duminică, 30 noiembrie 2014

As the candle dwindles and flickers out. The end

Everybody hurts
Everybody bleeds
Everybody bends to fill a need
Everybody's born with their own curse
And I'm not alone

Everybody cries
Everybody breaths
Everybody wants to feel they're free
Deep inside I know what I am worth
A life of my own

Everybody pains
Everybody grieves
Everybody's making off like thieves
Every soul's aching for release
You're not alone

Everybody lives
Everybody leaves
Everybody begs best on their knees
Everybody's got the same disease
No one's alone

It could have been much worse
But it should have been better

I know I'd hurt you, deserted you
And now I see it clear
I pulled you closer, tighter
'Cause I knew you'd disappear

I just can't compromise, apologize
There's nothing you can say
We both knew
It would always end this way

Looking back I still have so many questions
So many things unanswered
Like what did I do?
What could I do?
Was there ever a moment you cared?

Was I always ugly and abandoned
Remembering all the times you wished me harm
You wished me dead
How could I have changed to make it better?
And would I?
Would I?
Why?

I still feel so much hate inside of me
Seems like you were just waiting for me to fail
I'm sorry I can't forgive you
Do you blame me?
You never forgave me

I've tried to grow from this
Every day is a new challenge
Because with you there's just no winning
Like it or not I'm still a part of you
And you're still a part of me

Like it or not you're still a part of me
Yeah

So this is how it ends
All the tears, all the blood
It's all been for nothing
As the candle dwindles and flickers out
The end

marți, 18 noiembrie 2014

... forever and ever...

Zilele trecute am asistat la un moment la care multi dintre noi nu mai sperau sub nici o forma. S-a speculat mult timp pe tema acestui subiect, iar cei mai multi dintre noi nu vedeau a fi posibil asa ceva. Dar, dupa ce anul acesta, a fost lansat un videoclip la piesa "Marooned", parca un licar de speranta mai exista undeva. Mai ales ca piesa a beneficiat de un videoclip abia dupa 20 de ani de la lansarea ei, o data cu albumul "Division Bell" din 1994. E, si iata ca dupa 20 de ani, ca si titlul romanului lui Alexandre Dumas, apare mult asteptatul album semnat Pink Floyd - The Endless River. Dupa cum spuneam, un album care, putini dintre noi sperau sa mai aiba ocazia de al asculta. Si totusi, el a venit; a sosit oficial intr-o data de 10 noiembrie, sau in cazul meu, pe 9 noiembrie, pentru ca I know people who know people. Un album aparent instrumental, dar care vorbeste mai mult decat am crede, fara ajutorul versurilor. Albumul are 18 piese si este impartit in 4 parti. Un lucru tipic Pink Floyd. Practic este vorba de 53 de minute de liniste care vorbeste mai tare decat vorbele. O liniste formata din iarba mai verde, lumina mai stralucitoare, gust mai dulce, nopti uimitoare, de prieteni in jur, ceata zorilor stralucitoare, apa care curge si nu in ultimul rand de un rau infinit. Un album meditativ, in dulcele stil al lui Richard Wright si al lui David Gilmour. Acest ultim album Pink Floyd este foarte strans legat de albumul "Division Bell". Pare a fi o continuare a acestuia, respectiv o completare a acestuia, mai ales ca majoritatea pieselor au fost scrise in aceeasi perioada de inceput a anilor '90, respectiv 1993. Este un album pe care trebuie sa il asculti de la cap la coada, de mai multe ori; este un album pe care ca sa-l intelegi trebuie sa intelegei si sa cunosti mai toata discografia acestor oameni. Inedit la acest album, ca si la ultimele albume semnate Pink Floyd, este faptul ca o parte din el a fost inregistrat la Astoria Studio. Probabil ca nu va suna nimic interesant pana aici, doar ca, Astoria Studio, e de fapt un vas, un vas construit pentru a fi locuit si nu pentru a naviga cu el. Vasul a fost construit in 1911 pentru Fred Karno intr-o maniera speciala, pentru ca pe punte exista un spatiu pentru o intreaga orchestra de 90 de instrumentisti. David Gilmour a cumparat vasul in 1986 si a construit un studio in interiorul lui. Studioul a fost folosit pentru a inregistra piese de pe albume ca "A Momentary Lapse of Reason", "Division Bell", " On an Island" si binenteles "The Endless River". Probabil ca multi nu simt influenta acestui studio in inregistrarea albumului, dar mie imi place sa cred ca "Astoria" a avut un rol important de jucat in muzica Pink Floyd. Un album filosofic, simplu in acelasi timp, un album ambiental care poate deveni un soundtrack perfect, un album de progresive rock, un album cu blues, un album psyhedelic, un album Pink Floyd.

joi, 6 noiembrie 2014

Come clarity

Rushing through 30, getting older every day...
By two, drawing pictures of innocent times,
Can you add... colour... inside these lines?!?!

Sure, if we change our perspective...
I'm certain, I would change today,
I'm certain, it will change our ways
Would things fall into place?

