Zilele trecute am asistat la un moment la care multi dintre noi nu mai sperau sub nici o forma. S-a speculat mult timp pe tema acestui subiect, iar cei mai multi dintre noi nu vedeau a fi posibil asa ceva. Dar, dupa ce anul acesta, a fost lansat un videoclip la piesa "Marooned", parca un licar de speranta mai exista undeva. Mai ales ca piesa a beneficiat de un videoclip abia dupa 20 de ani de la lansarea ei, o data cu albumul "Division Bell" din 1994. E, si iata ca dupa 20 de ani, ca si titlul romanului lui Alexandre Dumas, apare mult asteptatul album semnat Pink Floyd - The Endless River. Dupa cum spuneam, un album care, putini dintre noi sperau sa mai aiba ocazia de al asculta. Si totusi, el a venit; a sosit oficial intr-o data de 10 noiembrie, sau in cazul meu, pe 9 noiembrie, pentru ca I know people who know people. Un album aparent instrumental, dar care vorbeste mai mult decat am crede, fara ajutorul versurilor. Albumul are 18 piese si este impartit in 4 parti. Un lucru tipic Pink Floyd. Practic este vorba de 53 de minute de liniste care vorbeste mai tare decat vorbele. O liniste formata din iarba mai verde, lumina mai stralucitoare, gust mai dulce, nopti uimitoare, de prieteni in jur, ceata zorilor stralucitoare, apa care curge si nu in ultimul rand de un rau infinit. Un album meditativ, in dulcele stil al lui Richard Wright si al lui David Gilmour. Acest ultim album Pink Floyd este foarte strans legat de albumul "Division Bell". Pare a fi o continuare a acestuia, respectiv o completare a acestuia, mai ales ca majoritatea pieselor au fost scrise in aceeasi perioada de inceput a anilor '90, respectiv 1993. Este un album pe care trebuie sa il asculti de la cap la coada, de mai multe ori; este un album pe care ca sa-l intelegi trebuie sa intelegei si sa cunosti mai toata discografia acestor oameni. Inedit la acest album, ca si la ultimele albume semnate Pink Floyd, este faptul ca o parte din el a fost inregistrat la Astoria Studio. Probabil ca nu va suna nimic interesant pana aici, doar ca, Astoria Studio, e de fapt un vas, un vas construit pentru a fi locuit si nu pentru a naviga cu el. Vasul a fost construit in 1911 pentru Fred Karno intr-o maniera speciala, pentru ca pe punte exista un spatiu pentru o intreaga orchestra de 90 de instrumentisti. David Gilmour a cumparat vasul in 1986 si a construit un studio in interiorul lui. Studioul a fost folosit pentru a inregistra piese de pe albume ca "A Momentary Lapse of Reason", "Division Bell", " On an Island" si binenteles "The Endless River". Probabil ca multi nu simt influenta acestui studio in inregistrarea albumului, dar mie imi place sa cred ca "Astoria" a avut un rol important de jucat in muzica Pink Floyd. Un album filosofic, simplu in acelasi timp, un album ambiental care poate deveni un soundtrack perfect, un album de progresive rock, un album cu blues, un album psyhedelic, un album Pink Floyd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu