Angels vs Devils

Pentru inceput, ca tot am fost intrebat in ultimele doua luni foarte des treaba asta, raspunsul meu este NU! Nu, postarile mele nu se adreseaza vreunei persoane anume. Nu incercati sa va mai flatati singure, sau singuri, depinde de orientarea sexuala pe care o aveti. Posturile nu sunt fapte din viata mea. Blogul acesta nu este un jurnal. Ceea ce ati citit in mare parte a fost, este si va fi fictiune. Incercati sa priviti lucrurile dintr-o perspectiva mai obiectiva si sa nu mai puneti etichete pe ceea ce cititi. Nu zic in schimb ca lucrurile descrise, scrise nu sunt inspirate din viata reala. A mea, sau a altora din jurul meu sau nu.

E mult zgomot in jurul meu si lumea parca striga incontinuu. Zgomotul atmosferei generale este incredibil si ma face sa ma gandesc tot mai mult la un loc in care sa te izolezi si sa nu mai ai nici un fel de contact cu nimeni. Singura imagine de acest gen care imi vine acum in minte este The Wall-ul lui Pink Floyd. Si da, este o imagine generica... Presiunea creste, iar caldura creata te doboara. Este dogoritor si nimic nu mai are efect asupra ta in momentul de fata. Nici o pastila nu-si mai face efectul. Nici macar apa pe care o bei de sete nu creaza nici un fel de interactiune cu corpul tau. Atmosfera e plina de mirosuri apasatoare si intepatoare. Mirosuri de combustibili, uleiuri, chimicale, peste toate astea vreo 35 - 40 de grade si te simti ca in infern.

M-am trezit azi-dimineata cu o senzatie atat de ciudata si gandul mi-a zburat la tine instantaneu. Si nu stiu de ce. Ceva ma macina, ceva ma apasa. Ceva parca nu e tocmai ok. Dupa care, la un moment dat vorbim, ne vedem, si totul este extraordinar. In visul meu se petreceau lucruri care treceau de nivelul bizarului. Era beyond everything. Mi-am ridicat un semn de intrebare, mi-am aprins o tigara si am pornit la drum intr-o noua zi plina...



ASDIH

Roller Coaster

In acest moment cand noaptea se contopeste cu ziua, gandurile mele aluneca catre rasarituri si apusuri. Multe dintre ele trecute. Unele inca prezente. Dar cele mai multe care urmeaza sa vina. Inca nu sunt hotarat care imi place mai mult: rasaritul sau apusul; lumina lunii in noapte pe cerul instelat sau soarele arzator din mijlocul zilei care imi chinuie retina de fiecare data cand nu am ochelarii de soare la mine. O voce imi zice ca e timpul sa merg acasa in timp ce m-as urca in masina pe prima autostrada si as merge mai departe la drum. Cealalta imi zice sa risipesc in neant soarele diminetii si sa astept cu nerabdare venirea noptii. Cu siguranta in ambele situatii am un diavol mic si negru in mana care ma ispiteste cu arome parfumate de placere carnala. Probabil ca raspunsul se afla undeva la mijloc. Un raspuns si o cale in care ma zbat sa-mi regasesc linistea. Inca nu a venit. Cu toate ca linistea o gasesc mereu in tine. In tine, chiar daca esti agitatia din jurul meu, imi gasesc linistea si respiratia. La tine ascuns intr-un sertar imi regasesc sufletul pierdut. De la tine imi iau intotdeauna cele necesare pentru a merge mai departe pe drum. Pe acelasi drum cu tine, sau pe un drum diferit. Niciodata nu am stiut. Dar la capatul autostrazii ne-am regasit intr-o conversatie infinita invaluita de fumul tigarilor. Cine esti tu? Nu stiu. Dar sunt sigur ca in curand o sa aflu chiar daca am o banuiala destul de vaga...



...........................................................................................................