I want you to lead me,
Take me somewhere...
Don’t want to live in a dream one more day!!!

marți, 28 octombrie 2014

You'll never leave my heart

... soarele arde tinutul acesta arid si le ingreuneaza tot mai mult inaintarea celor doi calareti care galopeaza prin desert. Praful se ridica in urma lor ca o tornada, iar cei doi cai negri pe care acestia calaresc necheaza obositi fiind de drumul greu parcurs. O ultima colina se afla in fata lor, iar dupa ea, orasul spre care acestia se indreapta. Ziua este pe sfarsite, iar dupa un drum istovitor, cei doi nu vor altceva decat sa se relaxeze cu o bere si cu o pipa pe prispa casei. Din varful colinei se vede oraselul linistit spre care se indreapta si raul pe care acesta este asezat. Venirea lor este anuntata in oras, pentru ca cei doi se zareau de la departare si informatorii de la posturi dasera repede alarma ca doi calareti urmeaza sa ajunga in scurt timp in oras. Incep sa coboare colina si sa se indrepte spre oras in galop, pentru ca treburile trebuiesc rezolvate pana la lasarea serii si timpul e scurt. In amurg, o trompeta anunta venirea calaretilor, odata cu lasarea serii. La orizont se disting doua siluete negre intr-o lumina purpurie, iar in urma lor prful se ridica incet. Trecatorii, care se indreptau spre case, se opresc in mijlocul drumului si se intreaba mirati oare cine soseste in oras la o ora atat de tarzie? Lumina purpurie a apusului ii face pe cei doi calareti sa para ca si cum ar iesi din Iad. Incet, incep sa li se distinga siluetele tot mai bine si lumea observa ca sunt inarmati cu revolvere si pusti. Pe cap poarta palarii de cowboy si bandane negre la gat. In jurul braului si al pieptului au curele de cartuse. Cetatenii incep chiar sa se sperie la vazul lor si tot mai mirati si intrigati de aceasta aparitie crepusculara ii asteapta cu o oarecare nerabdare sa se afiseze asa cum trebuie. Ei vin destul de repede, si se opresc din galop in dreptul barului din oras. Langa este sediul serifului, iar vis-a-vis, banca. In prima faza ai crede ca au venit cu gandul de a jefui banca, dar in momentul in care descaleca, hainele lungi dandu-se la o parte, locuitorii orasului, observa in ultimul licar de lumina, sclipirea celor doua insigne de serif pe care acestia le purtau in pieptul camasilor mult prea murdare de la praful de pe drum. Fara a le da atentie orasenilor, acestia intra in sediul serifului, il scot pe acesta afara, ca pe ultimul tradator, il ameninta cu arma si il alunga din oras. Asta, pentru ca noii serifi au venit in oras cu gandul de a curata tot raul existent, incepand chiar de la seriful existent care era in cardasie cu mafiotii orasului, punand cetatenii in pericol. Fara a mai scoate vreo vorba, acestia se aseaza pe scaunele din fata sediului, cu pustile la indemana, isi aprnd linistit pipele si fumega pana la lasarea noptii care pune stapanire incet pe acest tinut arid si plin de praf.

sâmbătă, 2 august 2014

Take it easy

Vulturi pe autustrada, vulturi in soare, vulturi in noapte, vulturi pe cer, vulturi in suflet, toata lumea vorbeste despre vulturi, despre noii vulturi care si-au facut aparitia in oras. Dar stai sa o luam incet, ca am intrat prea repede in subiect si cum fiecare poveste buna incepe cu "Fade in...", si nu cu "A fost o data..."...

Fade in...

