Angels vs Devils

Pentru inceput, ca tot am fost intrebat in ultimele doua luni foarte des treaba asta, raspunsul meu este NU! Nu, postarile mele nu se adreseaza vreunei persoane anume. Nu incercati sa va mai flatati singure, sau singuri, depinde de orientarea sexuala pe care o aveti. Posturile nu sunt fapte din viata mea. Blogul acesta nu este un jurnal. Ceea ce ati citit in mare parte a fost, este si va fi fictiune. Incercati sa priviti lucrurile dintr-o perspectiva mai obiectiva si sa nu mai puneti etichete pe ceea ce cititi. Nu zic in schimb ca lucrurile descrise, scrise nu sunt inspirate din viata reala. A mea, sau a altora din jurul meu sau nu.

E mult zgomot in jurul meu si lumea parca striga incontinuu. Zgomotul atmosferei generale este incredibil si ma face sa ma gandesc tot mai mult la un loc in care sa te izolezi si sa nu mai ai nici un fel de contact cu nimeni. Singura imagine de acest gen care imi vine acum in minte este The Wall-ul lui Pink Floyd. Si da, este o imagine generica... Presiunea creste, iar caldura creata te doboara. Este dogoritor si nimic nu mai are efect asupra ta in momentul de fata. Nici o pastila nu-si mai face efectul. Nici macar apa pe care o bei de sete nu creaza nici un fel de interactiune cu corpul tau. Atmosfera e plina de mirosuri apasatoare si intepatoare. Mirosuri de combustibili, uleiuri, chimicale, peste toate astea vreo 35 - 40 de grade si te simti ca in infern.

M-am trezit azi-dimineata cu o senzatie atat de ciudata si gandul mi-a zburat la tine instantaneu. Si nu stiu de ce. Ceva ma macina, ceva ma apasa. Ceva parca nu e tocmai ok. Dupa care, la un moment dat vorbim, ne vedem, si totul este extraordinar. In visul meu se petreceau lucruri care treceau de nivelul bizarului. Era beyond everything. Mi-am ridicat un semn de intrebare, mi-am aprins o tigara si am pornit la drum intr-o noua zi plina...



ASDIH

Always a hero comes home!

Dupa un weekend furtunos si intrigant in acelasi timp, intr-un spatiu mult prea frumos, a inceput si saptamana in forta...
Multe ganduri mi-au trecut prin minte in timp tigarile dispareau din pachet intr-un ritm constant si nu neaparat alarmant. Multe ar fi de spus despre cele intamplate zilele trecute. Am unn feeling de parca as face o recenzie de concert, chiar daca nu am cantat pe nicaieri. Am stat deconectat de la betoanele orasului in timp ce eram conectat la tehnologie. E de-a dreptul interesant pana unde poate ajunge tehnologia si cu ce pret...



Sa ajungi tu sa ai internet si acces la informatie in the middle of nowhere, e o chestie la care nu speram acum 5 sau 10 ani. De-asta si zic ca nici nu stiu daca a fost o deconectare cum ar fi trebuit sau nu. Oricum, experienta in sine a fost frumoasa. A fost timp destul pentru meditat la lucruri din trecut, din prezent sau din viitor. Si treburile astea chiar ajuta.
Treburi multe inca trebuie facute si stau sa ma gandesc de multe ori cand imi ajunge timpul sa le fac pe toate. Si ajung la concluzia ca nu imi ajunge, asa ca le iau pe toate pas cu pas si privim catre un viitor care arata promitator din mai multe puncte de vedere. Ceea ce e bine, poate chiar linistitor cateodata. De-abia m-am intors aseara si parca as porni din nou la drum. E incredibil cat de mult ti se pot schimba anumite conceptii despre anumite lucruri atunci cand iti petreci timpul intr-un loc nou si cu oameni necunoscuti tie pana in momentul de fata. Ti se deschid orizonturi si capul iti este inundat de informatie. Iar acum depinde doar de tine cum folosesti informatia primita pentru a obtine rezultatul cel mai bun dintr-o situatie poate nu tocmai roz tot timpul.
In acelasi timp astept ca vremea sa se incalzeasca putin pentru ca deja incepe sa imi fie rece si nu-mi place. Astept sa pun o casca in cap si doua roti sub mine, sau poate chiar 4 fara casca si sa pornesc dimineata de acasa si sa nu stiu unde ma va purta drumul si pana cand. E un sentiment care nu poate fi asemanat cu oricare altul. Dar in acelasi timp in care vrei sa pleci departe, ajungi sa te intorci si acasa dupa drumuri batute si multi kilometri rulati...