Good night and Good luck!

StillWater - Almost Famous Tour '73

Finally I found the full album of the rock n' roll legends of StillWater. There's nothing more to say, just to enjoy!

The lost eyes of the matador

They call him the matador, he settles all the scores, he kills in plain sight with a blade and a smile. Well he'll settle things in the sun, plays god like the chosen one. Well he's storied from town to town; kills for sport and pride.
Lately I've been wondering what's been going on. I've been here before but I don't remember when and every time we get to where we're entering I feel my beliefs and hopes surrendering. 'Cause like the enemies that we are battling I am nothing but a human alien. Left with nothing else but to keep wandering down this path whilst stopping my hands trembling. I've seen inside the devil's dreams where young men die and graveyards open up their arms for mothers left to cry. I have seen the bleeding and I hate what we've done, but just like every other fool here I'll keep marching on. Because I know that I'll be coming home soon with a soldier's eyes.
I left my home still as a child, I walked a thousand soary miles to wait for my father, to gather up his tools. He said my boy you've got to run, don't wait for me, don't wait for mum; we'll come get you, when it's safe for us to move. So I waited many years, held back the pain behind my tears, for my father, to come find me like he said. And in that time I was alone, so many years without my home, I made brothers of a different kind instead. And at the time I didn't know, just how hard the wind could blow towards disaster, and the things that I would see. I never found my father, I never found my mother even would I know in my lifetime I will be. A hero into the masses, to those born without chances, there's a freedom that everyone deserves. I know there's greed and there's corruption, I've seen death and mass destruction, but I'm telling you, and I hope that I'm heard:
I will not be commanded, I will not be controlled and I will not let my future go on without the help of my soul!


For
Shadows

Note

Every night you wrote another line with a bloody broken bottle; and every day you wish it away. Why don't you pull the pin on that grenade, you coddle? With your head in your hands, a stoic last stand of a dying man...
I wanted to believe as I watched your world crumble in your hands. I wanted to believe as you raised your glass to your last stand. And I wanted to believe you would win the war in your head that I did not understand.
Every night the questions poured out of your wounded eyes. Damn dark things every day. You used to pray listen to the black raven sing. You wanted to believe as you were falling to your knees, struggling to stand, with your life in your hand. The sad last stand of a broken man.
The sound of you falling, I did not understand as the trembling heart of a man. Did not understand the sound of a trembling heart...

Venus, the Bloody Mountain

De la un rasarit la un alt apus, aceeasi dimineata, aceeasi vara, acelasi parfum in aer, acelasi soare in ochi, aceasi mare dar cu un alt munte, aceeasi luna iulie, aceeasi luna plina, Venus, Mercur, Saturn si un munte insangerat...

... dar intr-un fel ne intalnim dimineata in zona in care ceata ne descopera viata. Dar intr-un fel ne intalnim dimineata pe fond sentimental, pe fond sentimental deprimat de atatea crime impreuna cu tine. Timpul mi s-a terminat. Ce-ti pasa tie, femeie cu zambet de drac, daca în clipa asta am s-o fac pana la capat? Da, bine-nteles, aseara am baut. N-am putut sa dorm, simteam niste dureri acolo în somn. Sunt in 90 de moduri, esti in 90 de feluri. Vreau doar un mesaj sa transmit din sufletul tau, in rest totul e calm, doar dragostea mea ricoseaza in sufletul tau! Sunt in 90 de feluri, esti in 90 de moduri. Ti se pare ciudat daca te-am intrebat cum te simti? Cu ochii sparti de soare chipul tau l-am ocolit. Ce-ai face daca intr-o zi mi-as lua capul in maini si ti-as striga in ureche cu buzele lui "Cum te simti?"?!? Simt cum ceva mi s-a rupt in oasele tale, simt cum ceva mi s-a rupt in apele tale, simt cum ceva mi s-a rupt in visele tale. Caut orase noi sa-mi verific prudenta; verifica absenta! In ochiul tau sunt un erou cu capul gol de mintea mea. Ce mai faci? Cum te simti? Bine? Foarte bine, foarte bine...
Relaxeaza-te...

Summer of 27

If I ever, if I never, make me understand the thought whatever!
Make me see! Make me be! Make me understand you're there for me!
Take this life, I'm right here!
Stay awhile and breathe me in away from the light of the sun...

