Liberian Blackout

Chiar daca m-am trezit cu un gand frumos cand am deschis ochii azi-dimineata si in intunericul profund am reusit sa-i vad chipul care imi alina retina de fiecare data, ziua a inceput cu o veste proasta. Dar nu am zis nimic pana ce ziua nu s-a terminat si nu am reusit sa schimb vestea asta proasta in ceva bun. Asa ca am facut ce era de facut si la o ora dupa, zambeam perfid. Lumea a ramas uimita in jurul meu de cat de bine pot sa iasa lucrurile atunci cand eu zic ceva. Si daca stau acum sa ma gandesc, nu am facut de fapt nici cel mai mic efort de a schimba lucrurile... in vafoarea mea.

Ziua binenteles ca nu avea cum sa continue intr-o nota pozitiva, mai ales la ce start a avut. Asa ca am fost ingropat, acoperit si ravasit de toate documentele din jurul meu si de toate fenomenele care nu stiu ce dracu mai cauta pe aceasta planeta... Dar spre sfarsitul zilei, am avut parte de o Cola si de un fursec intr-o conversatie cu cineva total strain mie cu care am reusit sa avem subiecte comune de discutie.

M-am relaxat pentru un moment, dupa care am luat-o de la capat. Simteam cum incep sa ma pragatesc de o explozie... Dar una peste alta, am ajuns la ora asta tarzie in noapte, Creed ruleaza intr-un playlist improvizat si eu ma gandesc la tine, pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine. La tine, pentru ca tu ma linistesti atunci cand sunt agitat, la tine pentru ca tu ma ridici atunci cand la pamant sunt cazut, tu ma faci sa privesc spre o noua zi chiar daca simt ca am ajuns la capat. La tine, pentru ca atunci cand e bine sau e rau sunt cu tine si nimic nu mai conteaza. La tine, pentru ca zambetul tau ma face si pe mine sa zambesc. La tine, pentru ca ochii aceea intotdeauna mi-au furat privirea si m-au dus intr-o alta lume mai buna, la tine, pentru ca atunci cand telefonul suna, totul in jur tace. La tine, pentru ca ziua incepe mai bine atunci cand imi esti in gand sau in pat alaturi de mine. La tine, pentru ca la sfarsitul zilei totul se rezuma la tine!