Chiar crezi ca locul meu este acolo? Chiar crezi ca locul meu este printre valurile marii? Chiar crezi ca locul meu se afla pe nisipul plin de chistoace de tigara? Chiar crezi ca eu apartin acelui loc? Inca nu stiu! Dar imi place cum gandesti. Si mai pot sa-ti zic ca la tine pot sa ajung. Orice ar insemna acest lucru. Oricand, oricum. Soarele imi bate puternic corpul alb si mic. Ii simt caldura pe pielea fina unsa cu crema aceea speciala, care poarta mirosul tau, care imi aminteste de tine de fiecare data, care ma inconjoara. O aroma pe care nu mi-o pot scoate din minte si din nas. Simt caldura soarelui pe corpu-mi chiar daca nu esti fizic langa mine, chiar daca vantul bate si imi aduce mirosul tau. Chiar daca sunt imbracat. Am o camasa pe mine care poarta si ea la fel parfumul tau. De multe ori am impresia ca ai dat-o jos de pe tine cu doar cateva clipe inainte. E atat de bine in ea incat nu as da-o jos niciodata. Acordurile din jurul meu ma fac sa ma simt acolo cu tine in locul acela in care amandoi ne-am dezbracat si am inotat impreuna intr-o mare de caldura care nu se mai termina. Si nici nu vroiam sa se mai termine. Tigarile din pachet dispareau incet in timp ce parfumurile noastre se contopeau intr-un spatiu in care timpul nu avea masura. Nu avea masura si parea ca sta in loc. Parea ca nu se mai termina. Diminetile erau calduroase si purtau arome de peste. Amiezile erau toride si erau inconjurate de arome boeme. Serile erau racoroase si erau inmiresmate de sarea si briza marii. Zilele erau toride si purtau aroma unui gel de dus de culoare portocalie. Niciodata nu am inteles ce era asa special la el, dar m-a fermecat si aroma lui inca este prezenta pe corpul tau. Noptile miroseau a sex. Noptile aveau atmosfera muzicii... Muzica de iubit si de facut dragoste. Noptile aveau toate gemetele tale de placere. Noptile erau pline cu pahare de vin rosu. La fel de rosu ca apusul care iasa acum din mare. O mare in care te gasesc inotand de una singura in primele raze ale diminetii. In mine bate un vant. Un vant cald de aceasta data. Atat de cald incat ajung sa ma topesc in bratele tale atunci cand ma imbratisezi, uda fiind de marea care te-a spalat de toate cele rele. Impreuna am imbratisat dezgolirea noastra si am primit marea in suflet...

I am the Highway

In capul meu se invart metafore despre prezenta ta langa mine. Te vad urmarind soarele de pe un cal negru, in timp ce in jurul tau se aud acorduri braziliene. Exotic. Pe cat de mult mi-as dori sa irosesc rasaritul si sa prind un apus cu tine in fiecare seara, pe atat de mult iubesc noaptea din jurul meu cu umbrele ei cu tot, cu fantomele ei cu tot si asta ma face sa vreau sa ne prinda rasaritul imbratisati chiar daca caut intunericul si imi lipesc de ochi ochelarii de soare. Ma inconjoara o imagine gotica de chip angelic palid care straluceste si in noapte dar si in lumina soarelui. Calul negru, pe care esti purtata in valurile marii vietii mele, necheaza de placere atunci cand iti simte arcuirea corpului pe spatele sau. Sunteti 2 in 1 si mergeti impreuna pe acelasi drum. Totul radiaza in jurul vostru si sunt atat de atras incat ma simt ca un vampir care nu-si doreste altceva decat sa iasa la lumina din adapostul noptii. Totul pare atat de aproape dar simt cum sunt inconjurat la randul meu de un hau imens de umbre, intuneric si foc. Atat de mult am stat aici incat a inceput sa-mi placa si nu-mi mai dau seama ce e bine sau rau. Ce e frumos sau urat. Ce e lumina sau intunericul. Ametit de fumul cu arome puternice din jurul meu ma simt intr-un deja vu continuu, amplificat de sevrajul in care am intrat. Ascult piese la nesfarsit. Fiecare gand se indrepta spre tine. Fiecare noapte poarta vise cu tine. Fiecare tigara este fumata in cinstea ta. Fiecare pahar este golit pentru tine. Fiecare Cola are gustul tau. Daca as fi in desert tu ai fi oaza mea de liniste si racoare. Daca as fi la pol tu ai fi semineul in fata caruia m-as incalzi, transformandu-mi fiecare cristal de gheata in clipe fierbinti. Intru in vreerie. Parca dureaza o vesnicie.

...........................................................................................................



