Suflete contemplative

In cerul lui Saturn, cel de al saptelea, apare o scara de aur atat de inalta incat nu i se vede varful; pe ea umbla tot felul de flacari, sufletele contemplative care urca si coboara tot timpul. Una din aceste lumini se apropie spunand ca este Pier Damiano, calugar din manastirea Santa Croce din Fonte Avellana si, spre sfarsitul vietii, cardinal fara sa vrea. Austerul calugar, care a denuntat in scrierile sale, cu o reala asprime, viciile clerului, repeta acum aceleasi manioase condamnari carora le fac ecou, in semn de aprobare, o gama intrega de flacari mici si un strigat puternic, asemenea tunetului. ... se sperie, se agata cu privirea de Beatrice, care il linisteste indata; in Paradis toate gesturile, toate atitudinile sunt determinate de iubire si de dreptate. Acest strigat puternic nu face decat sa invoce pedepsirea preotilor care au gresit. Atata tot.

Alta intalnire: cu sfantul Benedict, intemeietorul manastirii de la Montecassino, pe ruinele templului lui Apollo. Impreuna cu el, mai sunt sfantul Macarie din Alexandria si sfantul Romualdo din Ravenna, calugari ce au respectat canoanele. Benedict il informeaza ca aceasta scara peturnic luminata, aceeasi pe care Iacov a vazut-o plina de ingeri, urca pana in Empireu. Din pacate, nu multi doresc s-o urce; regulile manastiresti sunt neglijate, putini isi aduc aminte ca Pier Damiano a inceput "fara aur si argint", iar el, Benedict "cu rugaciuni si post". Dar pedeapsa meritata nu va intarzia sa vina.

Pardon, Loverman!

L is for LOVE, baby
O is for ONLY you that I do
V is for loving VIRTUALLY everything that you are
E is for loving almost EVERYTHING that you do
R is for RAPE me
M is for MURDER me
A is for ANSWERING all of my prayers
N is for KNOWING your loverman's going to be the answer to all of yours

I'll say it again
L is for LOVE, baby
O is for OH yes I do
V is for VIRTUE, so I ain't gonna hurt you
E is for EVEN if you want me to
R is for RENDER unto me, baby
M is for that which is MINE and
A is for ANY old how, darling and
N is for ANY old time

Paharul asta nu-l mai beau! Bautura nu mai are gust, alcoolul nu mai tine cu mine si nu ma face sa uit. Dimpotriva, ma face sa ma adancesc tot mai multin gandurile mele negre. Nici Cola nu ma face sa ma simt mai bine. Imi roade interiorul si ma roade tot mai mult din interior. Apa mai are inca rolul ei... Macar ma tine in viata. Un vers imi suna in cap si ma gandesc uimit la el: "I need a dirty woman, now!". Atmosfera asta imi face rau si nu imi gasesc locul. Ma gandesc la lucruri frumoase si ma dezgust. Inainte nu se intampla asta. Sexul nu mai are acelasi miros. Placerea nu mai e aceeasi. Muzica nu mai suna la fel de bine si noaptea nu mai este la fel de intunecata. Parfumul nu mai ramane atat de mult in hainele mele iar asternuturile si-au pierdut mirosul tau, si-au pierdut farmecul. Aerul este tot mai rarefiat si lipsit de umiditate. Toate merg prost si totusi atat de bine. In schimb versurile astea inca sunt valabile si o sa ramana asa probabil pentru totdeauna: "If you love the morning after, 'til the break of the dawn, if you give me the love I'm after, you, you will be reborn!". Iar in ciuda tuturor lucrurilor, la sfarsitul zilei totul se rezuma la ea.

...........................................................................................................

Te-ai agatat de mine ca si cum nu ne-am fi vazut 3 ani de zile nu 3 saptamani. Dar a fost bine. In ciuda tuturor celor intamplate, a fost bine. Tigarile s-au strans in scrumiera si au golit pachetele. La sfarsit, singurul meu regret era ca nu mai puteam sta. Mi-as fi dorit sa ma pierd in imbratisarea aia pentru totdeauna. Puteai sa ma omori in momentul ala ca nu mai conta nimic. Multumesc pentru tot. Chiar daca am fost rece in aparenta, imi fierbea sufletul in mine. Mi-as fi dorit sa se topeasca acolo si sa ramana pe tine. Anyways... Don't be another brick in the wall!

Blue jeans, white shirt....

So...

Blue jeans, white shirt...

De vreo cateva zile imi domina retina urmatoarea imagine... Este vorba despre un aer de ani '50 - '60 care pluteste in jurul meu si care ma face sa ma simt ca intr-un spatiu uitat de lume. Totul pare atat de real in acelasi timp in care totul pare un vis nesfarsit. Imi aprind o tigara si incerc sa meditez la asta si nu reusesc sa inteleg cum se intampla unele lucruri in jurul meu, in jurul nostru. Vreo 2-3 piese mi-au bantuit urechile si gandurile timp de mai mult de o saptamana. A fost atmosfera perfecta pentru starea generala care ma inconjura. Probabil ca o sa tin minte pentru totdeauna rasaritul ala. Nu, nu dintr-o zi de vara. O zi de iarna ma va face sa ma gandesc cu caldura la tine tot timpul. O atmosfera mai rock, chiar daca am crescut intr-o lume inconjurata de betoane si ritmuri Hip hop. Sunt mai mult decat sigur ca o sa-mi ramana undeva intiparita imaginea ta intr-o rochita vaporoasa de vara, undeva in mijlocul pustietatii civilizate, in care parfumul tau ma facea sa ma simt pierdut intr-o lume mult prea mare, sau mult prea mica. Parfumul tau ma facea sa simt ca totul in jur e vis si nu realitatea gri. Nisipul si caldura - oricat de nesuportate erau parca era bine si atat. Simt cum cuvintele nu-si mai au rostul acum si nici faptele. Simt cum gandurile nu mai ies afara din mintea mea. Simt cum ele au ramas acolo blocate. Intentionat sau nu. Ochelarii aceea de soare au cuprins in lentilele lor tot ce era mai frumos, pacat ca acum s-au spart si nu ii mai pot purta sa vad aceleasi imagini frumoase in fata ochilor si trebuie sa port alti ochelari care sa-mi redea alte imagini. Ramane de vazut daca vor fi la fel de frumoase sau nu. In cap imi suna o singura intrebare, un singur gand: Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte? - Chiar as fi curios sa vad ce raspund oamenii la o astfel de intrebare...

Dar...

La sfarsitul zilei totul se rezuma la ea!

...........................................................................................................

"If you love me the morning after, 'til the break of the dawn
If you give me the love I'm after you, you will be reborn..."

Punct. Si de la capat

Tot ce se aude acum in mintea mea se rezuma la o singura propozitie: "Always a hero comes home!". In timp ce scriu asta, imi fac bagajul si imi pun la punct ultimele lucruri. Ordine in ganduri si vad ca ma asteapta o noapte lunga care sper sa se sfarseasca cat mai repede. Vreau ca aceste ore din fata mea sa treaca cat mai repede. Cu toate ca in acelasi timp iubesc noaptea. Dar noaptea asta nu o iubesc. Nu o iubesc deloc. Doar rasaritul de peste cateva ore poate sa ma faca sa zambesc putin, dar nici ala nu o sa aiba mare efect asupra mea. Ma asteapta un drum lung in fata, nu ca nu as fi pe drum de peste 20 de ani. La sfarsitul acestui drum o sa intru undeva pe o poarta mica, undeva in negura noptii, probabil acela o sa fie purgatoriul meu. Mai am un apus in fata, probabil unul caruia mie imi place sa-i zic, the twilight of my eternal youth. Niste acorduri clare si apasate o sa ma intampine, cineva probabil o sa-mi ofere o imbratisare. O sa-mi aprind cu siguranta o tigara si o sa astept sa ma pierd intr-o conversatie. O conversatie pe o autostrada in fum de tigara cu miros de carburant si soare sau intuneric in pupile.

E a nu stiu cata oara cand pun punct. si o iau de la capat. Tind tot mai mult sa cred ca acesti ani nu reprezinta altceva decat capitolele unei carti. O carte care pana la urma o sa aiba numele meu pe ea, iar ca titlu o sa aiba anul nasterii si anul mortii. Sau vreo cifra magica la mijloc. Asta cu siguranta se va intampla. Lucrul de care nu sunt sigur in schimb este urmatorul: nu stiu pe cine voi trece in cartea asta. Nu stiu cati dintre voi merita sa fie trecuti in cartea asta. Unii dintre voi va credeti deja in ea, unii dintre voi nici macar nu stiti ca sunteti acolo. Dar un lucru este sigur: pe tine inca nu stiu daca sa te pun in cartea mea. Nu stiu daca iti mai meriti locul. Va trebui sa-mi dovedesti mult timp de acum incolo ca meriti sa te pun in aceasta carte.