Ajuns in garaj, Lucky isi face o verificare in minte a lucrurilor, observa ca tot ce are nevoie este cat se poate de la indemana, isi deschide masina, relaxat isi deschide portiera, intra in masina, relaxat, trage aer in piept si pentru un moment asculta linistea din jur... Introduce cheia in contact, iar sufletul lui pereche incepe sa prinda viata; il asculta si incep sa vibreze in acelasi ritm imediat. Alege un disc din cele cateva existente in jurul lui. Il baga in CD player si in momentul imediat niste acorduri fine incep sa-i incante sufletul si mintea. Dornic de drum, isi scoate masina din garaj, se uita in stanga si in dreapta; chiar daca in jurul lui este forfota, Lucky este in ritmul lui si nimic nu-l poate scoate din aceasta stare. Nu stie in ce directia sa o ia, nu are o destinatie anume. Iasa pe strada principala. Inca nu este decis in ce directia sa o ia, dar stie ca trebuie neaparat sa iasa din oras. Asa ca se indreapta spre cea mai apropiata iesire dupa ce isi aprinde o tigara. Chiar daca seara se apropie, soarele este inca puternic, iar totul in jurul lui radiaza de caldura. In sfarsit iasa din oras, iar el impreuna cu drumul si masina devin unul. Pe mintea lui se poate citi mare si clar "destinatie necunoscuta". Asa patesti de cele mai multe ori cand iti traiesti viata dupa cum zice si piesa "Life in the fast lane". Asa ca o ia incet si nu se grabeste nicaieri. Fumeaza tigara de la tigara si nu pentru ca are vreo stare de nervozitate ci chiar dimpotriva, este foarte relaxat, poate chiar prea relaxat pentru acest drum. Dar ii place ceea ce face si se simte putin alt om. Soundtrack-ul aferent il ajuta sa isi pastreze starea pentru mult timp. La un moment dat intinde mana in dreapta sa; vrea sa apuce mana pasagerului din dreapta si isi da seama ca acolo nu este nimeni si este singur in masina. Atunci realizeaza si se trezeste din starea de "visare" in care era. Vrea sa intrebe "de ce nu esti aici?", dar isi da seama ca o sa vorbeasca singur si ca se afla pe un drum gresit. Incearca repede sa se orienteze in spatiiu, sa vada unde se afla. Isi intoarce masina si o ia pe un alt drum. Un drum care sa-l duca la pasagerul din dreapta care ar fi trebuit sa fie deja langa el. Dupa mai multi kilometri ajunge la o oarecare destinatie. Pasagerul pe care se gandea ca il va lua de unde stia el nu este acolo. Pentru o clipa opreste tot in jur, muzica, isi arunca tigara, opreste chiar si motorul masinii. Trage aer in piept, isi recalculeaza coordonatele si isi fixeaza o destinatie. Ajunge intr-un final in noapte intr-un loc linistit in care luminile civilizatiei nu ii mai pot tulbura vederea. Lasa muzica sa cante in continuare, iasa din masina, se aseaza pe capota masinii si ramane acolo fixat cu privirea inspre stratosfera observand stelele. Totul in jurul lui tace, doar muzica ii tine companie si stelele care se uita la el in timp ce el se uita la ele.
... Dupa un timp aude un sunet care il scoate din stare, si isi da seama ca este telefonul care ii suna. In prima faza isi pune intrebarea "Oare cine ma suna la ora asta?" - nestiind de fapt cat este ceasul - dar in pana sa isi formuleze intreaga intrebare in cap, recunoaste ring tone-ul si raspunde la telefoonul. La celalalt capat era pasagerul dorit! Intr-o clipa se urca din nou in masina si pana sa isi dea seama ajunge la usa pasagerului dorit, fumegand. O imbratisare si o privire fixa, limbajul nonverbal, fac ca lucrurile sa mearga in directia obisnuita si in cea dorita. Regasesc impreuna autostrada pierduta si pana sa isi dea seama, soarele este deasupra lor, iar ei gonesc spre o destinatie necunoscuta. Vantul le este prieten, iar mirajul peisajului ii transpune in starea lor perfecta. Vulturi pe autostrada, vulturi in soare, vulturi in noapte, vulturi pe cer, vulturi in suflet...



joi, 1 mai 2014

31- 46 The heart asks pleasure first


I see fire inside the (her) mountain, because I'll keep on rocking in the free world coming back to life! So, risk my soul and taste my life while whole lotta love is the meaning of the sex on wheels and you're like my favourite damn disease. My guitar gently weeps and I'm coming home to you, girl! My guitar still weeps!



I am living the life of my own, so , Odin, guide our ships! Sparks! If I had a heart your face it would be like a melody. Do you feel much better all alone? I have sympathy for the Devil! So, quench my desire! Chasing the memories of our past, these are the moments that we hold, but they fail to last... Ain't love fucking grand? I'm tired of losing faith, there is nothing more to adore. You will sufer me and I'll show you out of order! Still, a moment of awkwardnes is far better than a night of loneliness as you raised your glass to your last stand. Awakening!
It's been awhile since from the attic sounds of a playground fading were penetrating my suicide note through the Jester's door. They are moving through me 'cause I'm the chosen pessimist. I'm marching to the shore on you're bedtime story that scared everyone. My shit's fucked up! Dead end! Bring me to life!



Sometimes 26 seems to be too much, and yet too few...


joi, 17 aprilie 2014

Risk my soul, taste my life, for my bread... living my life of my own

Ma uitam azi pe niste cifre, niste statistici iar lucrurile incep sa para promitatoare din nou. Si nu, nu e vorba de politica sau alte prostii de genul acesta. Pentru ca aici, pe Poetic Jam nu e loc de asa ceva! Credeam ca imbatranesc, dar se pare ca m-am inselat. De fapt totul este o adolescenta prelungita, o adolescenta mai matura, dar adolescenta! Cand credeam ca nu mai vine o data primvara si ma pregateam sa mai iau o perdea de fum pe mine, exact atunci m-a lovit. Eu ti-am mai zis ca de obicei am dreptate. Si continui sa ma uimesc pana si pe mine cateodata! Si ziceam de cifre, unele au inceput sa creasca, altele sa scada... Important e echilibrul dintre ele si ca balanta sa fie intotdeauna in vafoarea ta!



Si chiar daca primavara asta seamana momentan cu o toamna, chiar daca iarna nu a prea fost ci doar o toamna prelungita, eu astept vara. Nu de alta, dar vreau sa vad 14 cu ce va fi diferit (in bine) fata de 13.