Ma trezesc din clipa asta pentru ca in jurul meu se aud tobe puternice care imi bubuie in timpane; chitari indurerate care urla si plang. Basul infundat imi face corpul sa vibreze frenetic. Iar peste toate astea simt cum simultan ma cuprinde focul si raceala iadului in timp ce o voce ragusita dar cristalina imi strabate fiecare parte a corpului incercand sa ma revigoreze. Intr-un final imi dau seama ca este doar o alta zi insorita in Iad.

...........................................................................................................



Imaginea ta imi joaca inca pe retina in timp ce privesc apusul incendiar. Un gust dulceag isi face aparitia pe buzele mele. Ma adun, dau volumul ala la maxim, iar o voce interioara imi zice: "I see clearly!". Dupa asta nu stiu altceva decat ca pasii mei se indreapta pe acorduri puternic inflacarate tot spre tine.

Shadows & Ghosts

Acum o saptamana fredonam piesa asta pe un alt drum cu gandul la tine. Acum o saptamana strabateam alta autostrada cu un singur gand. Gandul acela maret. Acum o saptamana oricat as fi fost de obosit rezistam in picioare iar o noapte in plus nu ma mai putea da jos. De o saptamana fredonez tot mai mult piesa asta si parca orice zgomot din jur este acoperit de muzica din urechile mele. Inca imi zic: "Daca aveam acum motorul ala, altfel era...". Dar o sa vina toate la timpul lor, zic. Intr-un final am ajuns la tine. Te-am imbratisat ca pe un prieten pe care nu-l mai vazusem de ani de zile si de care imi era exagerat de dor. Am redevenit o pasare de noapte in rand cu tine, privind rasaritul ca de obicei si nu doar apusul. Rasaritul ala mi-a zambit de fiecare data si oricat de praf as fi fost, intotdeauna am reusit sa zambesc, mai ales atunci cand iti vedeam chipul.



In noptile in care m-ai avut, raurile de vin au curs pe corpul tau fin si m-am intrebat din nou: "How could you be so fine?". Si am primit raspunsul in sarutari lungi si fumuri imbibate de arome de cirese.

Momentan sunt napadit de fantome si feeling-uri de duca, zgomot de umbre... o da de umbre...



In multiplele mele deplasari am avut ocazia sa vad tot felul de imagini. Acum am una singura in minte in culori de rosu si negru. In urechi am "Black Velvet", in plamani "Black Devil" si in gura iti simt gustul invaluit de "Hell". Pe retina mea se joaca culori de rosu, alb, albastru si negru. Pe corpul meu simt atingeri fine si tandre cu miros de flori si orgasm. Hainele imi sunt invalurite de mirosul tau si mana imi miroase a tine. E un miros dulce. Un miros de care nu vreau sa ma despart, un miros care vreau sa-mi imbrace corpul. Mirosul tau imi aduce aminte de vara, de nisipul care te zgarie, de marea care iti sufla in suflet si de vantul care se joaca prin parul tau. Valurile care iti stau intiparite pe retina. O retina in care ma pierd. Bineinteles ca a trebuit sa fut iar meciul si sa o gafez, dar mi-am regasit sarutarile pierdute in atingerile sufletului tau. Si a fost bine. Nu vreau sa ma gandesc la drumul care ma asteapta in fata, nu vreau sa ma gandesc la timp. Nu vreau sa ma gandesc la distante, nu vreau sa ma gandesc la ganduri. Las la tine tot ce-am fost si cred in continuare in ochii tai. Las totul la o parte si te tin de mana. Ploaia isi face aparitia iar eu ma simt scaldat de raze de soare. Visul continua in focuri aprinse.

Iar dimineata m-am trezit tot in bratele tale, umbra...

Liberian Blackout

Chiar daca m-am trezit cu un gand frumos cand am deschis ochii azi-dimineata si in intunericul profund am reusit sa-i vad chipul care imi alina retina de fiecare data, ziua a inceput cu o veste proasta. Dar nu am zis nimic pana ce ziua nu s-a terminat si nu am reusit sa schimb vestea asta proasta in ceva bun. Asa ca am facut ce era de facut si la o ora dupa, zambeam perfid. Lumea a ramas uimita in jurul meu de cat de bine pot sa iasa lucrurile atunci cand eu zic ceva. Si daca stau acum sa ma gandesc, nu am facut de fapt nici cel mai mic efort de a schimba lucrurile... in vafoarea mea.