Probabil ca fericirea mea va veni la un moment dat langa cineva, probabil ca cineva la un moment dat ma va face fericit. Nu sunt eu crestin dar pana acum am cam tinut post cand a venit vorba de lucruri de gen. Ai stiut intotdeauna unde sunt si unde sa ma gasesti, ai stiut intotdeauna ce scrie la mine in carte si unde este usa ca sa intri sau ca sa iesi. Eu am lasat loc de liber arbitru dar cateodata vad ca nu e prea rau sa nu fi om, sa fii prea om e crima. Ultimele cuvinte, ultimele momente, o ultima poza uitata undeva, toate ingropate acum. Iti las doar un cer albastru deasupra. Pentru mine e prea mult fum in jur.

Am spus tot, si gata!

Acum ma duc, sunt obosit si eu. Ai grija de tine!

Down to the Seven Seas

I live under your curse
And I live eternally damned for you
I'll do whatever I can
Just to be with you
I'll inject your lies in my veins
And I suffer in pain for you
I will do whatever I can
Living a lie with you
And you take me by the hand
You lead me down like a sacrificial lamb
I'm begging you please don't bleed me like a fly in a web
Just consume me

Astea au fost imaginile in jurul carora soarele a rasarit in dimineata asta. Iar acum ca a apus...

Ma aflu in fata unei cladiri. Intru, iar in fata mea incep sa urce niste scari care par a nu se mai termina. Le privesc, le analizez, incerc sa-mi dozez efortul. Trag puternic aer in piept, imi aprind o tigara si urcusul incepe. Nu stiu cate tigari am fumat pana am ajuns la usa din capatul scarilor. Cert este ca am ajuns in fata unei usi. Linistea din jurul meu ma facea sa-mi aud fiecare bataie a inimii si fiecare respiratie. Pentru un moment ma opresc, trag aer puternic in piept din nou si bat la usa. Dupa cateva secunde mi se deschide, iar in prag imi apare o fiinta de gen feminin. Are un chip pe care il cunosc mult prea bine, dar care pare instrainat dintr-o data. Ne incearca un salut, apoi un zambet. Dar este fortat totul. Sunt invitat inauntru. Imi las geanta in hol, si dau sa intru in casa. O atmosfera portocalie imi face retina sa se simta bine parca. Ma imbratiseaza, dar nu pot imbratisa inapoi. Ceva parca imi tine mainile si nu ma lasa sa intorc gestul. Se agata tare de mine. Imi spune ca i-a fost tare dor de mine, si dupa vreo 2 minute in care sta agatata de mine, face un mic pas in spate si ma intreaba: "Tie nu ti-a fost dor de mine?" Imi vine sa ii dau doua palme. Cate una pentru fiecare greseala pe care a facut-o. In schimb, o sarut pe ambii obraji si se scufunda in bratele mele in timp ce eu ii alin starea cu un sarut lung pe frunte. Dupa acest moment ma intreaba daca beau ceva si se intoarce sa mearga spre bar. Ii plesnesc doua peste fundul rotund care intotdeauna m-a atras, asta ca sa nu isi ia palmele bine meritate. Parca m-am descarcat. Ii zic sa-mi puna un pahar de vin rosu, incep sa-mi dau haina jos de pe mine, sa las casca intr-un colt si sa-mi aprind o tigara luand loc la bar; ca de obicei.

Conversatia incepe foarte fortat si nu am chef de vorba. O muzica care imi zgarie timpanul se aude in fundal si ma irita. Sunt destul de incruntat si nu zic nimic. Raspund sec la intrebari pentru ca nu am ce sa vorbesc. M-ai inchis in mine iar acum va trebui sa suporti consecintele. Asta este, ti-ai facut-o cu mana ta. Sta si ma priveste si ma analizeaza, dar cand incerc sa ii fixez privirea parca incearca sa ma evite. In tot acest timp mintea imi este tulburata de flash-urile care imi bantuie gandurile. Niste imagini cu acelasi chip care imi sta in fata, dar imagini sangeroase de aceasta data. Imagini cu noi doi plini de sange. Ma uit la ceas si vad ca sunt acolo de doar 30 de minute. 5 mucuri de tigara stau mototolite in scrumiera care se umlpe o data cu trecerea timpului. Incep sa simt presiunea de pe umerii mei. Bine ca inca merge muzica in fundal ca altfel ar fi foarte liniste. Eu nu am ce sa zic, ea sta si asculta mai mult decat sa vorbeasca, cu toate ca in mod normal ar fi fost foarte vorbareata. Flash-uri din nou. Iesim pe balcon iar aerul rece de afara ne face pe amandoi sa simtim fiorii reci pe spate. Incearca sa se traga din nou spre mine, sa ma ia in brate, sa imi arate ca ii pare rau, ca inca ii pasa de noi, ca inca ii pasa de mine. Imi suna telefonul si nu vrea sa ma lase sa raspund. Raspund la telefon si ii spun ca trebuie sa plec. Ma intreaba daca ma intorc. II spun ca nu stiu si sa nu ma astepte. Imi iau haina, casca, geanta si tigarile si plec. Un singur cuvant se aude in urma mea: Adios!

Purgatory

Grabindu-ma catre 30... rasaritul unei noi zile nu a aratat niciodata mai bine ca acesta, iar tu vi intr-o imagine cat se poate de clara si de frumoasa. Ma uit la morti prin fereastra si ma simt deconectat. Ma simt ca dracu, dar macar simt ceva. Asta e tot ce imi poti oferi oare? O sa primesti exact ceea ce oferi, dar asta nu e prea mult... Ma simt ca si cum as fi cursa unui glont. In momentele grele eu stiu cel mai bine, in distrugeri eu vad clar. De aici si pana la radacini presupun ca o sa merg singur. Eu sunt autostrada ta. Esti ceea ce imi face rau la mijloc, aud sunete de ritmuri tribalice in fundal asa ca lasa-ma sa fiu de unul singur, in faima. Spatiul asta este ca un poligon si din toate partile se trage. Pot sa intercationez cu tristetea ta pentru ca si eu ma simt atat de vinovat. Trimite-ma catre pierzanie, in locul celor slabi, unde nu e loc pentru simpatie. De fiecare data cand alergi eu raman in urma ta. Eu sunt pesimistul, eu sunt cel ales. Din punctul asta nu se vad decat astronauti si sateliti indepartati. Vremuri lipsite de speranta se apropie, in jur poti sa simti haosul, toti fugim spre dealuri. E ceea ce se intampla de ani buni. Nu pot castiga sub nici o forma, ajuta-ma, tine-ma in intuneric, nu vreau sa iau parte la asa ceva, prefer sa fiu amortit pentru totdeauna. Sunt lipsit de somn din nou. Trebuie sa-mi eliberez mintea si sa ucid ce arde in interioru-mi. Sunt din nou lipsit de somn. Acorduri fine imi zgarie urechea dar nu vreau sa le aud... Vreau sa inot in oceanul acesta mare care ma inconjoara dar nu cred ca am putere sa ajung pana la mal, asa ca ma scufund catre tine. O alarma falsa ma face sa plec. Tu esti adevarul din oglinda si noi suntem cei inconstienti, cei nebuni. Ar trebui sa ma alatur ospatului? Nu acesta este tipul de om pe care il cunosti si il stii. Ar trebui sa rod lesa care ma tine in captivitate? Noi chiar incercam sa lasam aceasta noapte sa explodeze, noi chiar incercam sa gasim semnul iesirii si sa disparem. Ar trebui sa traim pentru o cauza pierduta in acest razboi fals? Am stat si cu alti oameni si stiu ca tu nu esti printre ei, nu esti aici. Nu sunt aici ca sa fiu sclavul tau! Vreau sa inchid ochii! Probabil ca esti un monstru care face ca cosmarurile sa dispara. Faci ca totul sa arda din temelii si sa ma trezesc intr-un loc linistit traind intr-o lume plina de promisiuni, intr-o lume formata din vise si sperante.

