Daca azi tot este o zi importanta, sa ne traiesti prietene!
"La început a fost liniște și întuneric. Un vid complet într-o cavitate virtuală care își așteapta invitatul. Peste 1 milion de invitați au dat Attend, însă doar unul a intrat.
Te-ai născut din fuziunea a două celule. Una de la mama, alta de la tata. Într-un moment cu totul aleatoriu, dar foarte bine sincronizat – cele două s-au întâlnit, s-au unit, realizând în final un Întreg armonios mai mic de 1mm în diamentru, care peste 9 luni urma să fie un individ: cu personalitate, culoare, greutate și viitor unic în această viață.
Lucrurile mari au începuturi mărunte.
Odată ce celula seminală a bărbatului atinge ovulul, o serie de reacții care se traduc simplu ca și DA/NU au loc în mai puțin de câteva minute, iar gazda bună la suflet primește invitatul în spațiul personal, închizând ușa imediat și intorcând semnul ÎNCHIS.
Ai la baza 2 seturi cromozomiale unice, fiecare contribuind cu 23 de cromozomi. Nu pot fi văzuti decât într-o anumită fază a diviziunii nucleare cu probabil cel scump microscop electronic de cea mai înaltă rezoluție. Filamentele se cuplează ca doua degete de la o mână și formează UN set ADN unic. Acest costum îl vei purta pentru toată viața.
Ai stat o perioadă lipit de un perete uterin, pentru ca acolo era cald și bine. Și nu plăteai chirie sau întreținere. Totul era gratuit. În primele 3-4 săptămâni a avut loc diferențierea, procesul cel mai complex dar totodată monoton. Trei foițe aproape paralele, ca niște foi de caiet: prima pentru plămâni, sistem digestiv și glandele anexe, alta pentru schelet, mușchi, aparat uro-genital, inimă și vase, iar ultima pentru sistemul nervos, piele și anexele ei.
Ai început să crești. Tot mai mare. La un moment dat aveai 7cm și dădeai bătăi de cap mamei tale. Cu toate că abdomenul ei nu crescuse în volum, tu erai acolo și ea știa asta. Simțea asta.
Ai stat 5 luni într-un sac, singur sau acompaniat. Camera era plină de lichid și ai început să crești la o viteza alarmantă. Erai legat de mama ta printr-un cordon, care îți dădea tot ce aveai nevoie: oxigen, apă, proteine, nutrienți –dar nu gratuit… trebuia să te descurci de unul singur.
Ai înotat, te-ai jucat, ți-ai bătut colegul de camera sau ai încasat-o bine, nu are importanță: e momenul să ieși. Și cum ieși? Faci tu o mișcare inteligentă și te arunci cu capul înainte, crezând că e cea mai bună soluție. Mama te ajută și ea, pentru ca întotdeauna o va face. Camera se strânge, pereții se apropie, ești sufocat. Trebuie să ieși afară. Și asta vei face…
Bun venit pe Lume. Numele meu este Alex și sunt băiat."
Sursa: http://asfalttango.ro/2013/03/adevarul-despre-viata/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu