You'll never leave my heart

... soarele arde tinutul acesta arid si le ingreuneaza tot mai mult inaintarea celor doi calareti care galopeaza prin desert. Praful se ridica in urma lor ca o tornada, iar cei doi cai negri pe care acestia calaresc necheaza obositi fiind de drumul greu parcurs. O ultima colina se afla in fata lor, iar dupa ea, orasul spre care acestia se indreapta. Ziua este pe sfarsite, iar dupa un drum istovitor, cei doi nu vor altceva decat sa se relaxeze cu o bere si cu o pipa pe prispa casei. Din varful colinei se vede oraselul linistit spre care se indreapta si raul pe care acesta este asezat. Venirea lor este anuntata in oras, pentru ca cei doi se zareau de la departare si informatorii de la posturi dasera repede alarma ca doi calareti urmeaza sa ajunga in scurt timp in oras. Incep sa coboare colina si sa se indrepte spre oras in galop, pentru ca treburile trebuiesc rezolvate pana la lasarea serii si timpul e scurt. In amurg, o trompeta anunta venirea calaretilor, odata cu lasarea serii. La orizont se disting doua siluete negre intr-o lumina purpurie, iar in urma lor prful se ridica incet. Trecatorii, care se indreptau spre case, se opresc in mijlocul drumului si se intreaba mirati oare cine soseste in oras la o ora atat de tarzie? Lumina purpurie a apusului ii face pe cei doi calareti sa para ca si cum ar iesi din Iad. Incet, incep sa li se distinga siluetele tot mai bine si lumea observa ca sunt inarmati cu revolvere si pusti. Pe cap poarta palarii de cowboy si bandane negre la gat. In jurul braului si al pieptului au curele de cartuse. Cetatenii incep chiar sa se sperie la vazul lor si tot mai mirati si intrigati de aceasta aparitie crepusculara ii asteapta cu o oarecare nerabdare sa se afiseze asa cum trebuie. Ei vin destul de repede, si se opresc din galop in dreptul barului din oras. Langa este sediul serifului, iar vis-a-vis, banca. In prima faza ai crede ca au venit cu gandul de a jefui banca, dar in momentul in care descaleca, hainele lungi dandu-se la o parte, locuitorii orasului, observa in ultimul licar de lumina, sclipirea celor doua insigne de serif pe care acestia le purtau in pieptul camasilor mult prea murdare de la praful de pe drum. Fara a le da atentie orasenilor, acestia intra in sediul serifului, il scot pe acesta afara, ca pe ultimul tradator, il ameninta cu arma si il alunga din oras. Asta, pentru ca noii serifi au venit in oras cu gandul de a curata tot raul existent, incepand chiar de la seriful existent care era in cardasie cu mafiotii orasului, punand cetatenii in pericol. Fara a mai scoate vreo vorba, acestia se aseaza pe scaunele din fata sediului, cu pustile la indemana, isi aprnd linistit pipele si fumega pana la lasarea noptii care pune stapanire incet pe acest tinut arid si plin de praf.