Punct. Si de la capat

Tot ce se aude acum in mintea mea se rezuma la o singura propozitie: "Always a hero comes home!". In timp ce scriu asta, imi fac bagajul si imi pun la punct ultimele lucruri. Ordine in ganduri si vad ca ma asteapta o noapte lunga care sper sa se sfarseasca cat mai repede. Vreau ca aceste ore din fata mea sa treaca cat mai repede. Cu toate ca in acelasi timp iubesc noaptea. Dar noaptea asta nu o iubesc. Nu o iubesc deloc. Doar rasaritul de peste cateva ore poate sa ma faca sa zambesc putin, dar nici ala nu o sa aiba mare efect asupra mea. Ma asteapta un drum lung in fata, nu ca nu as fi pe drum de peste 20 de ani. La sfarsitul acestui drum o sa intru undeva pe o poarta mica, undeva in negura noptii, probabil acela o sa fie purgatoriul meu. Mai am un apus in fata, probabil unul caruia mie imi place sa-i zic, the twilight of my eternal youth. Niste acorduri clare si apasate o sa ma intampine, cineva probabil o sa-mi ofere o imbratisare. O sa-mi aprind cu siguranta o tigara si o sa astept sa ma pierd intr-o conversatie. O conversatie pe o autostrada in fum de tigara cu miros de carburant si soare sau intuneric in pupile.

E a nu stiu cata oara cand pun punct. si o iau de la capat. Tind tot mai mult sa cred ca acesti ani nu reprezinta altceva decat capitolele unei carti. O carte care pana la urma o sa aiba numele meu pe ea, iar ca titlu o sa aiba anul nasterii si anul mortii. Sau vreo cifra magica la mijloc. Asta cu siguranta se va intampla. Lucrul de care nu sunt sigur in schimb este urmatorul: nu stiu pe cine voi trece in cartea asta. Nu stiu cati dintre voi merita sa fie trecuti in cartea asta. Unii dintre voi va credeti deja in ea, unii dintre voi nici macar nu stiti ca sunteti acolo. Dar un lucru este sigur: pe tine inca nu stiu daca sa te pun in cartea mea. Nu stiu daca iti mai meriti locul. Va trebui sa-mi dovedesti mult timp de acum incolo ca meriti sa te pun in aceasta carte.

Probabil ca fericirea mea va veni la un moment dat langa cineva, probabil ca cineva la un moment dat ma va face fericit. Nu sunt eu crestin dar pana acum am cam tinut post cand a venit vorba de lucruri de gen. Ai stiut intotdeauna unde sunt si unde sa ma gasesti, ai stiut intotdeauna ce scrie la mine in carte si unde este usa ca sa intri sau ca sa iesi. Eu am lasat loc de liber arbitru dar cateodata vad ca nu e prea rau sa nu fi om, sa fii prea om e crima. Ultimele cuvinte, ultimele momente, o ultima poza uitata undeva, toate ingropate acum. Iti las doar un cer albastru deasupra. Pentru mine e prea mult fum in jur.

Am spus tot, si gata!

Acum ma duc, sunt obosit si eu. Ai grija de tine!