Si ce daca e 4 jumatate dimineata si imediat o sa fac alte 24 de ore? Si ce daca afara ploua si e rece? Eu vreau sa ma plimb cu tine si sa povestim si sa radem. O cina in miez de noapte nu a fost niciodata mai buna decat cea din momentul de fata. Si daca sunt balti de ce sa ma feresc de ele, sa le ocolesc? Eu vreau sa intru in fiecare dintre ele si sa ne stropim din cap pana in picioare. Nu imi este frica ca o sa ma racesc pentru ca stiu ca acasa ne asteapta intotdeauna ceva cald si pana maine nu o sa mai avem nimic. Si daca vreau sa plec de la tine pe jos sa fac o jumatate de ora pana acasa si nu 5 minute cu un taxi care e problema? Ce are daca vreau sa simt picurii reci pe mainile-mi si fata-mi calde? Vreau sa ascult niste piese bune in drum spre casa si sa fumez toate tigarile care au mai ramas in pachet. Vreau sa simt ca bate vantul si ca imi este rece din cand in cand. Vreau sa simt cum imi bate inima mai tare si ca obosesc cand urc scarile infinite. Si ce daca e tarziu? Maine nu am nimic de facut. Si ce daca sunt obosit. Oricum dorm prea mult cateodata. Si ce daca trupul imi este plin de cicatrici si urme ale trecutului? Vreau sa le simt pe toate pana la ultima zgarietura. Vreau sa simt cum viata ma invaluie pentru ca am prea multa viata care imi curge prin vene. Si ce daca vreau sa gusti si tu din ea? S-ar putea sa-ti placa. Care e problema daca vreau sa fiu singur sau inconjurat de oameni in acelasi timp? Si ce daca vreau sa traiesc clipa asta la nesfarsit? Carpe fucking diem, baby! Lumineaza-mi noaptea cu zambetul tau si poate maine dimineata o sa ma trezesc mai bine dispus. Alunga-mi cosmarurile cu parfumul tau si maine poate o sa zambesc o data in plus. Bucura-mi seara cu atingerea-ti fina si maine probabil o sa fiu mai fericit!

miercuri, 9 aprilie 2014

The end begins

Take my hand, now be alive! You see I can not be forsaken because I'm not the only one. Must we hide from everyone? Why can't we be togheter? Sleeping so long...
All the leaves are brown, and the sky is grey...
Why don't you make mistakes like I do? - I don't wanna die!!!
You're heart is not open, so why I must go?! Freedom comes when learn to let go, creation comes when you learn to say "no". You were my lesson I had to learn, I was your fortress you had to burn. I pray to God that it won't be long! I wanna get higher!!! There's nothing left to try, there's no place left to hide, there's nothing left to lose, there's no greater power than power of goodbye! Learn to say goodbye!

In front of me there are cartoons on TV, some cars are circling a lake. In my rigth there's a supergirl with pearls in her hair and I'm confrunting my demons. She's here, or at least I can feel her around me. She bothered me all morning. It's the thing she likes most. And I'm gonna tender surrender myself, because you give love a bad name. Fuck Yeah!!! And though we all die young, you can risk my soul and taste my life for my bread. I had to spend my time lost in space and questioning myself "am I dead?". Ohhh, let the river flow... and take me from my own, be the eyes of time! She turn my dream to stone, yeah, we all die...

The reason gates won't open up for me show me what it's life, and teach me wrong from right. Save me, because with these broken wings I'm falling! And all you need is you, I'm calling for you, SAVE ME! SAVE ME for the love of God!

Did you ever picture life like this, no shooting stars to grant your wish, are you everything you'll hope to be,cut somewhere in between? Only try to keep your head above the water, don't be another brick in the wall!!!

So, say it right, because all I know we both share regrets.
Should I try and cut myself for you? Do I have to let it bleed with no remours? Tell me exactly what to do! 'Cause I've been left here in the cold. There's nothing here we can not change. I can not find myslef without you (and) you can not be yourself without me, all I know is we both share regrets!

... and I'm running!
I wanna be alone this evening, don't need your friends, don't need your kisses too, another whiskey, can't stop drinking! ... and I'm running! And I'm hiding my love...

Mama told me when I was young - Set beside me, my only son and listen closely to what I say, and if you do this, it will help you some sunny day! Oh, take your turn, don't live to fast, troubles will come, and they will past. You'll find a woman, and you'll find love, and don't forget my son, there's someone of above! Don't worry, you'll find yourself, follow your heart and nothing else, and you can do this if you try, all that I want for you my son, is be satified! And be a simplem kind of man, I want to do this for me if you can! get your lust, a richman's goal, all that you need is in your soul. And you can do this if you try, all that I want for you my son is be satified!

Let my heart go, or let this heart be still

duminică, 23 martie 2014

Another sunny day, but this time not in Hell!



"Coming back to life!" - piesa asta imi rasuna in cap cand ma gandesc la tine! Si de fiecare data cand ma gandesc la insemnatatea ei si credeam ca nu se mai poate, uite ca se poate, daca vrei, intotdeauna se poate! Si ma bucur ca lucrurile stau asa ca acum. Privind retrospectiv, din nou, lucrurile imi dau seama ca toate lucrurile rele din trecut incep sa se transforme in ceva frumos si bun - nu degeaba e si versul: "something good and something beautiful"! Clar pentru cunoscatori, iar pentru cei care nu cunosc, o sa va placa pana si voua. Cautam zilele astea ceva piese cu un oarecare altfel de iz fata de cele pe care le ascultam in mod constant, si mi-am dat seama ca nu prea am. Binenteles, pana la urma, am gasit si starea "Rock'n'Roll" s-a reinstalat. "... give it all to San Francisco... with sunflowers in your head...". "It's all happening, again!" Mai lipseau vreo 2-3 persoane si ar fi fost chiar epic. Incep sa cred ca se poate, iar zambetul tau e cel care ma face sa cred asta! Multumesc!

Se zice ca o noapte reusita e atunci cand ea ajunge la tine, sau cand tu ajungi la ea. Rectific: o noapte reusita se termina cu micul dejun luat impreuna!

vineri, 28 februarie 2014

Black Phoenix (part 6)







I wish you were here from dusk till down, so you will gimme shelter. So come on home, babe, because we are born to die and all those cemetery gates are opened for us. So, let's take a walk to remember, have a cigar and let me kiss you while your lips are still red because babe I'm going to kill, kill you.

miercuri, 26 februarie 2014

Traveling taciturn and tired (part 5)


Every day youu play with the light of the Universe. Subtle visitor, you arrive in the flower and the water. You are more than this white head that I hold tightly as a cluster of fruit, every day, between my hands. You are like nobody since I love you. Let e spread you out among yellow garlands. Who writes your name in letters of smoke among the stars of the south? Oh let me remember you as you were before you existed. Suddenly the wind howls and bangs at my shut window. The sky is a net crammed with shadowy fish. Here all the winds let go sooner or later, all of them. The rain takes off her clothes. The birds go by, fleeing. The wind. The wind. I can contend only against the power of men. The stormwhirls dark leaves and turns loose all the boats that were moored last night to the sky. You are here. Oh, you do not run away. Youwill answer me to the last cry. Cling to me as though you were frightened. Even so, at one time a strange shadow ran through your eyes. Now, now too, little one, you bring me honeysuckle, and even your breasts smell of it. While the sad wind goes slaughtering butterflies I love you, and my happiness bites the plum of your mouth. How you must have suffered getting accustomed to me, my savage, solitary soul, my name that sends them all running. So many times we have seen the morning star burn, kissing our eyes, and over our heads the gray light unwind in turning fans. My words rained over you, stroking you. A long time I have loved the sunned mother-of-pearl of your body. I go so far as to think that you own the Universe. I will bring you happy flowers from the mountains, bluebells, dark hazels and rustic baskets of kisses. I want to do with you what spring does with the cherry trees.

marți, 25 februarie 2014

Icy heart (part4 )


When you cut yourself, the wrekage of stars spills out. Every atom of iron in your blood once helped destroy a massive star. You only see what your eyes want to see. If I could melt your heart we'd never be apart; give yourself to me, you hold the key.

luni, 24 februarie 2014

Did my time (part 3)


I did my time so I want to be forsaken in twilight of her eternal youth!

I know that for you I'd paint myself any colour you like, because when you kiss me undead I stars shivering. And when you told me "Babe I'm gonna leave you" it was like a brain damage for me. Dawn's highway was your way and now I wait for you to come back from Cali, bacause baby did a bad, bad thing when he left me here alone. So do I wanna know if you come home for me or not? You are my beautiful dangerous but bad company.



sâmbătă, 22 februarie 2014

Closer to the Edge! (part 1)

If we're talking about poetic in a jam-session, then let it be poetic; because there is silence that can speak so much louder than words!


Today we have "Architecture" with combined styles, as you can see! Stay tuned for is more to come!

Enjoy!

http://www.flickr.com/photos/jantoninla

duminică, 16 februarie 2014

Endless adolescence


Chiar daca acum e inca rece afara, in aer e ceva calduros care aduce aminte de vara. Un strigat de bucurie percuteaza in toate timpanele si tot ce imi vine in minte e o sala de internet cu multe calculatoare in jur. O vreme in care nu existau telefoane mobile ci doar walkman-uri. Niste aparate foarte interesante de altfel, in care muzica avea alt sunet fata de toate plasticurile existente astazi. Era o epoca in care se asculta foarte mult Scooter, Atb, Blank and Jones, Armin van Buren, Dj Aligator, si lista poate continua la infinit. Atunci moda nu se schimba o data la 5 minute ca acum. Nu era ca acum cand iti iei ultimul model de iPhone si pana ajungi acasa mai apare inca unul...
Timpul avea alt ritm si viata avea alt gust. Si in ciuda tuturor prostiilor pe care le faceam cu totii, n-a patit nimeni nimic si nu a murit nimeni. Lumea era mai sanatoasa si fizic si psihic. Cateodata ma simt fortat sa traiesc in lumea de acum si imi place sa ma mai intorc din cand in cand sa fac cativa pasi catre trecut, catre momentul si locul in care ne-am nascut. Si intotdeauna e un sentiment placut la mijloc, chiar daca dup-aceea gustul amar al vietii prezente revine si maine e o noua zi in care o luam de la capat. Pana la urma ne dam seama ca ne place mai mult sa vanam decat sa ne bucuram de fapt de prada. Si intr-un final pe buzele tuturor ramane aceeasi intrebare: How much is the fish?

