joi, 17 aprilie 2014

Risk my soul, taste my life, for my bread... living my life of my own

Ma uitam azi pe niste cifre, niste statistici iar lucrurile incep sa para promitatoare din nou. Si nu, nu e vorba de politica sau alte prostii de genul acesta. Pentru ca aici, pe Poetic Jam nu e loc de asa ceva! Credeam ca imbatranesc, dar se pare ca m-am inselat. De fapt totul este o adolescenta prelungita, o adolescenta mai matura, dar adolescenta! Cand credeam ca nu mai vine o data primvara si ma pregateam sa mai iau o perdea de fum pe mine, exact atunci m-a lovit. Eu ti-am mai zis ca de obicei am dreptate. Si continui sa ma uimesc pana si pe mine cateodata! Si ziceam de cifre, unele au inceput sa creasca, altele sa scada... Important e echilibrul dintre ele si ca balanta sa fie intotdeauna in vafoarea ta!



Si chiar daca primavara asta seamana momentan cu o toamna, chiar daca iarna nu a prea fost ci doar o toamna prelungita, eu astept vara. Nu de alta, dar vreau sa vad 14 cu ce va fi diferit (in bine) fata de 13.

Si ce daca e 4 jumatate dimineata si imediat o sa fac alte 24 de ore? Si ce daca afara ploua si e rece? Eu vreau sa ma plimb cu tine si sa povestim si sa radem. O cina in miez de noapte nu a fost niciodata mai buna decat cea din momentul de fata. Si daca sunt balti de ce sa ma feresc de ele, sa le ocolesc? Eu vreau sa intru in fiecare dintre ele si sa ne stropim din cap pana in picioare. Nu imi este frica ca o sa ma racesc pentru ca stiu ca acasa ne asteapta intotdeauna ceva cald si pana maine nu o sa mai avem nimic. Si daca vreau sa plec de la tine pe jos sa fac o jumatate de ora pana acasa si nu 5 minute cu un taxi care e problema? Ce are daca vreau sa simt picurii reci pe mainile-mi si fata-mi calde? Vreau sa ascult niste piese bune in drum spre casa si sa fumez toate tigarile care au mai ramas in pachet. Vreau sa simt ca bate vantul si ca imi este rece din cand in cand. Vreau sa simt cum imi bate inima mai tare si ca obosesc cand urc scarile infinite. Si ce daca e tarziu? Maine nu am nimic de facut. Si ce daca sunt obosit. Oricum dorm prea mult cateodata. Si ce daca trupul imi este plin de cicatrici si urme ale trecutului? Vreau sa le simt pe toate pana la ultima zgarietura. Vreau sa simt cum viata ma invaluie pentru ca am prea multa viata care imi curge prin vene. Si ce daca vreau sa gusti si tu din ea? S-ar putea sa-ti placa. Care e problema daca vreau sa fiu singur sau inconjurat de oameni in acelasi timp? Si ce daca vreau sa traiesc clipa asta la nesfarsit? Carpe fucking diem, baby! Lumineaza-mi noaptea cu zambetul tau si poate maine dimineata o sa ma trezesc mai bine dispus. Alunga-mi cosmarurile cu parfumul tau si maine poate o sa zambesc o data in plus. Bucura-mi seara cu atingerea-ti fina si maine probabil o sa fiu mai fericit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu