vineri, 15 aprilie 2011

HelL-A magazine blog post # 2

"Buna dimineata HelL-A.

In tara lotofagilor timpul iti joaca feste.Intr-o zi visezi. In cealalta, visul tau a devenit realitate. Au fost cele mai frumoase vremuri. Numai de mi-ar fi zis si mie cineva. Greseli au fost facute, inimi au fost frante, aspre lectii au fost invatate. Familia mea merge mai departe fara mine, in timp ce eu ma inec intr-o mare de pizde efemere. Nu stiu cum am ajuns aici. Dar iata-ma putrezind incet sub soarele cald al Californiei. Sunt lucruri care trebuiesc clarificate, de dragul ei macar. Ceasul ticaie. Haul se adanceste. Nu o sa ma iubeasca "oricum" mereu. "

Si daca vorbeam ieri despre un anume album, dupa cum v-am promis azi am venit cu piesele intr-o postura auditiva. Le-am gasit undeva pe youtube.com. Sper sa va si placa:













Initial vroiam sa incep postul de azi cu ceea ce voi relata acum, si daca inceputul se muta la sfarsit si sfarsitul la inceput ce mai conteaza?

Se face ca eram acasa. (Nu stiu ce inseamna pentru voi acasa dar pentru mine acasa inseamna locul unde ma aflu cu ea.) Era o combinatie de Medias - Cluj. Se facea ca stateam la etajul 4 al unui bloc, dar in acelasi timp aveam impresia ca stau la etajul 10. Configuratia locatiei era o combinatie intre cele 2 (una din Medias si cealalta din Cluj). Ciudat sau nu, intrarea in bloc se facea pe baza unei cartele de marimea unei pene de chitara. Problema era ca nu puteai iesi din bloc decat cu o cheie. Cu cartela intrai, cu cheia ieseai. Oricum nu vad nici o legatura si nici un sens, atata timp cat iesirea din incinta se facea pe geam. Adica sareai pe geam si deschideai o umbrela, pe post de parasuta probabil. Exact ca in desene. La un moment dat ai mei au plecat de acasa. Vroiam si eu sa plec cu ei, dar ei au apucat sa sara primii pe geam si sa-si deschida umbrela, au luat si cheia cu ei, cheie fara de care eu nu puteam sa ies din casa, adica sa sar pe geam. Printr-o inlanturie de evenimente pe care nu mi le mai aduc aminte cu exactitate, cineva mi-a adus o cheie, in acelasi timp in care un om de la gaz imi batea la usa pentru ceva plati de facturi; cred. Omul reprezentant al firmei de distributie a gazului metan imi zice ca trebuie sa imi ia amprentele pentru baza de date pentru plata facturilor. What the fuck!? In ce pula mea de an te crezi, in anul 3000? Suntem in 2011 in pula mea, nu-ti dau nici o amprenta. Zici ca eram la politie. Intr-o alta invalmasala de intamplari stiu ca m-am trezit in fata blocului si plecam undeva dar nu stiu unde... ceea ce si vroiam de fapt sa fac: sa plec. Dimineata incepe intotdeauna cu o cafea si cu o tigara in fata monitorului cu "Cali".

Later

Un comentariu: