What you Want

... fading in...

Tigara inca fumega in mana mea obosita si transpirata de agitatia provocata de mediul inconjurator. Inca ma fascineaza modul in care se imprastie fumul si incercand sa-i inteleg logica ma dau batut...

De vreo 2 ore imi ruleaza piesa asta in cap. E ca si cum stiam de ea de mai de mult, dar doar acum am ascultat-o pentru prima data.



Nu stiu de ce ascult inca piesa asta, dar imi place. Tigara inca arde. Mai are un pic si ajunge la filtru. O arunc si imi aprind alta. Simt cum fumul imi inunda caile respiratorii si imi ajunge pana in stomac, ba chiar mai departe, pana in maduva oaselor. Parca e bine in acelasi timp in care stii ca e de fapt rau si o sa ametesti. Dar ma complac in starea asta de amorteala pentru moment.

In sensul giratoriu o fata cu un pachet in mana asteapta parca pierduta sa traverseze spre partea sigura a carosabilului. Se uita in stanga, se uita in dreapta. Masinile trec rapid pe langa ea. Se mai uita o data in stanga, in dreapta si in cele din urma isi face curaj si porneste. Ocoleste prima masina, o ocoleste si pe cea de-a doua. Mai face cativa pasi. Da inapoui si se intoarce in punctul de refugiu din care pornise. Mai sta o clipa. Iar se uita in stanga, in dreapta. Eu ii fac semn sa stea pe loc si sa nu se miste. Ea ma vede, imi face si ea cu mana. Mai face un pas. O masina trece furtunos pe langa ea, aproape sa o agate. Mai face doi pasi in fata, se uita la mine, imi face cu mana dupa care se retrage din nou un pas. Se uita din nou spre mine, ne fixam cu privirea. Incepe sa fuga catre mine si totul imi apare in fata ochilor in slow motion. O vad cum se rasuceste in aer, pachetul ii scapa din mana. Bucati de material se desprind, totul zboara in jur si o vad pe jos intr-o dara de sange. Strig, dar nu-mi aud vocea si zgomotul din jur. Ajung la ea, o iau in brate, ii vad un ultim licar in ochi si ramane nemiscata in bratele mele cu ochii deschisi privind spre cer.

M-am trezit si tremur tot. Nu-mi pot scoate imaginea ei din cap si in orice directie m-as uita ii vad chipul. Ajung in fata oglinzii si imi dau cu apa rece pe fata. Inca tremur.

Arunc si ce-a de-a doua tigara, ma ridic si plec mai departe cu piesa de mai sus in minte.



Dar un alt lucru care imi framanta gandurile este de ce se incearca transformarea femeii in ceva plastic? De ce este atat de pornita populatia globului sa-si pangareasca specia feminina? De ce ne distrugem vaginele din jurul nostru in loc sa le protejam? Pentru ca fara ele nu am mai fi existat nici noi...

Imi mai aprind o tigara si dau "play"...

Antiadore

... Fade out:

Cineva a dat drumul la o piesa de la Vama si nu inteleg de ce, cum, din ce motiv si mai ales cand... dar o sa trec peste si dau play la Mayfield Four in continuare in timp ce tigara mi se arde fumegand de zor in scrumiera. Mai sunt 2 piese in playlist; sper sa adorm si eu pana atunci. In urma zilei de azi am constatat inca o data ca traim intr-o lume de oameni care cand vad doua spasme se excita. Si nu ma refer la nimic sexual aici. Nu pot nici sa zic mai multe pentru ca asta ar insemna sa dau nume si intotdeauna am incercat sa pastrez un oarecare anonimat in cele zise pentru ca altfel ar fi si o lipsa de diplomatie si de decenta la mijloc. In ciuda faptului ca cineva s-ar putea sa citeasca acest post, urmatorul pasaj nu iti este adresat, asa ca nu te flata! Femeie, tu nu o sa-ti gasesti linistea niciodata atata timp cat nu vrei sa o gasesti. Sunt oameni in jurul tau care ar face orice pentru tine sau ca sa-ti ajunga in gratii, pentru ca esti o persoana extraordinara, cum putini mai sunt pe lumea asta. I-ati putin timp doar pentru tine si o sa vezi ca lucrurile o sa se aseze indiferent cat de ocupata si de stresata esti in momentul de fata. Cu totii avem parte de lucruri care ne perturba linistea din gandire, dar gandeste-te ca acest moment este doar o alta furtuna in viata ta si o sa rasara si soarele pe aleea ta la un moment dat, oriunde te-ai afla. Ai oameni in jurul tau care iti sunt aproape indiferent de ce ora arata ceasul. Si stii foarte bine ca un telefon in miez de noapte nu a deranjat niciodata.

Am inceput sa raspund la telefon cu urmatoarea replica: "...cu ce te pot ajuta?" Si imediat lumea a devenit mai deschisa. Poate ar trebui sa functioneze pentru mai multi... sau nu...



In disperare de cauza am ajuns sa fac "AMR" si cred ca asta ma sperie intr-un fel. Singurele lucruri de care mi-a fost vreodata frica au fost insectele si caini, iar cu acestia din urma am inceput sa ma impac cat de cat. Cu insectele inca n-am reusit, dar se pare ca dezvolt in sinea mea o noua fobie si asta nu suna deloc bine. Nu mi-a fost niciodata frica ca pierd pe cineva. Nu mi-a fost niciodata frica ca la un moment dat ma va paste o moarte, stupida de altfel dupa cum vad eu unule lucruri. Nu mi-a fost frica niciodata de razboaie pierdute. Dar se pare ca razboaiele mai nou ma sperie. Si aici nu ma refer la cele duse intre armate.

Ziceam zilele trecute ca internetul ar fi trebuit sa ne liberalizeze, dar se pare ca mai mult ne ingropam in aceasta lume virtuala decat sa ne folosim de ea. La dracu, pana si acest post este facut intr-o lume virtuala. Poate ar trebui sa ma apuc sa scriu pe o foaie de hartie adevarata si sa nu ma mai las intimidat de faptul ca e alba. Ar trebui sa-mi fac curaj sa o umplu cu cerneala neagra si sa ii dau un continut mai bun decat albu infinit. Si asta in ciuda rugamintilor de a nu inceta sa scriu aici. Poate ca a fost un sfat bun. Multumesc! Pagina alba reprezinta o batalie in cinstea careia sa merita ca Ovidiu sa-si verse lacrimile. Sunt plin de neinteles in aceasta noapte mult prea lunga, dar blogul asta nu este decat pentru cunoscatori, pentru cei care cunosc niste lucruri in viata, pentru cei care au vazut si au facut niste treburi urate la viata lor. Este pentru cei care stiu cu ce se mananca lucrurile negre. Intr-o noapte neagra o sa ma adancesc si eu acum chiar daca in scurt timp o sa ma bat cu vesnicul rasarit al tineretii mele.

Adios!

Summer starts in Black & White

Nu am mai pus de ceva vreme aici niste fotografii, asa ca azi am hotarat sa venim cu ceva nou, oarecum. Azi este doar alb si negru...

Laura Pumnea - 0721.207.548 https://www.facebook.com/pumnea.laura

Young Man

FADE IN...

In fundal se aude Guns 'N' Roses - Estranged...

O tigara fumega in scrumiera, iar eu lipsit de inspiratie incerc sa-ti scriu.

Recitisemm niste scriosri vechi zilele astea si eram cu gandul la o persoana din viata mea din vremea liceului. Cat de fericita era atunci viata si ce griji aveam. Imi pasa mai mult de cand avem repetitii si de piesele care trebuiau facute decat de ce mananc maine sau cum fac rost de bani de tigari. Erau niste vremuri mai mult decat faine si oamenii poate chiar gandeau un pic altfel. Eu cu siguranta gandeam altfel atunci. Si acum imi place mult sa stau afara, si nu ma refer aici la a merge la o bere pe o terasa, ci la a sta afara pur si simplu, sa mai faci cativa pasi catre trecut din cand in cand, sa mai schimbi o vorba cu un om fain si sa asculti o piesa. Pe vremea respectiva nu fumam, dar acum de dorul vremurilor de mult apuse mi-as aprinde o tigara. Meditasem la vremea respectiva si imi parea ca lumea s-a intors la 180 de grade. Sau s-au adaugat cativa ani in drumul nostru spre maturitate...?
Indiferent de cum ai pune problema, sigur atunci era bine. Chair daca iesiam de la scoala la ora 13:30 nu stiu cum faceam dar niciodata nu ajungeam acasa mai repede de ora 16:00. Si eram la zi cu teme si cu alte lectii. Asta ca sa nu mai zic ca dupa ora 19:00 iarasi eram afara. Si asta indiferent de ce anotimp era. Erau oameni cu care sa te vezi, cu care sa interactionezi, cu care sa socializezi. Acum toata lumea cand are un pic de timp liber sta pe net si cel mai adesea pe Facebook sa vada ce fac ceilalti in timp ce ceilalti stau si ei pe Facebook, sau daca nu pierdem timpul pe 9gag. Cei mai multi dintre noi, fara sa ne dam seama am uitat cum e sa iesi afara la o poveste, sa dai un beep cand ajungi la scara iubitei sa coboare sau sa dai un mesaj de noapte buna cuiva. Acum lasam status pe Facebook cu mesaje de gen: mi somn, v-am lasat, noapte buna tuturor, etc. Internetul ar fi trebuit sa ne liberalizeze, dar cei mai multi dintre noi il folosim ca pe o forma de a tine legatura cu inca 3-5 oameni cu care mai povestim din cand in cand, chiar daca in lista noastra de prieteni avem peste 500 de oameni.

Eram tineri si vrand sa ne pastram spiritul tanar am imbatranit. Asa am patit cei mai multi dintre noi. Unii au uitat cum e sa foloseasca toate literele dintr-un cuvant sau sa foloseasca limbajul in propozitii. Nu facem decat L.O.L this si L.O.L. that and so on and so forth. Multi dintre noi nu am mai deschis o carte sa citim ceva interesant. Nu, acum citim articole pe net, reportaje si stiri care de fapt nu ne intereseaza, bloguri, ascultam carti audio in loc sa dam noi pagina cu pagina. Mie mi s-a pus urmatoarea intrebare la un moment dat: Cand ai citit ultima data o carte? Iar raspunsul a venit: Inainte sa ma apuc de cea pe care o citesc acum. Si inainte de asta? Inainte sa ma apuc de precedenta. Si asa am ajuns la concluzia ca eu dupa ce termin o carte, a doua zi incep alta. Poate ca nu citesc mult, poate ca nu citesc repede, dar citesc. Spre sfarsitul anului trecut citeam o statistica care spunea ca la biblioteca municipala a unui oras de aproximativ 50.000 de locuitori din Transilvania, au fost in decursul unui an undeva la 100 de vizitatori/cititori. Lucru de-a dreptul trist. Multi dintre noi, mai ales cei aflati la varsta adolescentei nici nu stiu daca stiu cum arata o biblioteca.

Si cum spuneam, cred ca in drumul spre maturizare am uitat cum sa fim tineri, nu mai avem rabdare, nu mai avem timp, am face orice pentru a castiga timp si rabdare dar de fapt nu facem nimic in privinta aceasta. Multi dintre noi am uitat de unde am plecat, unde am crescut, stam in chirii prin orase mari si ne-am lasat dusi de un val care nu era pentru noi, ne-am lasat calcati in picioare de pasii multimii mult prea grabita sa ajunga din punctul A in punctul B sau C. Daca stati sa va uitati pe strada exista 2 tipuri de fete ale oamenilor care ne inconjoara: cei fazi, tristi si ingandurati de mult prea multe griji si cei care reusesc sa mai smulga cate un zambet din adancul sufletului atunci cand vad un articol pe 9gag; dar si asta e pentru scurta durata pentru ca mai apoi revin la pagina de Facebook sa vada ce a mai facut colegul/colega, prietenul/prietena. Climatul national nu ne permite sa fim mai fericiti pentru ca traim prea mult pentru capitalismul existent. Unii nici nu au aflat vreodata cu ce se mananca de fapt fericirea si nu au cunoscut-o vreodata. Altii au fericirea langa si sunt prea orbi sa o vada. Avem atat de multe lucruri in jurul nostru care sa ne faca sa ne simtim bine, dar parca avem niste ochelari ca si cei ai cailor care nu ne lasa sa vedem mai mult decat in fata noastra si sa vedem tot ce e frumos in jurul nostru. Nu mai avem rabdare cand cineva intarzie 2 minute pentru ca a stat la un semafor in trafic sau pur si simplu a plecat cu 3 minute mai tarziu de acasa. Trebuie sa invatam inca multe lucruri dar mai ales pe cele esentiale: sa ne respectam, sa avem rabdare, sa nu uitam sa iubim si sa fim iubiti, sa nu uitam sa comunicam si mai ales sa nu incercam sa ne ferim de lucrurile minunate din viata noatra, nu de alta dar sunt foarte multe.

Good, bad, dangerous fun!

Aseara am vazut un film destul de interesant. Alb-negru, 1942, fara efecte speciale, doar un scenariu, si niste actori care sa-i de-a viata. "Casablanca" se numeste filmul, si chiar imi era dor sa vad asa o poveste. Daca mai eram si in fata unui semineu cu un pahar de vin in mana, o tigara si o femeie frumoasa langa ar fi fost chiar epic. Dar asa, am vazut doar un film bun, un film care mi-a fost dor sa-l vad, chiar daca acum l-am vizionat pentru prima data. Asa ca v-il recomand cu caldura.

V-as recomanda in acelasi timp si o trupa: "Mayfield Four" se numeste ea. Are doua albume lansate si azi mi-au rasunat in urechi toata ziua. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu numele trupei, poate va ajuta daca va zic ca vocalul acestei trupe este Myles Kennedy. Am ajuns la un calcul asupra lui, si mi-am dat seama ca are la activ nu mai putin de 6 albume, cu al 7-lea, pe drum. Doua albume sunt semnate cu aceasta trupa - Mayfield Four - si anume: "Fallout" din 1998 si "Second Skin" din 2001. Dupa aceasta trupa au urmat 3 albume scoase cu Alter Bridge si unul cu Slash. Al patrulea album Alter Bridge e inregistreaza as we speak, asa ca asteptam si cel de-al 7-lea album din cariera lui Myles Kennedy pentru a ne incanta timpanele si sufletele.



Enjoy and have fun!