Her Infernal Majesty - Summer Solstice

Cea mai lunga zi din an. 21 iunie. Azi te-am vazut. Erai in rochia neagra. Da, rochia aceea neagra care iti vine super bine si care mi-a placut intotdeauna. Neagra cu flori albe... insangerate. Detalii. Pentru o clipa te-am zarit, dar nu mi-am putut lua privirea de la tine. Imaginea ta imi era atat de bine intiparita pe retina, incat te puteam vedea oricand, oriunde. Erai de mana cu un copil. Frumos copil. E al tau? Ca nu mi-am dat seama. Glumesc. Nu avea cum sa fie al tau pentru ca era prea mare si stiam ca nu ai un copil, dar erai cu un copil de mana, chiar daca varsta era mai apropiata de a ta, tot copil era. Se zbenguia de colo colo si pareati foarte fericiti impreuna. Vreau sa te intreb un lucru: esti fericita? Daca da, ma bucur pentru tine. Daca nu, fa sa fii fericita! Intr-un fel sau altul am stat toata ziua si am meditat la lucrul asta. Dar presupun ca din moment ce iti faci aparitia doar cand si cand esti fericita si nu ai nevoie de mine in "viata" ta. Cu toate ca in acelasi timp, aparitiile acestea spontane ale tale ma induc intr-un fel in eroare. Credeam ca eu sunt cel care am nevoie de tine, pentru echilibru, dar se pare ca si tu ai nevoie de mine din cand in cand. Nu inteleg pe de-antregul de ce tocmai azi ti-ai facut aparitia asa subtil; pentru ca au existat ceva contacte vizuale intre noi. Mai aveai putin si chiar zambeai. Eu unul ti-am zambit de vreo 2 ori, dar ti-ai pastrat "sangele" rece si nu ai schitat nici un gest inapoi... Chiar daca intr-un fel sau altul m-am invatat cu distanta dintre noi, imi place sa te vad din cand in cand si se pare ca nu putem merge mai departe altfel decat daca stim unul de celalalt intr-un fel sau altul. Acum nu ma pot gandi decat la zambetul tau (se vedea pe chipul tau ca esti fericita in situatia aceea, sau azi cel putin) si la tine. As vi vrut sa fumam o tigara impreuna dar nu se putea. As fi vrut sa stam sa povestim lucruri, sa ne pierdem in conversatia aceea eterna, dar nu se putea. As fi vrut macar sa ne salutam, dar nu s-a putut. As fi vrut sa schitezi macar un gest in ceea ce ma priveste, dar nu ai facut-o. E ceea ce nu o sa inteleg niciodata la tine: ma atragi in acelsi timp in care imi creezi repulsie. Poate ca asa e menit. Poate nu o sa aflu niciodata, sau poate o sa aflu atunci cand o sa ma reintalnesc cu alti oameni pierduti pe care i-ai luat la tine in suflet. Pana la momentul acela sunt sigur ca o sa ne mai revedem si cu alte ocazii... Pana una alta eu sunt cel pe care l-ai lasat in urma, pana una alta eu sunt vina pe care o sa o simti mereu.

P.S.

Even if you're gone with the sin I'm waiting for your call and I'm ready to take your sweet six six six in my heart. So please don't let it go when you know that you can be right here in my arms! Your my poison girl, you're always gonna be my poison girl and I'll love you forever! Your razorblade kiss defines my existence. I'm tired of waiting, you've got to let me dream 'cause you are the one, sweetness is the taste from your lips. So, bury me deep inside your heart! I wanna see deep shadows and brilliant highlights 'cause you're my heaven tonight! I'm in love with you!

Heaven & Hell

I spoke to God today, and she said that she's ashamed.
I spoke to the Devil today, and he swears he's not to blame.
I heard from God today, and she sounded just like me.
I saw the Devil today, and he looked a lot like me.
It could have been much worse, but it should have been better.
I know I'd hurt you, deserted you and now I see it clear.
I pulled you closer, tighter 'cause I knew you'd disappear.
I just can't compromise, apologize, there's nothing you can say.
We both knew it'd always end this way.
Like it or not I'm still a part of you and you're still a part of me.
If the world stops spinning tomorrow I'd never shed a tear!
If there was no tomorrow,if there was just today, would you make different choices, or would you stay the same?
So this is how it ends... All the tears, all the blood, it's all been for nothing.
As the candle dwindles and flickers out
The end.

The beauty of who you are!

Come on, beautiful friend
My love can't find no end
Be mine before you leave me again
Leave me again
You know I can't forget:
Tomorrow I'll be dead
Save me before you kill me again
Kill me again

All that I was...

Throw me a sign and I'll leave it alone so I can bury my own. I tear at this pain, this darkness I've known - this time it has won, retreat inside until the threat is gone. Oh how we've buried our way. Throw me a sign and I'll leave it alone. Throw me a sign and just lead us astray, but may the rest of our days, somehow reveal that it was all just a waste. And how could we have known and where in the world has our good fortune gone? We've got to find it some way and how in the world did we end up alone? So you're afraid, said it's a long way down with everything said, you were hurting, but you're much better now. Now all the time's spent... Oh, the moment's come and gone left with what you've come to be. But now your hope is all but lost, the years they've all been such a waste, it's all been such a waste...
I wish you well!
It's what you're dying for. Been stripped off your pride, been damned before, but you never learn. Are you really blind?
Lost sight of the truth and lost your mind. Do you feel much better all alone and out of place? I fear the worst of days are yet to come... It takes you in and tears it all out, but you never know. It takes your life, turns you into someone and you know it won't be long someone you'd never know. Don't claim that you know me when you know very well that I have seen through it all and don't claim that you know why when you know everything when you've seen things for what they were. Inside you feel it taking over when you feel it most ,it draws you in and tears it away, then it leaves you lost. You waste your time, you hide too much don't ever let me find what you're thinking. What's in your head? You ask too much don't ever let me beg. Who are you? Tired of losing, losing faith seems that it's harder, hard to fight through each day
Save us from breaking down - but how? Can we restore how it was or is it gone? Chasing the memories of our past - these are the moments that we hold, but they fail to last. Decided I'm leaving, leaving now - but how? Can we find nowhere to go? And are we lost? Still we must carry on 'cause we've come so far. We've won before and let's try not to waste, waste one moment, let's try today! Take back what we've lost! Here today and gone tomorrow. Hope that there's just some other way out fighting too long to be the last to know, I hope that there's just some other way out. Go find your way out now, hope that there's just some other way out. Would you finally know it when it came? Would it have a reason, have a name?
Would you truly hate it when it's gone and curse it all along? All I was so unlike the way you know me. All these dreams are so unlike the way they were before. Would it finally change you, will you break? Would it leave you angered, 'cause you pain? Could it be the threat's already gone? And was it all along? Hide it like another shame so we may start again reach inside and tear away. You pray now for the end, try to find another goal, while others are erased. Feed it like another soul. Lost - is the proof now. Wasted all again - gone. Is our way out, time and time again. Mourn it like another gone, another passed away. Know that we have just begun, to forge a better day, open like another door. It's feeling right again, sold it like another soul.
You could be right, but it doesn't matter.
You know this fight it can't be won...

Make me sad Rocket Man, until the goddamn wheels come off!

"La multi ani, iubito!"
E ziua ei libera, dar nu si a lui. A plecat la munca inainte sa se trezeasca ea, nici macar nu a intrat în dormitor sa-i spuna buna dimineata. Se aseaza la masa din bucatarie si îsi aprinde o tigara. E o cana cu cafea in microunde, apasa butonul si o încalzeste. E înca ursuza si nu vede biletul de pe masa. Aprinde televizorul din bucatarie si trecând de pe un canal pe altul se opreste pe un post muzical. Era melodia lor. Ii da o stare de bine si incepe sa o fredoneze usor, desi nu are ureche muzicala.
Isi arunca privirea pe masa si vede biletul. Ridica o sprânceana si deschide biletul impaturit în doua, isi pune ochelarii si începe sa citeasca.
“Buna dimineata, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineata si m-am gândit sa-ti scriu. Nu ti-am mai scris demult, stiu ca îti placea asta. ti-am lasat cafeaua în microunde si ti-am facut niste clatite, sunt în dulap.
M-am gândit sa-ti tin companie azi, desi nu sunt lânga tine. Am program scurt ca e sambata, dar nu voiam sa te las singura. Vezi ca lânga clatite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.”
Se ridica de pe scaun, umbla prin dulap si gaseste o farfurie cu clatite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise. Sub farfurie se afla un alt bilet.
“Imi cer scuze ca am ars prima clatita, dar stiu ca tie îti plac si astea arse. Cum sunt? Mi-au iesit bine? Mi-ar fi placut sa ma vezi cum le întorc în aer, un adevarat maestru. Stiu ca ai venit direct în bucatarie sa fumezi, mi-ar fi placut sa bem cafeaua impreuna. Acum probabil stai picior peste picior pentru ca faci pe tine si vrei sa termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât sa apuci sa manânci o singura clatita. Urmatorul bilet e în baie, sub tubul de pasta de dinti. Vorbim acolo.”
Usurata ca s-a terminat biletul, se sterge cu un servetel pe degete si fuge spre baie. Ia biletul si îl citeste.
“Pun pariu ca esti relaxata acum. Aseara te-ai agitat mult, mi-ai dat coate si m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat ca te urmareste cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit sa te linistesc si mi-ai spus ca nu ai furat florile, ca le-ai gasit acolo pe masa. Am zâmbit si te-am lasat sa dormi, eram sigur ca nu o sa iti amintesti. Dupa vreo o ora am simtit nevoia sa te pup pe frunte, si te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place sa dorm cu tine, e o adevarata aventura în fiecare seara.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”
Se spala pe mâini, apoi se spala pe fata si pe dinti.
Pe balcon gaseste un bilet si o foaie mototolita aruncata pe jos. Ia foaia si o citeste.
“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur ca o sa ridici întâi foaia asta mototolita. Nu scrie nimic în ea, dar poti sa citesti biletul.”
Ea zambeste si deschide biletul.
“Stateam pe balcon azi dimineata, fumam o tigara si ma uitam spre fântâna. Era asa liniste încât auzeam numai apa. Am stat si m-am gandit la cât de fericit ma faci tu pe mine si ma gândeam sa îti fac o surpriza. Iti mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ti-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi ca stai pe cupon, e sub paturica de pe bancuta, ia-l de acolo si hai înapoi în bucatarie sa mai vorbim ca ti se raceste cafeaua. Ne vedem în congelator.”
Zambeste timid si împacheteaza înapoi biletul. Se ridica si scoate de sub paturica un plic roz care continea cuponul. Cu gura pâna la urechi face pasi lenti catre bucatarie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului si deschide congelatorul. Gaseste un bilet si o înghetata Panda.
“Surprizaaa, ti-am luat ieri o înghetata Panda. Am vrut sa ti-o dau aseara, dar daca tot te-a durut burtica am hotarât sa ti-o dau azi. Tocmai bine ca s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper ca esti la fel de entuziasmata ca si mine pentru ideea asta cu biletele, sper ca nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna si voiam sa îti spun la multi ani într-un mod mai putin firesc. Du-te pâna la sifonier si uita-te acolo unde îmi tin eu camasile. Vezi ca în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odata!”
Se duce într-un suflet catre sifonier si gaseste o punga de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu doua zile înainte, în mall, dar nu i-a cumparat pentru ca erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.
“Ia vezi, îti vin? La multi ani, iubita mea. Sa-i porti sanatoasa. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucatarie. Ma gasesti în ibricul rosu.”
Ea se duce în bucatarie, cauta peste tot si nu gaseste niciun ibric rosu. Se enerveaza si începe sa rascoleasca peste tot si îl gaseste ascuns într-o oala cu capac. Ia biletul din ibric si îl deschide.
“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap sa caut în oala aia cu capac. Tu nu renunti niciodata, de-aia nu ai renuntat la mine. Stii ca pot mai mult, asa cum stiai ca exista un bilet într-un ibric rosu.”
Azi am încercat sa-ti arat ca, desi m-am schimbat, nu am uitat de noi. Inca tin minte ce îti place, ce îti dore?ti si ce nu mai fac. Pacat ca nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despartit.
Poate nu mai stateam singur într-o bucatarie goala visând cu ochii deschisi ca înca umbli prin casa..."

Can I die with you so we can never grow old?

My fall will be for you, my love will be in you!

As the candle dwindles and flickers out. The end

Everybody hurts
Everybody bleeds
Everybody bends to fill a need
Everybody's born with their own curse
And I'm not alone

Everybody cries
Everybody breaths
Everybody wants to feel they're free
Deep inside I know what I am worth
A life of my own

Everybody pains
Everybody grieves
Everybody's making off like thieves
Every soul's aching for release
You're not alone

Everybody lives
Everybody leaves
Everybody begs best on their knees
Everybody's got the same disease
No one's alone

It could have been much worse
But it should have been better

I know I'd hurt you, deserted you
And now I see it clear
I pulled you closer, tighter
'Cause I knew you'd disappear

I just can't compromise, apologize
There's nothing you can say
We both knew
It would always end this way

Looking back I still have so many questions
So many things unanswered
Like what did I do?
What could I do?
Was there ever a moment you cared?

Was I always ugly and abandoned
Remembering all the times you wished me harm
You wished me dead
How could I have changed to make it better?
And would I?
Would I?
Why?

I still feel so much hate inside of me
Seems like you were just waiting for me to fail
I'm sorry I can't forgive you
Do you blame me?
You never forgave me

I've tried to grow from this
Every day is a new challenge
Because with you there's just no winning
Like it or not I'm still a part of you
And you're still a part of me

Like it or not you're still a part of me
Yeah

So this is how it ends
All the tears, all the blood
It's all been for nothing
As the candle dwindles and flickers out
The end

Lester Bangs

... forever and ever...

Zilele trecute am asistat la un moment la care multi dintre noi nu mai sperau sub nici o forma. S-a speculat mult timp pe tema acestui subiect, iar cei mai multi dintre noi nu vedeau a fi posibil asa ceva. Dar, dupa ce anul acesta, a fost lansat un videoclip la piesa "Marooned", parca un licar de speranta mai exista undeva. Mai ales ca piesa a beneficiat de un videoclip abia dupa 20 de ani de la lansarea ei, o data cu albumul "Division Bell" din 1994. E, si iata ca dupa 20 de ani, ca si titlul romanului lui Alexandre Dumas, apare mult asteptatul album semnat Pink Floyd - The Endless River. Dupa cum spuneam, un album care, putini dintre noi sperau sa mai aiba ocazia de al asculta. Si totusi, el a venit; a sosit oficial intr-o data de 10 noiembrie, sau in cazul meu, pe 9 noiembrie, pentru ca I know people who know people. Un album aparent instrumental, dar care vorbeste mai mult decat am crede, fara ajutorul versurilor. Albumul are 18 piese si este impartit in 4 parti. Un lucru tipic Pink Floyd. Practic este vorba de 53 de minute de liniste care vorbeste mai tare decat vorbele. O liniste formata din iarba mai verde, lumina mai stralucitoare, gust mai dulce, nopti uimitoare, de prieteni in jur, ceata zorilor stralucitoare, apa care curge si nu in ultimul rand de un rau infinit. Un album meditativ, in dulcele stil al lui Richard Wright si al lui David Gilmour. Acest ultim album Pink Floyd este foarte strans legat de albumul "Division Bell". Pare a fi o continuare a acestuia, respectiv o completare a acestuia, mai ales ca majoritatea pieselor au fost scrise in aceeasi perioada de inceput a anilor '90, respectiv 1993. Este un album pe care trebuie sa il asculti de la cap la coada, de mai multe ori; este un album pe care ca sa-l intelegi trebuie sa intelegei si sa cunosti mai toata discografia acestor oameni. Inedit la acest album, ca si la ultimele albume semnate Pink Floyd, este faptul ca o parte din el a fost inregistrat la Astoria Studio. Probabil ca nu va suna nimic interesant pana aici, doar ca, Astoria Studio, e de fapt un vas, un vas construit pentru a fi locuit si nu pentru a naviga cu el. Vasul a fost construit in 1911 pentru Fred Karno intr-o maniera speciala, pentru ca pe punte exista un spatiu pentru o intreaga orchestra de 90 de instrumentisti. David Gilmour a cumparat vasul in 1986 si a construit un studio in interiorul lui. Studioul a fost folosit pentru a inregistra piese de pe albume ca "A Momentary Lapse of Reason", "Division Bell", " On an Island" si binenteles "The Endless River". Probabil ca multi nu simt influenta acestui studio in inregistrarea albumului, dar mie imi place sa cred ca "Astoria" a avut un rol important de jucat in muzica Pink Floyd. Un album filosofic, simplu in acelasi timp, un album ambiental care poate deveni un soundtrack perfect, un album de progresive rock, un album cu blues, un album psyhedelic, un album Pink Floyd.

Come clarity

Rushing through 30, getting older every day...
By two, drawing pictures of innocent times,
Can you add... colour... inside these lines?!?!

Sure, if we change our perspective...
I'm certain, I would change today,
I'm certain, it will change our ways
Would things fall into place?

I want you to lead me,
Take me somewhere...
Don’t want to live in a dream one more day!!!

You'll never leave my heart

... soarele arde tinutul acesta arid si le ingreuneaza tot mai mult inaintarea celor doi calareti care galopeaza prin desert. Praful se ridica in urma lor ca o tornada, iar cei doi cai negri pe care acestia calaresc necheaza obositi fiind de drumul greu parcurs. O ultima colina se afla in fata lor, iar dupa ea, orasul spre care acestia se indreapta. Ziua este pe sfarsite, iar dupa un drum istovitor, cei doi nu vor altceva decat sa se relaxeze cu o bere si cu o pipa pe prispa casei. Din varful colinei se vede oraselul linistit spre care se indreapta si raul pe care acesta este asezat. Venirea lor este anuntata in oras, pentru ca cei doi se zareau de la departare si informatorii de la posturi dasera repede alarma ca doi calareti urmeaza sa ajunga in scurt timp in oras. Incep sa coboare colina si sa se indrepte spre oras in galop, pentru ca treburile trebuiesc rezolvate pana la lasarea serii si timpul e scurt. In amurg, o trompeta anunta venirea calaretilor, odata cu lasarea serii. La orizont se disting doua siluete negre intr-o lumina purpurie, iar in urma lor prful se ridica incet. Trecatorii, care se indreptau spre case, se opresc in mijlocul drumului si se intreaba mirati oare cine soseste in oras la o ora atat de tarzie? Lumina purpurie a apusului ii face pe cei doi calareti sa para ca si cum ar iesi din Iad. Incet, incep sa li se distinga siluetele tot mai bine si lumea observa ca sunt inarmati cu revolvere si pusti. Pe cap poarta palarii de cowboy si bandane negre la gat. In jurul braului si al pieptului au curele de cartuse. Cetatenii incep chiar sa se sperie la vazul lor si tot mai mirati si intrigati de aceasta aparitie crepusculara ii asteapta cu o oarecare nerabdare sa se afiseze asa cum trebuie. Ei vin destul de repede, si se opresc din galop in dreptul barului din oras. Langa este sediul serifului, iar vis-a-vis, banca. In prima faza ai crede ca au venit cu gandul de a jefui banca, dar in momentul in care descaleca, hainele lungi dandu-se la o parte, locuitorii orasului, observa in ultimul licar de lumina, sclipirea celor doua insigne de serif pe care acestia le purtau in pieptul camasilor mult prea murdare de la praful de pe drum. Fara a le da atentie orasenilor, acestia intra in sediul serifului, il scot pe acesta afara, ca pe ultimul tradator, il ameninta cu arma si il alunga din oras. Asta, pentru ca noii serifi au venit in oras cu gandul de a curata tot raul existent, incepand chiar de la seriful existent care era in cardasie cu mafiotii orasului, punand cetatenii in pericol. Fara a mai scoate vreo vorba, acestia se aseaza pe scaunele din fata sediului, cu pustile la indemana, isi aprnd linistit pipele si fumega pana la lasarea noptii care pune stapanire incet pe acest tinut arid si plin de praf.

Take it easy

Vulturi pe autustrada, vulturi in soare, vulturi in noapte, vulturi pe cer, vulturi in suflet, toata lumea vorbeste despre vulturi, despre noii vulturi care si-au facut aparitia in oras. Dar stai sa o luam incet, ca am intrat prea repede in subiect si cum fiecare poveste buna incepe cu "Fade in...", si nu cu "A fost o data..."...

Fade in...

Ajuns in garaj, Lucky isi face o verificare in minte a lucrurilor, observa ca tot ce are nevoie este cat se poate de la indemana, isi deschide masina, relaxat isi deschide portiera, intra in masina, relaxat, trage aer in piept si pentru un moment asculta linistea din jur... Introduce cheia in contact, iar sufletul lui pereche incepe sa prinda viata; il asculta si incep sa vibreze in acelasi ritm imediat. Alege un disc din cele cateva existente in jurul lui. Il baga in CD player si in momentul imediat niste acorduri fine incep sa-i incante sufletul si mintea. Dornic de drum, isi scoate masina din garaj, se uita in stanga si in dreapta; chiar daca in jurul lui este forfota, Lucky este in ritmul lui si nimic nu-l poate scoate din aceasta stare. Nu stie in ce directia sa o ia, nu are o destinatie anume. Iasa pe strada principala. Inca nu este decis in ce directia sa o ia, dar stie ca trebuie neaparat sa iasa din oras. Asa ca se indreapta spre cea mai apropiata iesire dupa ce isi aprinde o tigara. Chiar daca seara se apropie, soarele este inca puternic, iar totul in jurul lui radiaza de caldura. In sfarsit iasa din oras, iar el impreuna cu drumul si masina devin unul. Pe mintea lui se poate citi mare si clar "destinatie necunoscuta". Asa patesti de cele mai multe ori cand iti traiesti viata dupa cum zice si piesa "Life in the fast lane". Asa ca o ia incet si nu se grabeste nicaieri. Fumeaza tigara de la tigara si nu pentru ca are vreo stare de nervozitate ci chiar dimpotriva, este foarte relaxat, poate chiar prea relaxat pentru acest drum. Dar ii place ceea ce face si se simte putin alt om. Soundtrack-ul aferent il ajuta sa isi pastreze starea pentru mult timp. La un moment dat intinde mana in dreapta sa; vrea sa apuce mana pasagerului din dreapta si isi da seama ca acolo nu este nimeni si este singur in masina. Atunci realizeaza si se trezeste din starea de "visare" in care era. Vrea sa intrebe "de ce nu esti aici?", dar isi da seama ca o sa vorbeasca singur si ca se afla pe un drum gresit. Incearca repede sa se orienteze in spatiiu, sa vada unde se afla. Isi intoarce masina si o ia pe un alt drum. Un drum care sa-l duca la pasagerul din dreapta care ar fi trebuit sa fie deja langa el. Dupa mai multi kilometri ajunge la o oarecare destinatie. Pasagerul pe care se gandea ca il va lua de unde stia el nu este acolo. Pentru o clipa opreste tot in jur, muzica, isi arunca tigara, opreste chiar si motorul masinii. Trage aer in piept, isi recalculeaza coordonatele si isi fixeaza o destinatie. Ajunge intr-un final in noapte intr-un loc linistit in care luminile civilizatiei nu ii mai pot tulbura vederea. Lasa muzica sa cante in continuare, iasa din masina, se aseaza pe capota masinii si ramane acolo fixat cu privirea inspre stratosfera observand stelele. Totul in jurul lui tace, doar muzica ii tine companie si stelele care se uita la el in timp ce el se uita la ele.
... Dupa un timp aude un sunet care il scoate din stare, si isi da seama ca este telefonul care ii suna. In prima faza isi pune intrebarea "Oare cine ma suna la ora asta?" - nestiind de fapt cat este ceasul - dar in pana sa isi formuleze intreaga intrebare in cap, recunoaste ring tone-ul si raspunde la telefoonul. La celalalt capat era pasagerul dorit! Intr-o clipa se urca din nou in masina si pana sa isi dea seama ajunge la usa pasagerului dorit, fumegand. O imbratisare si o privire fixa, limbajul nonverbal, fac ca lucrurile sa mearga in directia obisnuita si in cea dorita. Regasesc impreuna autostrada pierduta si pana sa isi dea seama, soarele este deasupra lor, iar ei gonesc spre o destinatie necunoscuta. Vantul le este prieten, iar mirajul peisajului ii transpune in starea lor perfecta. Vulturi pe autostrada, vulturi in soare, vulturi in noapte, vulturi pe cer, vulturi in suflet...