luni, 10 februarie 2014

The letter




Hey you! You were on the run, with high hopes when you left this shit called city! I guess you were born to run! I hope you'll hit your borderline. Some spaces here have echoes of you. And I also hope there won't be any bad rain for you, you beautiful dangerous person. Cherish the day and remain a smooth operator. And when you feel like it, come back and fill some empty spaces you left.

sâmbătă, 8 februarie 2014

Poetic Jam

She's like heroin sipping through a little glass. She wants nothing more but to be a little whore. I need someone to save her ass.

You don't want me, you don't need me like I want you, like I need you. And I want you in my life, and I need you in my life. You can't see me like I see you. I can't have you like you have me. And I want you in my life and I need you in my life.

It's only pain, it only hurts, I'm only down on the floor where I've been before. And I'll be here again though it hurts to lose you. It's only pain.

Here I love you and the horizon hides you in vain. I love you still among this cold things. Sometimes my kisses go on those heavy vessels that cross the sea towards no arrival. I see myself forgotten like those old anchors.

The lamp of my soul dyes your feet, the sour wine is sweeter on your lips, oh the reaper of my evening song, how solitary dreams believe you to be mine. You are taken in the net of my music, my love, and my nets of music are wide as the sky. My soul is born on the shore of your eyes of mourning. In your eyes of mourning the land of dreams begin.

I love you! You gave me a walk to remember, you took me into the wild, close to the vanishing point, fast & furious sex in the city and you made me feel like little miss sunshine. You are my dark knight rockstar and I would walk more than 8 miles in the purple rain for you.

Si astfel, trupul dintru inceput al androginului fiind despicat in doua parti, fiecare jumatate a inceput sa tanjeasca dupa cealalta si sa se impreuneze cu ea: cuprinzandu-se cu bratele si tinandu-se strans impletite din dorul de a se retopi intr-o singura fiinta, incepusera sa piara de foame si, indeobste, de neputinta de a mai face orice altceva pentru ca nici una nu vroia sa faca nimic fara cealalta.

My struggle is harsh and I come back with eyes tired at times from having seen the unchanging earth, but when your laughter enters it rises to the sky seeking me and it opens for me all the doors of life.

Am un mare gol in minte cand ma gandesc la tine. Mi s-au ascuns gandurile? Ma-ntreb... S-or fi ascuns ele, dar durerea lor ramane.

My old man is a bad man but I can't deny the way he holds my hand. And he grabs me, he has me by my heart. Light of my life, fire of my loins, be a good baby, do what I want. Chasing me all over town 'cause he knows I'm wasted, I won't get out because I'm crazy, baby I need you to come here and save me. I'm your little scarlet, starlet. Kiss me on my open mouth ready for you. My old man is a tough man but he's got a soul as sweet as blood red jam. And he shows me, he knows me every inch of my tar black soul.

La moartea lui Narcis, florile campului s-au intristat si au cerut raului cateva picaturi de apa ca sa il planga. Oh, a replicat raul, daca picaturile mele de apa ar fi lacrimi, nu mi-ar ajunge sa-l plang eu insumi pe Narcis. Pentru ca il iubesc. Daca-l iubesc e pentru ca atunci cand se apleca asupra apelor mele imi vedeam propia reflexie in ochii lui.

A influenta pe cineva inseamna sa-i dai propriul suflet. Cel influentat nu mai gandeste cu propriile lui ganduri si nu mai arde cu propriile-i pasiuni. Pentru elvirtutiile nu mai sunt reale. Pacatele, daca exista intr-adevar pacate, sunt imprumutate.

Loud is the wind in your ears as you spin, as you look for the sun. Loud are the skies as you thunder your cries when your prayers are sung. Hard is the floor as the waves pound the shore of your wonds, roll up your sleeve.

Sitting & drinking red red wine, this is how you remind me that all the bad rain goes away because you've got those positive vibes and I know that baby did a bad bad thing, but I sit here comfortably numb having hihg hopes that you'll come back, dazed and confused, when the leeve breaks and I'll give you whole lotta love.

I seem to have loved you in numberless forms, numberless times, in life after life, in age after age forever.

vineri, 7 februarie 2014

Rockstar Monsters in Hell!

So yeah, feeling Rock n' Roll in a yellow desert smelling of camels. Between cults and idiots I feel like making love with a fire girl in a bad company.

