Rockstar Monsters in Hell!

So yeah, feeling Rock n' Roll in a yellow desert smelling of camels. Between cults and idiots I feel like making love with a fire girl in a bad company.

Acum ca sper ca am fost destul de explicit si am desenat spatiul si filmul, sa nu ne pierdem in detalii, zic. Corzile mele vocale incep sa devina tot mai "sexy" si asta imi place la nebunie. In curand o sa incep sa am vocea lui Ville Valo, sau nu o sa o mai am deloc. Asta din cauza convorbirilor in care ma pierd zilnic... Incepe sa nu-mi mai placa Ilie Moromete atat de mult, dar probabil e doar o faza. Trebuirle astea ma amuza la fel de mult pe cat demult ma intristeaza, dar se pare pana la urma ca e doar un drum initiatic mult prea lung. Vorba aia: "Omul cat traieste invata; si tot prost moare!". Ma uit in spate si incep sa zambesc. Ma cufund in fum alb intr-un spatiu negru si chiar daca e frig, soarele ala imi face cu ochiul tare de tot. Si nu, nu as putea sa renunt C. la toate lucrurile din jurul meu pentru ca asta ar insemna sa renunt la mine si mie imi place mai mult asa, citez, "feeling like a rockstar" on a holy mountain. I would see fire in oceans of time, but nevermind, 'cause you're a wild thing, an innocent child and a silent angel with a broken heart. I'm an assassin and I could be a devil to you, I could bite like a tarantula right through the skin and leave my poison dripping, because, Yeah! Though I walk through the valley of the shadow of death I fear no Evil for I'm the meanest son of a bitch in the valley and I was born into this! So face the dark and I'll teach you about fire in the blink of an eye, now drink the cyanide!

Iar pentru cei care nu au inteles nimic din acest lucru ii invit la un pahar de vorba sa fie lamuriti!

So yeah, NR, this post is dedicated to you as I promised.

So yeah, enjoy it and I hope it's "Poetic Jam" enough!

Pearls in fog...

Imi place mirosul tau dimineata cand te trezesti si faptul ca ai umerii goi peste care parul lung cade perfect. E o imagine cu care as vrea sa ma trezesc in fiecare zi pentru tot restul vietii. Ti-as ravasii asternuturile in fiecare noapte si atunci cand nu esti langa mine nu le-as putea spala pentru a nu pierde mirosul de sex pasional din ele. E fum in jurul nostru si lucrurile par sa fie prea frumoase cateodata pentru a fi adevarate. Ma simt in momentul asta pe un nor undeva sus, sus de tot. Dar ce zic eu pe un nor, in stratosfera, da, in stratosfera, acolo imi place cel mai mult. Acolo e cel mai bine. Parfumul din parul tau ma face sa ma gandesc la lucruri nu foarte ortodoxe si asta imi place. Imi place de mor... Imi place atat de mult incat te-as imbutelia itr-o sticluta mica si te-as pune la pastrare pentru secole... Exact ca vinul sa te invechesti si pe fiecare an ce trece sa fi si mai buna...

Dar ma trezsc din visul asta intr-un zgomot de motoare cu 12 cilindri in V si ma speriu de puterea care ma inconjoara in acelasi timp in care vapoii de carburant in gadila simturile. Asa ca trec peste momentul asta si incerc sa ma pierd in piesa asta:

I'm just too young to care!

Afara ploua. Iesi din casa iar urechile iti sunt inundate de vacarmul urban. Te deranjeaza asa ca iti pui castile in urechi, dai drumul la muzica si pasesti incet spre destinatie. Ceva inca te deranjeaza dar nu iti dai seama ce. Incerci sa inspiri aerul proaspat si verde al diminetii si iti dai seama ca in jurul tau se regasesc gusturi, mirosuri si arome mult prea puternice, iar acestea acopera prospetimea unei noi zile. O duduie trece pe langa tine si ii simti parfumul proaspat, cumparat dintr-un magazin de fite. Soldurile i se unduiesc prin rochia mult prea scurta dand la iveala niste picioare pe care ti-ar face mai mult decat placere sa le mangai si sa le masezi. Ai vrea sa ii simti catifelarea pielii in timp ce te gandesti la o noapte in doi, dezbracati in mijlocul camerei intinsi pe covor. Te trezesti rapid la realitate pentru ca pe langa tine trece un domn imbracat la costum si cravata si care a transpirat prea mult de dimineata in masina mergand spre eveniment. Un taxi din care se aud zgomote de "slagare" iti taie calea si te face sa te opresti si sa te dai doi pasi mai in spate. In ciuda lacrimilor pe care lumea le varsa in jurul tau incerci sa zambesti desi fata ta exprima o seriozitate iesita din comun. O raza de soare te atrage si mergi grabit spre ea sa te incalzesti. Iti scoti ochelarii de soare si ti pui pe nas. Lumea capata o alta nuantta iar tu te indrepti in directia gresita. Iti aprinzi o tigara si pentru un moment te indrepti cu pasi mici spre un trecut melancolic. Ti se da o imbratisare din partea cuiva, iar tu nu stii cum sa o cantaresti. Incerci sa privesti optimist si mergi mai departe. Intri undeva sa mananci si sa bei o cola. Nu iti este foame dar stii ca trebuie sa mananci. Mainile iti tremura si incepi sa-ti pui semne de intrebare daca nu cumva esti bolnav. Fizic sau mental. Ai inceput sa ai tot timpul la tine ciocolata si sa observi ca pentru un patratel de fericire ai face orice. In tine fierbe ceva si gandurile iti napadesc in suflet. Inima incepe sa-ti bata alert si ca sa te linistesti te opresti undeva pe o banca. Ramai o clipa acolo si totul in fata ta pare sa intre in ceata. Incepi sa-ti faci planul pe ziua in curs si sa-ti ordonezi cronologic miscarile. Incepi sa-ti revi. Te ridici de pe banca si mergi mai departe dupa ce iti repornesti muzica in casti. In urechile tale curge o piesa veche pe care o stii de mult dar inca iti place, asa ca nu o schimbi si incerci sa-ti continui drumul. Te asteapta un drum lung asa ca alimentezi, iar dupa ce iti verifici ca toate sa fie in regula, te urci pe motor si pleci la drum. Drumul este lung si plin de gropi. Drum bun!

Always a hero comes home!

Dupa un weekend furtunos si intrigant in acelasi timp, intr-un spatiu mult prea frumos, a inceput si saptamana in forta...
Multe ganduri mi-au trecut prin minte in timp tigarile dispareau din pachet intr-un ritm constant si nu neaparat alarmant. Multe ar fi de spus despre cele intamplate zilele trecute. Am unn feeling de parca as face o recenzie de concert, chiar daca nu am cantat pe nicaieri. Am stat deconectat de la betoanele orasului in timp ce eram conectat la tehnologie. E de-a dreptul interesant pana unde poate ajunge tehnologia si cu ce pret...



Sa ajungi tu sa ai internet si acces la informatie in the middle of nowhere, e o chestie la care nu speram acum 5 sau 10 ani. De-asta si zic ca nici nu stiu daca a fost o deconectare cum ar fi trebuit sau nu. Oricum, experienta in sine a fost frumoasa. A fost timp destul pentru meditat la lucruri din trecut, din prezent sau din viitor. Si treburile astea chiar ajuta.
Treburi multe inca trebuie facute si stau sa ma gandesc de multe ori cand imi ajunge timpul sa le fac pe toate. Si ajung la concluzia ca nu imi ajunge, asa ca le iau pe toate pas cu pas si privim catre un viitor care arata promitator din mai multe puncte de vedere. Ceea ce e bine, poate chiar linistitor cateodata. De-abia m-am intors aseara si parca as porni din nou la drum. E incredibil cat de mult ti se pot schimba anumite conceptii despre anumite lucruri atunci cand iti petreci timpul intr-un loc nou si cu oameni necunoscuti tie pana in momentul de fata. Ti se deschid orizonturi si capul iti este inundat de informatie. Iar acum depinde doar de tine cum folosesti informatia primita pentru a obtine rezultatul cel mai bun dintr-o situatie poate nu tocmai roz tot timpul.
In acelasi timp astept ca vremea sa se incalzeasca putin pentru ca deja incepe sa imi fie rece si nu-mi place. Astept sa pun o casca in cap si doua roti sub mine, sau poate chiar 4 fara casca si sa pornesc dimineata de acasa si sa nu stiu unde ma va purta drumul si pana cand. E un sentiment care nu poate fi asemanat cu oricare altul. Dar in acelasi timp in care vrei sa pleci departe, ajungi sa te intorci si acasa dupa drumuri batute si multi kilometri rulati...

Rue du Soleil

Ah ce bine suna titlul asta... o tigara arde, iar eu trag insetat din ea. Pe fundal ruleaza Rue du Soleil si briza imi mangaie parul. Apusul a trecut de ore bune dar inca simt roseaza soarelui cum imi zgarie retina. Chiar daca te-am facut cu asta sa simti ca si cum as scrie de la mare, uite ca nu o fac. Sunt undeva intre niste dealuri, in jur e totul verde, chiar daca afara e intuneric si ploaia care tocmai a inceput imi uda tigara si parul, hainele si papucii. mai am un pic si ating pragul celor 24 de ore a unei zile. Aici ziua se contopeste cu noaptea si ajungi sa nu mai stii in ce data esti, sa nu mai stii cat este ceasul... totul pare doar un flux continuu de timp, fara sfarsit.



Nu a mers dusul in seara asta, decat asa foarte rapid... cam ca la mare cand se termina apa sau erai nevoit sa te speli cu apa rece. Probabil si de-asta am asa un aer varatec in mine.. nu ca s-ar termina luna mai si o data cu 1 iunie practic vine si vara. Nu stiu de ce dar asa instantaneu am pornit fara sa-mi dau seama Rue du Soleil si eram acolo, iar in mintea mea se derula filmul, mult prea bine stiu deja. Luni, spre seara ne intoarcem la civilizatie... dar cine stie pentru cat timp. In momentul de fata nici nu stiu daca imi este dor de blocuri si betoane sau vreau sa plec de aici cat mai repede ca sa am cu cine sa mai schimb o vorba. Prea putini oameni in jurul meu cu care poti schimba o vorba, mai deloc. Dar e liniste... intr-un fel si e bine in altfel. Cred ca pe piesa asta o sa merg sa mai trag o data insetat din tigara.

Rue du Soleil - Troya

Rue du Soleil - Dreaming of...