31- 46 The heart asks pleasure first

I see fire inside the (her) mountain, because I'll keep on rocking in the free world coming back to life! So, risk my soul and taste my life while whole lotta love is the meaning of the sex on wheels and you're like my favourite damn disease. My guitar gently weeps and I'm coming home to you, girl! My guitar still weeps!



I am living the life of my own, so , Odin, guide our ships! Sparks! If I had a heart your face it would be like a melody. Do you feel much better all alone? I have sympathy for the Devil! So, quench my desire! Chasing the memories of our past, these are the moments that we hold, but they fail to last... Ain't love fucking grand? I'm tired of losing faith, there is nothing more to adore. You will sufer me and I'll show you out of order! Still, a moment of awkwardnes is far better than a night of loneliness as you raised your glass to your last stand. Awakening!
It's been awhile since from the attic sounds of a playground fading were penetrating my suicide note through the Jester's door. They are moving through me 'cause I'm the chosen pessimist. I'm marching to the shore on you're bedtime story that scared everyone. My shit's fucked up! Dead end! Bring me to life!



Sometimes 26 seems to be too much, and yet too few...

Risk my soul, taste my life, for my bread... living my life of my own

Ma uitam azi pe niste cifre, niste statistici iar lucrurile incep sa para promitatoare din nou. Si nu, nu e vorba de politica sau alte prostii de genul acesta. Pentru ca aici, pe Poetic Jam nu e loc de asa ceva! Credeam ca imbatranesc, dar se pare ca m-am inselat. De fapt totul este o adolescenta prelungita, o adolescenta mai matura, dar adolescenta! Cand credeam ca nu mai vine o data primvara si ma pregateam sa mai iau o perdea de fum pe mine, exact atunci m-a lovit. Eu ti-am mai zis ca de obicei am dreptate. Si continui sa ma uimesc pana si pe mine cateodata! Si ziceam de cifre, unele au inceput sa creasca, altele sa scada... Important e echilibrul dintre ele si ca balanta sa fie intotdeauna in vafoarea ta!



Si chiar daca primavara asta seamana momentan cu o toamna, chiar daca iarna nu a prea fost ci doar o toamna prelungita, eu astept vara. Nu de alta, dar vreau sa vad 14 cu ce va fi diferit (in bine) fata de 13.

Si ce daca e 4 jumatate dimineata si imediat o sa fac alte 24 de ore? Si ce daca afara ploua si e rece? Eu vreau sa ma plimb cu tine si sa povestim si sa radem. O cina in miez de noapte nu a fost niciodata mai buna decat cea din momentul de fata. Si daca sunt balti de ce sa ma feresc de ele, sa le ocolesc? Eu vreau sa intru in fiecare dintre ele si sa ne stropim din cap pana in picioare. Nu imi este frica ca o sa ma racesc pentru ca stiu ca acasa ne asteapta intotdeauna ceva cald si pana maine nu o sa mai avem nimic. Si daca vreau sa plec de la tine pe jos sa fac o jumatate de ora pana acasa si nu 5 minute cu un taxi care e problema? Ce are daca vreau sa simt picurii reci pe mainile-mi si fata-mi calde? Vreau sa ascult niste piese bune in drum spre casa si sa fumez toate tigarile care au mai ramas in pachet. Vreau sa simt ca bate vantul si ca imi este rece din cand in cand. Vreau sa simt cum imi bate inima mai tare si ca obosesc cand urc scarile infinite. Si ce daca e tarziu? Maine nu am nimic de facut. Si ce daca sunt obosit. Oricum dorm prea mult cateodata. Si ce daca trupul imi este plin de cicatrici si urme ale trecutului? Vreau sa le simt pe toate pana la ultima zgarietura. Vreau sa simt cum viata ma invaluie pentru ca am prea multa viata care imi curge prin vene. Si ce daca vreau sa gusti si tu din ea? S-ar putea sa-ti placa. Care e problema daca vreau sa fiu singur sau inconjurat de oameni in acelasi timp? Si ce daca vreau sa traiesc clipa asta la nesfarsit? Carpe fucking diem, baby! Lumineaza-mi noaptea cu zambetul tau si poate maine dimineata o sa ma trezesc mai bine dispus. Alunga-mi cosmarurile cu parfumul tau si maine poate o sa zambesc o data in plus. Bucura-mi seara cu atingerea-ti fina si maine probabil o sa fiu mai fericit!