Ceasul a sunat si m-am trezit. Vroiam sa mai raman acolo, eram prea obosit si inca nu eram in stare sa ma ridic din pat.
Mi-am aprins o tigara in timp ce am dat play la piesa asta:
Gandurile au inceput sa curga si m-am trezit intr-o infinitate de sunete, imagini, oameni si locuri. Nici nu mai stiu cand a inceput totul. Dar cu siguranta stiu cand s-a terminat. S-a terminat acum vreo 5 zile. Nu as putea spune cu exactitate, dar stiu sigur ca a fost o data cu un "1" mare in fata ca de obicei de altfel. Am tot zis ca traiesc intr-un deja vu continuu, dar se pare ca doar eu vad asta. Traim inca alaturi de ipocrizie, alaturi de analfabetism si alaturi de ingamfare. E dureros chiar sa vezi cat de bine se poate imbraca adevarul intr-un costum si cravata si sa iasa asa pe strada sa se murdareasca de noroi. E si mai dureros atunci cand nu este nici urma de adevar la mijloc. Lumea inca evita sa zica lucrurilor pe nume si inca se ascunde. Avem impresia ca traim intr-o minciuna continua si cautam fiecare zid care ne iasa in cale sa ne ascundem dupa el. DON'T BE ANOTHER BRICK IN THE WALL! Lumea e plina de indivizi asemanatori tie, asa ca nu mai fii atat de ipocrit si nu te mai ascunde in spatele mastilor perfectiunii intruchipate, personaj pe care nu il reprezinti, cu atat mai putin tu! La fel cum invatam sa fim ipocriti, invatam sa fim si frustrati. Da, frustarea se ia intotdeauna de la altii, si se transmite mai usor decat un microb si ajungem sa ne intrebam de ce dracu ajungem sa fim atat de stresati dupa ce iesim de cursuri, de la servici. Intotdeauna gasesti o persoana care a fost nemultumita intr-o zi, ceva nu i-a mers bine, ceva rau s-a intamplat, la dracu, poate mancarea a fost stricata; si atunci acea persoana ce face? Te prinde pe tine la inghesuiala si te strange cu usa, numai asa, de amorul artei pentru ca el a avut un moment prost in ziua respectiva. Si tu ce faci? Inmagazinezi in tine toate relele, ajungi la un moment in care sa ai si tu responsabilitati si la prima chestie negativa care ti se intampla intr-o zi, dai si tu tot ce e mai rau din tine pe cel de langa tine. Persoana care si ea la randul ei o sa ajunga ca si tine, and so on and so forth. Pula mea, suntem o tara de frustrati si de ipocriti. Si repet, ce este mai grav este ca ne imbolnavim de aceste doua lucruri din cauza ca vor altii si din cauza ca nu stim sa gandim, sa disimulam, sa alegem in pula mea corectitudinea, respectul, sinceritatea si rabdarea. Tutun este pe camp cat sa afumam tot globul, asa ca nu mai merge faza cu "Rabdare si tutun!" - ca se fumeaza prea mult si tot nu exista atat rabdare pe cat se fumeaza.
Alte ganduri care m-au napadit de 5 zile incoace... Nu stiu, cred ca inca se mai poate face ceva in tara asta chiar daca ajungi tot timpul sa te zbati intre 2 realitati, sau intre vis si realitate. Se pot face lucruri faine si inca se poate visa. Cine zicea ca in Romania nu se poate visa s-a inselat amarnic. Si cine zicea ca in Romania visele nu se indeplinesc se insela si mai tare. Tot ce trebuie sa faci ca sa ajungi unde vrei este sa perseverezi si sa uiti de zicala "Lasa ba ca merge si asa!" - Cand ai incetat sa gandesti in acest fel, iti garantez ca lucrurile o sa inceapa sa-ti zambeasca si tie, si nu ma refer la clanta aia de care tie iti este frica si imi zici sa pun un prosop pe ea. Serios! E uimitor cat de mult te poate schimba o clipa de visare, e uimitor cat de mult de poate aduce cu picioarele pe pamant o clipa de visare. Incredibil si tin sa-ti multumesc pentru asta! Multumesc! Cine credea ca un simplu moment de placere infima te poate ajuta sa treci peste despartitri de tot felul de oameni dragi tie, care s-au dus prin alte parti sau care au hotarat ca ei nu mai au nici un rost pe lumea asta? Cine se putea gandi ca un simplu moment de placere infima te poate ajuta sa treci peste greutatile din timpul zilei de la servici, de la scoala, de oriunde ai fi tu? Un zambet, sau pur si simplu o imbratisare, un gest frumos, o simpla privire care te-a penetrat, iti poate schimba ziua, din rau in foarte bine. Nu mai simti oboseala, nu mai simti griji, nu mai simti ganduri, nu mai simti decat ca e bine. Cine credea ca nu se mai poate, ei bine, se poate! Sunt dovada vie!
Am inceput intr-o nota mai putin optimista si asta pentru ca trebuie sa inchei un capitol pentru cineva!
Adios amigo!