Slow Pulse Conclusions - Til the Break of the Dawn

Pentru inceput simt ca incep sa-mi aud respiratia si bataile inimii... Dar imi dau seama ca e doar o iluzie, si singurul lucru pe care il aud acum este sunetul scos de bricheta care imi aprinde tigara. Focul mi-a fost udat de apa si totusi reuseste sa arda in jurul lui. Cred ca e prima data gand acest lucru este posibil si apa nu reuseste sa-mi stinga focul din jur. Este un feeling destul de interesant, si nemaitrait pana acum. Aerul rece imi strange plamanii si ma face sa respir greu. Pentru un moment simt ca imi vine sa tusesc dupa care trag din tigara linistit, cu sete. Simt un fum alb in plamani si dintr-o data ma simt mai bine. Dar de fapt incep sa ametesc si sa ma misc greoi. Ma misc atat de greu incat imi vine sa ma intind, dar stiu ca trebuie sa ma pastrez pe drum si sa nu trag pe dreapta. Drum lung sau scurt. Nici nu mai stiu. Nici nu mai conteaza. Asa ca nu ma opresc. Nu ma opresc si continui. Sunt gropi, sunt munti de urcat si pante de coborat. E apa prin care trebuie sa ma inec, si caldura prin care sa ma topesc. Asfalt uscat pe care sa gonesc si drumuri grele prin care sa merg zbuciumat. Dar sa lasam drumul la o parte, ca el o sa ramana tot acolo unde este si acum...

Incepi sa aduni in tine lucruri pe care nu credeai ca le vei mai simti vreodata. Si este interesant, ciudat si bine in acelasi tiimp. Incepi sa inmagazinezi in tine tot mai multe. Dar nu devi ca un pahar care se umple si da pe din-afara. Nu in sensul rau al expresiei ci in sensul bun. Atunci cand o sa aduni prea multe in tine, o sa explodezi, o sa te reversi si o sa fi o bomba de sentimente.......

...........................................................................................................

Au trecut 31 de zile, sau poate au trecut mai multe. Da, cu siguranta au trecut mai multe. Doar ca ultimele 31 de zile au fost parca mai intens simtite. Da, cu siguranta ultimele 31 de zile au fost parca altfel. Ultimele zile asa au si fost. Intensitatea si densitatea emotionala au depasit orice limite imaginabile iar in tine s-au trezit lucruri nemaivazute pana acum; nu pentru atat de mult timp cel putin. Am ajuns sa pierd numarul rasariturilor si al apusurilor dar pot oricand sa fac un calcul si sa gasesc un numar magic. Nu ca ar conta, dar asa pentru evidenta...

Noaptea este lunga, dar parca zilele sunt si mai lungi... Ajung sa vad apusul si imi dau seama ca pana la rasarit mai este putin. Timpul si spatiul dintre apus si rasarit ne leaga. Si cu cat timpul si spatiul sunt mai scurte, cu atat legatura este tot mai mica. Un fior rece mi se scurge pe spate cand ma gandesc la asta. Cu toate ca alternanta asta nu imi place si as vrea ca inturnericul, noaptea sa ne domine timpul, ajung totusi sa le apreciez pe amandoua; ziua face ca noaptea sa devina dorita si asteptata mai mult. E vorba pana la urma de amanarea placerii. Explozia placerii e mai mare atunci cand astepti mai mult. Dorul ajunge la nivele de intensitate mult peste asteptari, mult peste calcule. Iar intensitatea placerii depaseste orice limite.

M-as da si eu cu tine pe autostrada. Pe o autostrada din nisip si apa. O autostrada incalzita de raze galbene si lumina puternica. Mi-ar placea si mie asta. Cui nu i-ar placea sa-ti simta parfumul, atingerea pieli, sirenele cantand si vantul maturand nisipul aspru de pe piele? Cu siguranta mie mi-ar place. Spatiul acela este un loc in care reusesti sa te dezbraci. Si ce e mai frumos decat sa faci dragoste cu valurile, cu nisipul si o camasa alba? Poate altii pot descrie asta altfel, dar tabloul meu este alcatuit dintr-un motor, mirosuri de ulei si benzina, parfumul tau, camasa mea alba care te inveleste, vantul care se joaca prin parul tau, mirosul sarii din apa si soarele sus deasupra valurilor. Peste asta as mai adauga mult nisip care sa fie pe fondul acestor imagini, fumul conversatiilor in care sa ne pierdem. Pielea ta fina si miros de sex proaspat in asternuturi. Multe elemente in jur ar mai fi de pus in acest puzzle, dar banuiesc ca tabloul incepe sa se contureze frumos. Cui nu i-ar place asa ceva? Un loc in care timpul sta in loc, un spatiu in care totul devine etern, un miraj care devine realitate...



If you love me the morning after, til the break of the dawn, if you give me the love I'm after, you, you will be reborn...