Acum ca sper ca am fost destul de explicit si am desenat spatiul si filmul, sa nu ne pierdem in detalii, zic. Corzile mele vocale incep sa devina tot mai "sexy" si asta imi place la nebunie. In curand o sa incep sa am vocea lui Ville Valo, sau nu o sa o mai am deloc. Asta din cauza convorbirilor in care ma pierd zilnic... Incepe sa nu-mi mai placa Ilie Moromete atat de mult, dar probabil e doar o faza. Trebuirle astea ma amuza la fel de mult pe cat demult ma intristeaza, dar se pare pana la urma ca e doar un drum initiatic mult prea lung. Vorba aia: "Omul cat traieste invata; si tot prost moare!". Ma uit in spate si incep sa zambesc. Ma cufund in fum alb intr-un spatiu negru si chiar daca e frig, soarele ala imi face cu ochiul tare de tot. Si nu, nu as putea sa renunt C. la toate lucrurile din jurul meu pentru ca asta ar insemna sa renunt la mine si mie imi place mai mult asa, citez, "feeling like a rockstar" on a holy mountain. I would see fire in oceans of time, but nevermind, 'cause you're a wild thing, an innocent child and a silent angel with a broken heart. I'm an assassin and I could be a devil to you, I could bite like a tarantula right through the skin and leave my poison dripping, because, Yeah! Though I walk through the valley of the shadow of death I fear no Evil for I'm the meanest son of a bitch in the valley and I was born into this! So face the dark and I'll teach you about fire in the blink of an eye, now drink the cyanide!

Iar pentru cei care nu au inteles nimic din acest lucru ii invit la un pahar de vorba sa fie lamuriti!

So yeah, NR, this post is dedicated to you as I promised.

So yeah, enjoy it and I hope it's "Poetic Jam" enough!

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

And as we dance you wrap me in humanity



A trecut ceva timp din... Mda, a trecut mai mult timp chiar decat imi imaginam. Si totusi in ciuda timpului care a trecut atat de repede parca si in ciuda faptului ca fiecare si-a vazut de viata lui, ma intreb si te intreb pe tine totodata, cand a fost ultima data cand te-ai oprit; cand te-ai oprit pur si simplu din mers si ai stat macar o secunda sa te gandesti la trecut? Si nu doar la trecut ci pur si simplu sa stai sa observi lucrurile din jurul tau. Sa simti aerul care iti intra in plamani, sa simti umezeala lui cu ti se aseaza pe parul moale, sa simti efectiv picaturile de ploaie din atmosfera cum ti se preling pe fata. Ai oprit vreodata sa te gandesti la asta? Sau daca ai facut-o vreodata, oare cand a fost ultima data? Crede-ma, exista o lume acolo afara in afara peretilor de care suntem inconjurati in fiecare zi. Chiar daca nu stiu ce inseamna asta, am aflat despre tine ca o duci bine. Chiar daca ai ales sa-ti separi drumul de al meu, ce ar fi sa te opresti pentru o clipa si sa ramai aici pentru totdeauna. Oare cum ar fi? Cum ar fi sa nu mai numeri totul in jurul tau? Fiecare vis a disparut fara vreo urma...

Si pana la urma nu e vorba de nimic la mijloc si doar de umanitatea care este in fiecare dintre noi. Doar ca tine de noi daca o scoatem la iveala sau nu. Poti la fel de bine sa-ti numeri diplomele si banii. Si stii de ce? Imagineaza-ti ca nu le mai ai. Oare cu ce mai ramai? Mai ramai cu ceva? Daca nu ar exista bani toata lumea ar fi fericita. Si asta pentru ca la mijloc este vorba doar de umanitate. Cat de multe lucruri poti totlera, oare cate? Sunt sigur ca nu destule. Sunt sigur ca la un moment dat te-ai satura si ai deveni mult mai egoist/a. Si daca e sa fii egoist/a, macar fa-o pana la capat. Pentru ca doar cu jumatati de masura nu merge. Ti-am mai zis, double or nothing. Macar sa stiu ce si cum. Eu sunt foarte impacat cu tine si inca nu cred ca ti-ai dat seama. Imi place ca esti tot timpul in negru si imi place si luciul lamei tale, dar auzi, stii ceva? Mai invata! Daca vrei ca lucrurile astea sa mearga bine intre noi trebuie sa joci cu cartile pe fata si sa nu te mai ascunzi in spatele mastilor. Ti-am mai zis si ca te iubesc, si nu o data. Oricum ceea ce iti scriu aici s-ar putea nici sa nu iei in seama, dar macar atata rabdare eu am avut si poate conteaza si asta cu ceva... Pana la urma trebuie sa simti caldura soarelui pe fata-ti palida sau fulgii de zapada cum se astern in jurul tau, sau chiar ploaia care cade si iti poate da un sentiment de usurare, chiar daca in prima faza te enervezi ca te uda si iti creaza o stare de disconfort. Poate nu vezi lucrurile din punctul de vedere corect si nu iti dai seama ca de fapt ar trebui sa te bucuri de toate aceste lucruri. So, goodluck with that! Poate mai inveti ceva intre timp si data viitoare cand ne vedem nu o sa mai fii atat de rece.

luni, 6 ianuarie 2014

1. killing me softly

Am inceput cu Z, si am continuat cu A. A urmat un C triplu, iar A, L, D, dupa care din nou C. T, A si iar A. Se pare ca am inceput de la sfarsit si am ajuns la inceput. ZAACCCALDCTAA + 3000+ = O.Z. Imi vine sa rad cand vad ecuatia asta complicat de simpla cum tinde sa se lungeasca... doar ca nu stiu pana unde se va lungi. Simt cum zilele imi sunt numarate si parca mai sunt atat de multe in fata incat nu le pot tine numarul. Si aceasta nu poate fi descrisa decat prin urmatoarea replica, pe care ti-am zis ca o sa o fur intr-o zi "Nu cunosti niciodata un om dupa prima intalinre, il cunosti dupa ultima."
In fata am o imagine cu un om in fata unei masini de scris, pus pe fapte mari, vrand sa-si ordoneze viata. Un pahar cu alcool langa el pe masa si o tigara fumegand binenteles alaturi de o piesa in fundal. Probabil o descriere omniprezenta, probabil un cliseu, dar intotdeauna lucrurile astea o sa mearga mana in mana, la fel cum la tine talking and fucking goes hand in hand.
Un bas infundat si niste trompete ma ghideaza catre ceea ce va urma, probabil.



Niciodata nu s-a uitat inapoi chiar daca (el) a fost la distanta mare in spate. Isi pastreaza reputatia asemenea unei stanci. De fapt nu e obosita ci doar prea matura. Poate ma insel, dar macar inca respir. Putem ajunge oriunde dar nu putem cadea. Lasa-ma sa fiu ca tine si o sa cad zbierand. Sta intotdeauna in umbra pieselor neterminate avand un suflet format din fotografii. Ii place sa asculte fosnetul celorlalti, nu se uita inapoi, doar imbatraneste.

M-ai omorat incet cu fiecare atingere, mi-ai luat fiecare strop de viata cu vorbele tale. Fiecare clipa s-a stins in zambetul tau. Orice moment pretios s-a pierdut in tine. Tot ce aveam mai de pret pe lume s-a transformat in scrum din momentul in care te-am cunoscut. De ce nu ma lasi in pace sa imi continui viata si imi bantui noptile cu prezente aromate de parfumul altora? M-am saturat de aceste lucruri si vreau sa pun capat suferintei. Poate ca o sa ma sinucid intr-un fel, chiar daca poate fizic inca o sa exist. Dar stii ceva? A fost vara, acum e iarna. Acum e randul meu, si o sa fie in continuare randul meu, pana in momentul in care o sa zic "STOP!" si nu cred ca o sa zic asta prea curand. Nu de alta, dar nu meriti sa-ti primesti vara inapoi. Vreau sa fie iarna, sa fie rece, si sa ma pot incalzi in fata semineului cu grasa mea. Ce iti pasa tie? Oricum nu ti-a pasat niciodata. Asa ca daca ai vrut sa fie rece, rece sa fie, dar nu rece, vreau sa inghete totul si sa ma dau cu patinele pe chipul tau inghetat. Priveste partea buna a lucrurilor, macar asa o sa fii vesnic tanara. Poate crezi ca un sentiment diabolic ma stapaneste in momentul de fata, dar de fapt sunt atat de plin de caldura incat daca m-ai baga in frigider, acesta s-ar strica. Am atata dragoste in mine incat as putea sa dau si la altii pentru inca 10 vieti. Dar o sa raman egoist si o sa o pastrez doar pentru mine. In cel mai rau caz pentru mine si pentru inca o persoana si asta pentru ca pentru prea mult timp ai actionat asupra mea la modul "strumming my pain with your fingers".

Dar stii ce? Cred ca cel putin momentan nu o sa-mi mai concentrez atentia asupra ta. Nu de alta, dar am intalnit un zambet mai frumos ca al tau si zambetul acesta nu a venit cu pretentii la mine. Mi s-a oferit pe tava, iar eu i-am dat in schimb aceeasi persoana care ti-am oferit-o si tie. Se pare ca zambetul acesta m-a placut mai mult si se pare ca merita mai mult decat un simplu "Servus" in loc de "Buna ziua". E atat de cald incat chiar daca e iarna, nici nu simt coltii care se arata in jurul meu. Zambetul acesta mi-a intrat atat de mult in inima incat a ramas acolo si se simte extraordinar. Acordul acela de chitara cantat la infinit pe drumul soarelui pare incredibil de cosy. Si stii ce e interesant? Sinceritatea a venit fara macar sa fie ceruta. Mi-a zis direct in fata ce si cum vrea. Complicat de simplu. Fara ocolisuri, fara degete in spatele carora se gaseau masti; iar cu impulsivitatea altora ma impac atat de bine incat nici nu ai idee cata rabdare mi-a ramas in desaga cu bunatati.
Breakbeat, summer-winter chillout, un riff cald de chitara, un drum spre soare, o cafea pe malul marii, o cabana, si de data asta in locul unui rasarit un apus. Cam la asta o sa se rezume ceea ce va urma...