Ziua binenteles ca nu avea cum sa continue intr-o nota pozitiva, mai ales la ce start a avut. Asa ca am fost ingropat, acoperit si ravasit de toate documentele din jurul meu si de toate fenomenele care nu stiu ce dracu mai cauta pe aceasta planeta... Dar spre sfarsitul zilei, am avut parte de o Cola si de un fursec intr-o conversatie cu cineva total strain mie cu care am reusit sa avem subiecte comune de discutie.

M-am relaxat pentru un moment, dupa care am luat-o de la capat. Simteam cum incep sa ma pragatesc de o explozie... Dar una peste alta, am ajuns la ora asta tarzie in noapte, Creed ruleaza intr-un playlist improvizat si eu ma gandesc la tine, pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine. La tine, pentru ca tu ma linistesti atunci cand sunt agitat, la tine pentru ca tu ma ridici atunci cand la pamant sunt cazut, tu ma faci sa privesc spre o noua zi chiar daca simt ca am ajuns la capat. La tine, pentru ca atunci cand e bine sau e rau sunt cu tine si nimic nu mai conteaza. La tine, pentru ca zambetul tau ma face si pe mine sa zambesc. La tine, pentru ca ochii aceea intotdeauna mi-au furat privirea si m-au dus intr-o alta lume mai buna, la tine, pentru ca atunci cand telefonul suna, totul in jur tace. La tine, pentru ca ziua incepe mai bine atunci cand imi esti in gand sau in pat alaturi de mine. La tine, pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine!

Soldier's Eyes

Stau pe un deal, undeva - cred ca nici nu stiu cu exactitate unde ma aflu. In urechile mele canta o piesa de dor de duca in timp ce imi acopera zgomotul din fundal creat de motoare V 12 si Caterpilare. Se vad niste lumini, iar langa mine se afla un pachet de tigari care ma asteapta sa il fumez insetat. Langa el, o bricheta neagra cu luciri argintii isi exprima vechimea iar eu ma bucur ca o am la indemana la nevoie. Imi iau o tigara din pachet si o aprind. Trag puternic si insetat din ea ca si cum ar fi ultima. Expir si imi dau seama ca inca ma fascineaza modul in care se imprastie fumul.

O clipa ma opresc si nu ma mai gandesc la nimic. Zgomotul dispare, luminile devin neclare, iar timpul se dilata spre bucuria mea. Pentru un moment inchid chiar si ochii, iar dupa ce ii deschid imi dau seama ca am in fata aceeasi imagine. E liniste.

Imi ridic capul si privesc spre cer. Gasesc cateva stele care sa imi incante retina, dupa care privesc in directia ta. Coincidenta sau nu, o raza de lumina ma atrage sa imi mentin privirea in aceeasi directie, iar luna e galbena. E atat de galbena incat ma vrajeste parca si nu ma lasa sa-mi iau ochii de la ea. Atata ariditate si parca sunt intr-un ocean in care ma pot scalda in voie.

Gata; m-am hotarat.

Imi termin tigara, iar in nestire pasii mei se indreapta spre parcare. Acolo imi gasesc umbra in cele din urma stralucind si parca asteptandu-ma sa mergem impreuna pe acelasi drum. Ma urc pe motor, il apuc bine ca si cum mi-ar fi fost dor de el. Ca de o imbratisare. Si pornesc la drum fredonand in cap urmatoarele versuri:

I will not be commanded
I will not be controlled
And I will not let my future go on
Without the help of my soul

20.000 and still counting... Dawn of a new day never looked as good as this

Postul asta ar fi trebuit sa apara mai devreme, in acelasi timp in care ar mai fi trebuit sa astepte pana sa vada lumina noptii inca vreo 4 zile. Dar asta este. Prima sambata si a treia. Totul intr-un ciclu cu iz de deja vu si un numar magic, 3. Nu te mai gandi la ce ma refer... Este vorba de aniversarea blogului care azi, in mod normal, intr-o zi de sambata face 3 ani! Deci urati "La multi ani!", cititi si ascultati in continuare. Sunt sigur ca o sa va faca placere ca si pana acum sa urmariti ce sa intampla aici pe PoeticJam.blogspot.com.

Asa ca sa incepem cu inceputul...

"Nothing compares with a slow motion morning start. It`s all so quiet. Without coffee, tea, cigarettes, breakfast, newspapers, TV, and other bullshits,
Have a nice day!
`Cause I just had a 3 hours night sleep full of nightmares.
What`s up, doc.?"

Si nu e foarte diferita situatia actuala fata de cea de mai sus, doar ca in ecuatia de azi am bagat o camila si nu am visat urat azi-noapte, chiar daca am dormit tot vreo 3-4 ore...

Diferit fata de acum 3 ani este ca intre timp am descoperit la fel de multa iubire in anumiti oameni, pe cat de multa dezamagire am gasit in altii. Astea sunt chestii cat se poate de normale. Daca acum 3 ani eram intr-o stare de finalizare, exact asa sunt si acum... pentru ca intotdeauna o sa fie lucruri de inceput si lucruri de terminat... Exista un ciclu continuu de venimente si de stari din care nu e bine sa iesi. La dracu, e viata in sine pana la urma. Daca nu ar fi asa nici nu ai simti ca traiesti. Vorba aia: "Yeah, you bleed just to know you're alive!"

Si-acum sa o dam la sentiment. Fuck!
Nici nu stiu de unde si cu ce sa incep...

Sunt atat de multe lucruri rele in lume, si totusi ma uimesc si pe mine cat de multa bunatate poate exista. Prietenia aia nu ti-o ia nimeni, si ce e al tau e intotdeauna pus de-o parte. Nu-ti poate lua nimeni sufletul si nimeni nu poate pretinde ceva din ce este al tau. Sunt eforturi, sentimente, ganduri si trairi care sunt numai ale tale si ale oamenilor cu care vrei sa le impartasesti. Si asa o sa ramana intotdeauna. Nici ploaia nu poate sa-ti ude foaia, iar foaie ta e cea mai buna. Ca ne spunem prieteni, ca ne spunem frati, sis, coaie, bai pula, sau mai stiu eu ce apelative pufoase, suntem toti acolo si o sa ramanem toti acolo tot timpul. Ce a fost a fost, nu mai conteaza. Conteaza ce este. Si niciodata nu o sa fi singur/a. Carrpe fucking diem, baby! Nu asa era vorba? Atunci hai sa ne bucuram de toate lucrurile bune care sunt in jurul nostru, nu de alta dar pe cele rele oricum le bagam in seama mult prea mult. Lasa sa mai fie si bine, ca m-am cam saturat sa tot fie probleme, ganduri, stres, presiune. Hai sa mai impartim si o tigara, un pahar de vin, un zambet si o imbratisare. Zic ca e mai bine asa. Nu mai putem glumi fara sa facem in acelasi timp o invitaie la vals? Eu zic ca putem ;)

Eu zic ca bine zicea cine ce zicea:

"I am not alone
I live with the memories, regret is my home
This is my true freedom
Express all the feelings of what I've become
I watch the rising sun"

Asa ca, hai sa vedem inca un rasarit pe Highway 99, sau pe Route 66 si sa vedem ce ne poate aduce momentul urmator!

Avand in vedere ca postul asta trebuia sa apara noaptea, imi cer scuze, dar asa e textul:

"Nisipul sa-ti zgarie pielea fina, sa te scufunzi in cearsafuri mirosind a sex, parul sa-ti fie ciufulit de atata placere, parfumul care te inconjoara sa nu te paraseasca niciodata, sarutarile moi, umede si apasate sa-ti ramana tatuate pe intregul corp. Buzele sa-ti fie insetate de sarutul meu, iar camasa mea sa te tina tot timpul in brate in timp ce gandul tau calatoreste spre mine, iar al meu o ia la fuga spre tine. Undeva la mijloc sa ne intalnim si sa ne scufundam in noaptea plina de placeri. Noapte buna, draga mea!"

I don't know about you, but I'm so wet right now. Fuck! I'm out of ideas! I need a fucking cigarette!

Terminus!

In ciuda faptului ca nu suntem inconjurati de civilizatie, cel putin nu de una pe care sa ne-o dorim, descopar in fiecare zi ca exista printre noi oameni cu care poti schimba o vorba atunci cand e nevoie. Exista intotdeauna oameni in jurul nostru cu care sa poti comunica. Fiecare dintre ei lucreaza sau au ziua ocupata cu diverse activitati. Dar la sfarsitul zilei, inainte sa te pui un pat observi ca poti da un telefon, poti bea o bere cu un prieten stand la o poveste undeva intr-un loc uitat de lume, poti "socializa" pe facebook sau ai la dispozitie orice alt mijloc de a comunica cu o persoana draga tie. Atunci iti dai seama ca toata ziua, indiferent cat de rau ti-a mers, ti-o poti incheia intr-o nota cat se poate de optimista si gasesti puterea pentru a o lua a doua zi de la capat. Asta ca sa nu mai zic pentru a multa oara ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea.

De o vreme buna incoace treburile astea cu fluturi in stomac si 5 batai in plus pe minut nu ma atingeau prea tare. Dar am inceput sa redescopr anumite senzatii adolescentine si sa ma intreb: e bine, nu e bine? Si asta pentru ca unii ziceau ca imbatranesc, iar altii sa ma maturizez... Deci practic sunt prins intre doua lumi carora deopotriva imi place sa le apartin. Si atunci incerc sa gasesc un echilibru si sa iau ce e mai bine din ambele. Concluzia pe care o pot trage in acest moment este ca este bine sa te bucuri ca un copil de fiecare moment in timp ce gandesti matur si rational. Posibil ca aceasta idee sa se schimbe peste 1 minut sau peste 10 ani, la fel cum se poate sa ramana asa.

Femeile in continuare ne conduc vietile! Hai, da-te spartan si spune ca in cazul tau nu e asa! Daca ai parerea asta poti sa nu mai citesti ce scrie mai jos. Femeile ne conduc in continuare vietile si ne redecoreaza apartamentele in timp ce zic ca nu fac asta. Si atentie, nu zic ca e un lucru rau! Imi dau seama tot mai mult pe zi ce trece ca fara o prezenta feminina alaturi viata nu are aceeasi culoare. Nu are acelasi parfum, nu are acelasi sens, nu si nu si nu! O sa fie probabil o gramada care o sa contrazica acestea. Eu zic: 1 Sa va mai ganditi! si 2. Inseamna ca nu ati inteles nimic de la viata pana acum!
E incredibil cat de mult poate schimba orice rau intr-un moment placut un glas cristalin chiar daca e ragusit. E incredibil cat de mult poate schimba o voce feminina o zi proasta intr-o seara perfecta. E incredibil cat de mult poate schimba un zambet, un suras, o clipa de nefericire in alta de fericire deplina. E incredibil cat de mult poate schimba un trup de femeie o noapte. E incredibil cat de mult poate schimba prezenta unei femei viata ta! Mi s-a sugerat sa citesc Cartarescu - "De ce iubim femeile". Inca nu am ajuns in punctul acela... Poate o sa ajung sa pun mana si pe cartea asta... Sper totusi ca va fi buna. Am voci in jurul meu care il lauda pe autor si am voci in jurul meu care il detesta. Ramane de vazut cand o sa pun mana pe carte. La fel de mult mi s-a sugerat sa fiu mai explicit in ceea ce este scris aici, dar parca mie imi place ca este asa ambiguu, relativ, ca se pastreaza un semn de intrebare la fiecare rand, ca se lasa o urma de mister undeva si o framantare in gandul altcuiva. Pana la urma si relativitatea asta are rolul ei de a tine lucrurile in suspans si nu neaparat de a nu spune lucrurilor pe nume. Ar fi mult prea simplu si lipsit de sens pentru mine sa spun lucrurilor pe nume. Ar fi lipsit de imaginatie. Iar pana la urma, blogul asta chiar daca este scris de o persoana masculina, este exact ca si o persoana de gen feminin; trebuie descoperit, analizat si regasit in multe lucruri care ne inconjoara. As mai vrea ceva sa scriu, dar cuvintele m-au parasit in momentul asta si s-au dus spre un alt gand... spre un alt pat in care sa fie ravasite...

Therefor...

Ravaseste-mi asternuturile!

Ravaseste-mi asternuturile in fum de tigara si gemete care sa-mi zgarie timpanul!
Ravaseste-mi asternuturile in camasa alba si lasa-mi pe retina o ultima imagine cu tine cu care sa inchid ochii sa visez si sa nu ma mai trezesc din conversatia asta!

Stiu ca probabil multe dintre voi o sa va inrositi la vederea acestor vorbe. Dar va asigur ca nici una dintre voi nu va aflati aici, sau in gandurile mele in momentul de fata asa cum ati crezut, credeti si veti mai crede inca! :P Ideea ramane aceeasi, la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea, chiar daca ea nu o sa fie aici pentru totdeauna, chiar daca ea nu o sa te iubeasca pentru totdeauna indieferent de. Si-acum toata lumea s-a bosumflat si mediteaza la vorbele astea. Fugiti ma de aici. Foarte multe dintre voi cititi tot felul de articole, bloguri, carti si vizionati tot felul de filme cu tenta din asta super emotionanta. Nu e nimic grav aparent, doar ca din cand in cand trebuie sa mai iesiti din gandirea asta cu tot ce zboara se si mananca, ca nu e chiar asa. E foarte dragut, mai ales cand anumite lucrurile sunt facute in intimitate dar ce e prea mult strica, si strica mult. Acum stiu ca am intrat un pic tare in voi, dar sa stiti ca sunt cat se poate de bine intentionat. Iar drumul spre Lew Ashby e intotdeauna pavat cu intentii bune! ;) Personal, si nu sunt singurul, ma invart intr-un Univers parca prea frumos cateodata ca sa fie si adevarat. Aici, automat poate aparea un semn de intrebare. Si asta pentru ca nu suntem obisnuiti ca lucrurile sa mearga bine. Tot timpul trebuie sa se strice ceva, tot timpul trebuie sa pierdem ceva, tot timpul trebuie sa reparam ceva. Nu prietene, unele lucruri mai si dureaza fara sa se strice atat timp cat timpul de folosire este corect utilizat, atat timp cat nimic nu se forteaza mai mult decat trebuie, atat timp cat mentenanta este facuta la timp. Iti trebuie multa grija in astfel de lucruri, multa rabdare si toleranta. Dar mai mult decat atat iti trebuie trei chestii: INCREDERE, RESPECT si SINCERITATE! Daca le ai pe astea trei, celelalte vin de la sine. Daca una lipseste... e bai mare, pentru ca da cu rest.

Mi-as fi dorit sa fiu intr-un parc sa ma plimb de mana cu cineva drag, dar nu pot din simplul motiv ca ea nu e aici si eu nu sunt acolo. Ne despart niste munti, niste dealuri, cateva orase, si alte cursuri de rauri si drumuri. Dar ne leaga ceva: cele trei lucruri de mai sus, si multe altele.

Ravaseste-mi asternuturile! Pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine!

1095 + 1 and counting...

Fara alte cuvinte, fara alte prezentari sau introduceri. Asta e un post intim, doar pentru o inima. Asta e un post care nu vrea view-uri. Asta e un post care se simte si se asculta. Multe din lucrurile care urmeaza au mai fost aici, dar cum repetitia este mama invataturii, luati un playlist de repet, luati un playlist pe care sa invatati sa simtiti, luati un playlist care sa va aduca aminte ca sunteti oameni care iubiti, luati un playlist din inima pentru inima, because tonight is love making my dear!

Incepem mai rock'n'roll...



... si ne linistim pe ritmuri ciocolatii...









... si zic sa ne mai dezmortim putin cu niste rock'n'roll, evident... and I'm hard...



This is the right thing you should do, you should shed my skin...







Ia luati-o si pe asta... asa deep...



Dupa principiul mi-e greu sa vad ca locul tau in pat e gol, sau fara de tine in pat mi-e frig...



Asta e un moment de tinut in brate cu sarutari pe frunte, lacrimi pe obraz, fum in jur si tremurat de voci...



Si asta sa va amintiti intotdeauna de unde ati plecat si cu ce scop. Cu ce feeling in stomac si in inima...



Undeva pe acolo, intr-o poza, poate cu o tigara in gura ratacesc si eu... in fum, asteptand ca clipa asta sa nu se mai sfarseasca!

1096 and still counting...