Always a hero comes home!

Dupa un weekend furtunos si intrigant in acelasi timp, intr-un spatiu mult prea frumos, a inceput si saptamana in forta...
Multe ganduri mi-au trecut prin minte in timp tigarile dispareau din pachet intr-un ritm constant si nu neaparat alarmant. Multe ar fi de spus despre cele intamplate zilele trecute. Am unn feeling de parca as face o recenzie de concert, chiar daca nu am cantat pe nicaieri. Am stat deconectat de la betoanele orasului in timp ce eram conectat la tehnologie. E de-a dreptul interesant pana unde poate ajunge tehnologia si cu ce pret...



Sa ajungi tu sa ai internet si acces la informatie in the middle of nowhere, e o chestie la care nu speram acum 5 sau 10 ani. De-asta si zic ca nici nu stiu daca a fost o deconectare cum ar fi trebuit sau nu. Oricum, experienta in sine a fost frumoasa. A fost timp destul pentru meditat la lucruri din trecut, din prezent sau din viitor. Si treburile astea chiar ajuta.
Treburi multe inca trebuie facute si stau sa ma gandesc de multe ori cand imi ajunge timpul sa le fac pe toate. Si ajung la concluzia ca nu imi ajunge, asa ca le iau pe toate pas cu pas si privim catre un viitor care arata promitator din mai multe puncte de vedere. Ceea ce e bine, poate chiar linistitor cateodata. De-abia m-am intors aseara si parca as porni din nou la drum. E incredibil cat de mult ti se pot schimba anumite conceptii despre anumite lucruri atunci cand iti petreci timpul intr-un loc nou si cu oameni necunoscuti tie pana in momentul de fata. Ti se deschid orizonturi si capul iti este inundat de informatie. Iar acum depinde doar de tine cum folosesti informatia primita pentru a obtine rezultatul cel mai bun dintr-o situatie poate nu tocmai roz tot timpul.
In acelasi timp astept ca vremea sa se incalzeasca putin pentru ca deja incepe sa imi fie rece si nu-mi place. Astept sa pun o casca in cap si doua roti sub mine, sau poate chiar 4 fara casca si sa pornesc dimineata de acasa si sa nu stiu unde ma va purta drumul si pana cand. E un sentiment care nu poate fi asemanat cu oricare altul. Dar in acelasi timp in care vrei sa pleci departe, ajungi sa te intorci si acasa dupa drumuri batute si multi kilometri rulati...

162

In asteptarea numarului 15.000, va mai vrajesc putin cu prostii de-alea mele. O saptamana nebuna, nebuna de tot. A fost. De maine, de fapt de azi, lucrurile incep sa isi revina incet incet si sa reintre in normalitate. Am inceput sa imi umplu hardul, si pe cat de usor mi se parea, ma chinui sa ajung la 500 de mega si inca nu am ajuns nici la un sfert din capacitatea lui totala.

O recomamdare de film foarte buna pentru cei interesati ar fi filmul "Kingdom of Heaven" din 2005; foarte bun filmul. Daca tot am inceput sa ma uit la desenele copilariei mele, si anume "Captain Planet", astept sa le si termin, nu de alta dar mai avem niste serii de "Transformers" de vazut, plus "Game of Thrones", plus recenta serie de filme James Bond pe care mi-am scos-o weekend-ul ce tocmai a trecut. Unele le-am vazut din ele, dar acum am luat-o incet si frumos, de la primul pana la ultimul. Sunt curios sa vad ce le-a fatat mintea producatorilor, respectiv scriitorului Ian Fleming.

Inca astept ca vremea sa se mai incalzeasca, sa imi duc planul la bun sfarsit si sa vina vara. Vreau sa merg departe, sa fie cald, nu de alta dar am niste playlist-uri si niste filme in cap, de ma fute Holliwood-ul. Vreau R6-le, ca ma frig palmele, si niste piele pe mine, ca imi este rece...

Acest inceput de an, a fost mult prea melancolic, mult prea cu aducere aminte de timputi trecute, timpuri faine, dar trecute. Mi-am mai ingropat o parte din trecut, si am inceput sa mai cladesc ceva din viitor; fundatia e aproape gata, iar de la vara-toamna incepem sa ridicam zidurile. Probabil intr-un an de zile ne si mutam in casa noua. Ce bine ar fi.

M-a tot marcat piesa de la "AlternoSfera", cu inchisoarea lor cu tot ("Inchisoarea Alba"), dar e bine, cel putin gandim pozitiv si facem ca lucrurile sa mearga; vorba aceea, "banii fac Pamantul sa se invarta". Pula mea, ca am ajuns sa citam din "B.U.G. Mafia. Nu credeam, dar se pare ca este adevarat.

Am scapat si de camatarie, sa speram ca nu va mai fi nevoie... Sper doar ca domnul doctor e mai fericit acum...

Iar in loc de incheiere va las cu o opera epica:



Noapte buna Sibiu!