And as we dance you wrap me in humanity

A trecut ceva timp din... Mda, a trecut mai mult timp chiar decat imi imaginam. Si totusi in ciuda timpului care a trecut atat de repede parca si in ciuda faptului ca fiecare si-a vazut de viata lui, ma intreb si te intreb pe tine totodata, cand a fost ultima data cand te-ai oprit; cand te-ai oprit pur si simplu din mers si ai stat macar o secunda sa te gandesti la trecut? Si nu doar la trecut ci pur si simplu sa stai sa observi lucrurile din jurul tau. Sa simti aerul care iti intra in plamani, sa simti umezeala lui cu ti se aseaza pe parul moale, sa simti efectiv picaturile de ploaie din atmosfera cum ti se preling pe fata. Ai oprit vreodata sa te gandesti la asta? Sau daca ai facut-o vreodata, oare cand a fost ultima data? Crede-ma, exista o lume acolo afara in afara peretilor de care suntem inconjurati in fiecare zi. Chiar daca nu stiu ce inseamna asta, am aflat despre tine ca o duci bine. Chiar daca ai ales sa-ti separi drumul de al meu, ce ar fi sa te opresti pentru o clipa si sa ramai aici pentru totdeauna. Oare cum ar fi? Cum ar fi sa nu mai numeri totul in jurul tau? Fiecare vis a disparut fara vreo urma...

Si pana la urma nu e vorba de nimic la mijloc si doar de umanitatea care este in fiecare dintre noi. Doar ca tine de noi daca o scoatem la iveala sau nu. Poti la fel de bine sa-ti numeri diplomele si banii. Si stii de ce? Imagineaza-ti ca nu le mai ai. Oare cu ce mai ramai? Mai ramai cu ceva? Daca nu ar exista bani toata lumea ar fi fericita. Si asta pentru ca la mijloc este vorba doar de umanitate. Cat de multe lucruri poti totlera, oare cate? Sunt sigur ca nu destule. Sunt sigur ca la un moment dat te-ai satura si ai deveni mult mai egoist/a. Si daca e sa fii egoist/a, macar fa-o pana la capat. Pentru ca doar cu jumatati de masura nu merge. Ti-am mai zis, double or nothing. Macar sa stiu ce si cum. Eu sunt foarte impacat cu tine si inca nu cred ca ti-ai dat seama. Imi place ca esti tot timpul in negru si imi place si luciul lamei tale, dar auzi, stii ceva? Mai invata! Daca vrei ca lucrurile astea sa mearga bine intre noi trebuie sa joci cu cartile pe fata si sa nu te mai ascunzi in spatele mastilor. Ti-am mai zis si ca te iubesc, si nu o data. Oricum ceea ce iti scriu aici s-ar putea nici sa nu iei in seama, dar macar atata rabdare eu am avut si poate conteaza si asta cu ceva... Pana la urma trebuie sa simti caldura soarelui pe fata-ti palida sau fulgii de zapada cum se astern in jurul tau, sau chiar ploaia care cade si iti poate da un sentiment de usurare, chiar daca in prima faza te enervezi ca te uda si iti creaza o stare de disconfort. Poate nu vezi lucrurile din punctul de vedere corect si nu iti dai seama ca de fapt ar trebui sa te bucuri de toate aceste lucruri. So, goodluck with that! Poate mai inveti ceva intre timp si data viitoare cand ne vedem nu o sa mai fii atat de rece.

1. killing me softly

Am inceput cu Z, si am continuat cu A. A urmat un C triplu, iar A, L, D, dupa care din nou C. T, A si iar A. Se pare ca am inceput de la sfarsit si am ajuns la inceput. ZAACCCALDCTAA + 3000+ = O.Z. Imi vine sa rad cand vad ecuatia asta complicat de simpla cum tinde sa se lungeasca... doar ca nu stiu pana unde se va lungi. Simt cum zilele imi sunt numarate si parca mai sunt atat de multe in fata incat nu le pot tine numarul. Si aceasta nu poate fi descrisa decat prin urmatoarea replica, pe care ti-am zis ca o sa o fur intr-o zi "Nu cunosti niciodata un om dupa prima intalinre, il cunosti dupa ultima."
In fata am o imagine cu un om in fata unei masini de scris, pus pe fapte mari, vrand sa-si ordoneze viata. Un pahar cu alcool langa el pe masa si o tigara fumegand binenteles alaturi de o piesa in fundal. Probabil o descriere omniprezenta, probabil un cliseu, dar intotdeauna lucrurile astea o sa mearga mana in mana, la fel cum la tine talking and fucking goes hand in hand.
Un bas infundat si niste trompete ma ghideaza catre ceea ce va urma, probabil.



Niciodata nu s-a uitat inapoi chiar daca (el) a fost la distanta mare in spate. Isi pastreaza reputatia asemenea unei stanci. De fapt nu e obosita ci doar prea matura. Poate ma insel, dar macar inca respir. Putem ajunge oriunde dar nu putem cadea. Lasa-ma sa fiu ca tine si o sa cad zbierand. Sta intotdeauna in umbra pieselor neterminate avand un suflet format din fotografii. Ii place sa asculte fosnetul celorlalti, nu se uita inapoi, doar imbatraneste.

M-ai omorat incet cu fiecare atingere, mi-ai luat fiecare strop de viata cu vorbele tale. Fiecare clipa s-a stins in zambetul tau. Orice moment pretios s-a pierdut in tine. Tot ce aveam mai de pret pe lume s-a transformat in scrum din momentul in care te-am cunoscut. De ce nu ma lasi in pace sa imi continui viata si imi bantui noptile cu prezente aromate de parfumul altora? M-am saturat de aceste lucruri si vreau sa pun capat suferintei. Poate ca o sa ma sinucid intr-un fel, chiar daca poate fizic inca o sa exist. Dar stii ceva? A fost vara, acum e iarna. Acum e randul meu, si o sa fie in continuare randul meu, pana in momentul in care o sa zic "STOP!" si nu cred ca o sa zic asta prea curand. Nu de alta, dar nu meriti sa-ti primesti vara inapoi. Vreau sa fie iarna, sa fie rece, si sa ma pot incalzi in fata semineului cu grasa mea. Ce iti pasa tie? Oricum nu ti-a pasat niciodata. Asa ca daca ai vrut sa fie rece, rece sa fie, dar nu rece, vreau sa inghete totul si sa ma dau cu patinele pe chipul tau inghetat. Priveste partea buna a lucrurilor, macar asa o sa fii vesnic tanara. Poate crezi ca un sentiment diabolic ma stapaneste in momentul de fata, dar de fapt sunt atat de plin de caldura incat daca m-ai baga in frigider, acesta s-ar strica. Am atata dragoste in mine incat as putea sa dau si la altii pentru inca 10 vieti. Dar o sa raman egoist si o sa o pastrez doar pentru mine. In cel mai rau caz pentru mine si pentru inca o persoana si asta pentru ca pentru prea mult timp ai actionat asupra mea la modul "strumming my pain with your fingers".

Dar stii ce? Cred ca cel putin momentan nu o sa-mi mai concentrez atentia asupra ta. Nu de alta, dar am intalnit un zambet mai frumos ca al tau si zambetul acesta nu a venit cu pretentii la mine. Mi s-a oferit pe tava, iar eu i-am dat in schimb aceeasi persoana care ti-am oferit-o si tie. Se pare ca zambetul acesta m-a placut mai mult si se pare ca merita mai mult decat un simplu "Servus" in loc de "Buna ziua". E atat de cald incat chiar daca e iarna, nici nu simt coltii care se arata in jurul meu. Zambetul acesta mi-a intrat atat de mult in inima incat a ramas acolo si se simte extraordinar. Acordul acela de chitara cantat la infinit pe drumul soarelui pare incredibil de cosy. Si stii ce e interesant? Sinceritatea a venit fara macar sa fie ceruta. Mi-a zis direct in fata ce si cum vrea. Complicat de simplu. Fara ocolisuri, fara degete in spatele carora se gaseau masti; iar cu impulsivitatea altora ma impac atat de bine incat nici nu ai idee cata rabdare mi-a ramas in desaga cu bunatati.
Breakbeat, summer-winter chillout, un riff cald de chitara, un drum spre soare, o cafea pe malul marii, o cabana, si de data asta in locul unui rasarit un apus. Cam la asta o sa se rezume ceea ce va urma...

Culori in antiteza

Acea imagine neagra plina de luminite inca iti domina campul vizual. Te afli intr-un spatiu nou, si totusi vechi. Un spatiu pe care nu il cunosti. Un spatiu in care te simti strain, dar in acelasi timp acasa. Tot ce reprezinti in momentul de fata este in trecut si o sa te pierzi langa ea, pentru ca fara ea nu poti. Pur si simplu nu poti continua si te rupi. Niste acorduri slabe in fundal iti acompaniaza noaptea. Noaptea care nici tu nu mai stii daca e luminata sau intunecata. Luminile s-au aprins in oras si totul in jur miroase doar a mar, a portocale si a scortisoara. Este atat de multa lumina in jurul tau incat nu mai distingi ziua de noapte. Ai ajuns sa porti ochelari de soare pe timp de noapte, lucru care si pe tine te nelinisteste uneori. Aceleasi acorduri dramatico-melodice iti coloreaza mediul inconjurator in culori de rosu si negru cu nuante de albastru, galben, portocaliu si alb. Este un fel de foc viu in jurul tau. Ai impresia ca iadul ti se dezlantuie la picioare, dar totul face parte dintr-un miraj mult prea bine desenat de un pictor nebun. Aromele de apa sarata, nisip si soare s-au transformat in asfalt rece, trafic si lume grabita. Pielea vede caldura, dar afara este rece si nu poti realiza cum de te poti afla intr-un spatiu atat de antitetic, pentru ca mintea ta inghetata intr-un timp pierdut, nu mai reuseste sa proceseze informatiile pe care le primeste si sa reactioneze in mod voluntar normal. Lemnul maro din jurul tau te face sa simti caldura unei paturi moale din bumbac din fata unui semineu mult prea bine incins, doar ca intotdeauna ajungi sa realizezi ca de fapt esti inconjurat doar de bucati negre din vechea chitara care zace undeva intr-un colt, prafuita si parasita de mana ta puternica. Cu siguranta daca ai pune din nou mana pe ea ti-ai recapata virtuozitatea de odinioara si lumea in care traiesti ar capata o alta nuanta. O nuanta care sa iti placa si de care sa te bucuri. Toti oamenii din jurul tau zambesc, dar tu ai mereu impresia ca se ztramba la tine. Ajungi din nou sa te simti ca o fetita cu prea putine chibrite langa tine. In fata ta tii un pergament pe care sunt inscrise niste lucruri care o sa te ajute sa iesi din nou la lumina, doar ca nu mai poti vedea ca altadata si te chinui sa descifrezi codul. Incepi sa deslusesti niste forme mai mult sau mai putin conturate de o cerneala neagra. Mesajul pare incet incet sa fie tot mai definit. Apuci chiar sa citesti cateva litere. O fraza se contureaza pe hartia ingalbenita. Esti aproape sa citesti mesajul pe de-antregul. Si dintr-odata simti o lama rece care iti atinge organele vitale. Corpul ti se incalzeste pana la pragul de explozie... Incerci sa tragi aer in piept. Ochii ti se umezesc, picioarele incep sa iti amorteasca, iar tu cazi lat in mijlocul drumului sangerand pe peticul de hartie. Mesajul se sterge si tu iti dai ultima suflare in claxoane disperate de oameni care se grabesc spre o locatie necunoscuta...