp ce eram conectat la tehnologie. E de-a dreptul interesant pana unde poate ajunge tehnologia si cu ce pret...



Sa ajungi tu sa ai internet si acces la informatie in the middle of nowhere, e o chestie la care nu speram acum 5 sau 10 ani. De-asta si zic ca nici nu stiu daca a fost o deconectare cum ar fi trebuit sau nu. Oricum, experienta in sine a fost frumoasa. A fost timp destul pentru meditat la lucruri din trecut, din prezent sau din viitor. Si treburile astea chiar ajuta.
Treburi multe inca trebuie facute si stau sa ma gandesc de multe ori cand imi ajunge timpul sa le fac pe toate. Si ajung la concluzia ca nu imi ajunge, asa ca le iau pe toate pas cu pas si privim catre un viitor care arata promitator din mai multe puncte de vedere. Ceea ce e bine, poate chiar linistitor cateodata. De-abia m-am intors aseara si parca as porni din nou la drum. E incredibil cat de mult ti se pot schimba anumite conceptii despre anumite lucruri atunci cand iti petreci timpul intr-un loc nou si cu oameni necunoscuti tie pana in momentul de fata. Ti se deschid orizonturi si capul iti este inundat de informatie. Iar acum depinde doar de tine cum folosesti informatia primita pentru a obtine rezultatul cel mai bun dintr-o situatie poate nu tocmai roz tot timpul.
In acelasi timp astept ca vremea sa se incalzeasca putin pentru ca deja incepe sa imi fie rece si nu-mi place. Astept sa pun o casca in cap si doua roti sub mine, sau poate chiar 4 fara casca si sa pornesc dimineata de acasa si sa nu stiu unde ma va purta drumul si pana cand. E un sentiment care nu poate fi asemanat cu oricare altul. Dar in acelasi timp in care vrei sa pleci departe, ajungi sa te intorci si acasa dupa drumuri batute si multi kilometri rulati...

What you Want

... fading in...

Tigara inca fumega in mana mea obosita si transpirata de agitatia provocata de mediul inconjurator. Inca ma fascineaza modul in care se imprastie fumul si incercand sa-i inteleg logica ma dau batut...

De vreo 2 ore imi ruleaza piesa asta in cap. E ca si cum stiam de ea de mai de mult, dar doar acum am ascultat-o pentru prima data.



Nu stiu de ce ascult inca piesa asta, dar imi place. Tigara inca arde. Mai are un pic si ajunge la filtru. O arunc si imi aprind alta. Simt cum fumul imi inunda caile respiratorii si imi ajunge pana in stomac, ba chiar mai departe, pana in maduva oaselor. Parca e bine in acelasi timp in care stii ca e de fapt rau si o sa ametesti. Dar ma complac in starea asta de amorteala pentru moment.

In sensul giratoriu o fata cu un pachet in mana asteapta parca pierduta sa traverseze spre partea sigura a carosabilului. Se uita in stanga, se uita in dreapta. Masinile trec rapid pe langa ea. Se mai uita o data in stanga, in dreapta si in cele din urma isi face curaj si porneste. Ocoleste prima masina, o ocoleste si pe cea de-a doua. Mai face cativa pasi. Da inapoui si se intoarce in punctul de refugiu din care pornise. Mai sta o clipa. Iar se uita in stanga, in dreapta. Eu ii fac semn sa stea pe loc si sa nu se miste. Ea ma vede, imi face si ea cu mana. Mai face un pas. O masina trece furtunos pe langa ea, aproape sa o agate. Mai face doi pasi in fata, se uita la mine, imi face cu mana dupa care se retrage din nou un pas. Se uita din nou spre mine, ne fixam cu privirea. Incepe sa fuga catre mine si totul imi apare in fata ochilor in slow motion. O vad cum se rasuceste in aer, pachetul ii scapa din mana. Bucati de material se desprind, totul zboara in jur si o vad pe jos intr-o dara de sange. Strig, dar nu-mi aud vocea si zgomotul din jur. Ajung la ea, o iau in brate, ii vad un ultim licar in ochi si ramane nemiscata in bratele mele cu ochii deschisi privind spre cer.

M-am trezit si tremur tot. Nu-mi pot scoate imaginea ei din cap si in orice directie m-as uita ii vad chipul. Ajung in fata oglinzii si imi dau cu apa rece pe fata. Inca tremur.

Arunc si ce-a de-a doua tigara, ma ridic si plec mai departe cu piesa de mai sus in minte.



Dar un alt lucru care imi framanta gandurile este de ce se incearca transformarea femeii in ceva plastic? De ce este atat de pornita populatia globului sa-si pangareasca specia feminina? De ce ne distrugem vaginele din jurul nostru in loc sa le protejam? Pentru ca fara ele nu am mai fi existat nici noi...

Imi mai aprind o tigara si dau "play"...

These are the days of our lives

4:

Here take my hand and wipe those tears from your eyes
Can I talk to you?
There's no need to worry, boy if you call on me I'll come in a hurry
Stay strong, press on for me
Can I talk to you?


Another rebel runs against the grain, a loner is born
He is lost so consumed
He is someone just like you who's lost to find the truth
From afar he cries out as he dares to walk the fallout on his own
He walks the line alone, he is so faitless
Left behind he's walking burning still he tries
To unearth the meaning to this life, disconnected still he fights for truth alone


I am not alone, I live with memories, regret is my home
I watch the rising sun I hope I find some peace today
Awake to the fact there's no going back to this world in which I was living
I'm searching for something but found less than nothing
Endless days have taken, taken what made me free
Left the past unspoken


The time is here again, prepare to be apart and it drives you crazy
Should I stumble or fall and pick up the pieces?
Shuld it all come crashing down around me?


Chemistry was crazy from the get-go, we didn't build nothing overnight
Fellas tell your lady she's the one


For millions of years mankind lived just like the animals
Then something happened which unleashed the power of our imagination
We learn to talk
There's a silence surrounding me, I can't seem to think straight
I'll sit in the corner, no one can bother me
I feel like I'm drowning, I'm feeling weak now
But I can't show my weakness, I sometimes wonder
Where do we go from here?


I wan't to be still, I wan't to walk into your grave
Where I can shelter in peace until all our cares have blown away
I learn as I go to float far away into silence
Where will we go when we get old, when the bustle and the noise get too frightning?
Will you walk into the grave with me, will you leave this empty world soft and wistfull?
To sink into the dark earth and never reapper would be blissful
Drift away into nothing at all

I have to go before morning grows too old now
The second star from the right is the one I use as my guiding light

Ma fascineaza modul in care se imprastie fumul...

Part 3:

Alerg nebun si-mi scoate inima fum
O lume intreaga sta intre noi
Sunetul va sparge si usa ta
Sunt doar jumate de om, sa ma-ntregesc
Adanc pe toate strazile din viata asta


Vreau sa ma trezesc din somn sa miroase a zori
Sa iesim in soare afara
Si cand merg peste 80 - "Te rog mai incet!"
Si sa fie cu mult mai frumoasa

Se poate sa fie zi, se poate sa fie noapte
Nisipul sa fie ud, iar marea sa fie murdara
In ochi sa ai inima mea, iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara


Viata nu-ti ofera garantia unor vremuri mai bune
Probabil unii au scapat pentru ca voi ati dat de prea multe ori testul
Uita de cei care nu stiu ce inseamna sa urci munti
Uita de ura, uita de cei ce n-au fost nevoiti sa-nvete cum se-ndura
E vremea noastra acum, o vreme buna
Prea multe stele care ti-au scris in horoscop belele
Arunca-ti hainele, dezbraca-te, lasa nisipul sa te mangaie
Arata-i unde ti-ai ingropat trecutul, unde te doare