Scrisoare

Cand vei pleca poti scrie deces in colt de cer, nesters
In zori aprinzi, cand la apus pe drum de fier urc sus!

Ieri e nascut, sorbit e azi de doua inimi un necaz
Ziua esti tu, noaptea sunt eu, sijurul asta nu mai vrem
Ecou de stricat mi-a ramas cusut la inim-al tau glas

Strop de lumina sa-mi joci pe retina
Tot ce ingheata se si topeste, din tot ce mai doare doar tu ai ramas
Val de nervi purtat prin vene, te-a ascuns noaptea sub gene,
Mi-a furat femeia nordul
Nordul imi aduce apusul, ninsoarea mi-asterne s-adorm
In casa pustie in zori am sa mor

Nimeni nu ma cauta sa stii, chiar si tu la mine nu mai vii
Poate tu nu ai observat, timpul ca nisiul s-a spalat
Nu lasa uitat tot ce-ai uitat
In scrisoarea mea din poezii vei citi ca viu sunt printre vii
Inca nume-n piatra n-am purtat
Sa privesc la cer neincetat cand soarele nopteaza merg in pat
Eu iti caut fereastra in care m-ai asteptat

Eu stau culcat in patul tau de ochii altora ferit
Ma strangi in brate, sunt trofeu, nu-ti pasa de nimic

Tot ce-am vrut sa-ti spun odata intr-o scrisoare a-ncaput, c-un sfarsit si-un inceput
Dungi de gheata peste; Nu aveam un plic cu timbru, mi-era frig si i-am dat foc
Ce-a mai ramas, ma-ntreb in scuze ce gand iti tremura pe buze
Scaparea-i noapte-n, nepasare, am dat de frig, de bun sub piele, am dat de plumb ascuns sub gene
Am cersit la cer prea multe, mi-am dorit ce n-am avut
Ce credeam ca nu voi pierde, ieri deja era pierdut
Prea mult timp am stat sub usa, ma temeam sa trec de prag
Am mutit vazand cum nordul sufla-n tine-n lung si-n lat

Cum taie foarfeca in foaie ma taie-n piept cand trag O2

Vad plumb in ochii tai, cenusa-n pieptul tau, rugina pe obraz
Doi copii prinsi in razboi, suntem visatori
Ia-mi haina sa nu-ngheti, de-oi fi sa cad, sa cad la drum

In mana mea cioplesti aripa iar ochii in ispita-mi cer
M-ai botezat c-un nume dulce cel mai iubit azi muritor
Sa stii candva tot ma voi duce, in jur e totul trecator
Fara de tine casa mi-e pustie, fara de tine-n pat mi-e frig
Lacrimi pe-obraji danseaza nude precum o foaie murdarita de creion

Nu suntem decat doi albi pierduti intr-un loc, undeva
Dar intr-un fel ne intalnim dimineata in zona in care ceata ne descopera viata
Eu calm, tu atat de activa...

Exista momente cand toate din capul tau te tin departe de tine
Departe de insule, de poze, de fumat, departe de simt, de sex, de sarut
Mii de ganduri pe secunda, o suta de mile prin gand
Singuratate, antivirus, din gand in gand
Am nevoie de o clipa de intimitate

Timpul mi s-a terminat, ce-ti pasa tie femeie?
Daca in clipa asta am s-o fac pana la capat, ori o sa tac inchis in al meu mare opac?
Da, bineinteles, aseara am baut, n-am putut sa dorm, simteam niste dureri acolo in somn
A iubi e ingeres
Injur pe toti sfintii ce rad din scripturi
De dragostea asta a mea care n-are structuri
Ce risipa, ce pacat

Sunt in 90 de moduri, esti in 90 de feluri
Asa cate-odata astept prezenta ta
Vreau doar un mesaj sa transmit din sufletul tau
In rest totul e calm, doar dragostea mea ricoseaza in sufletul tau
Noaptea e clara, doar cate-o ploaie de vara incurca vioara cu nepasarea

Ti se pare ciudat daca te-am intrebat cum te simti?

Caut orase noi sa-mi verific prudenta
Te iubesc, ma retrag, verifica absenta, ma bucur de clipele tale, imi verific esenta

Sentimente nepereche devin crime pe care noi orbii le simtim atat de bine
In deja vu mereu urmarind aceeasi otravita sageata
Acelasi zambet de fata, din apus si alt gol, din tramvai si nesomn
Sentimente dulci devin rime, in detectivi multi noi ne simtim atat de bine
Sindromul omului cu rucsac isi face loc in capul tau pentru rau

Strazile-s pustii de mintea mea si tu nu stii daca ma stii

Despre mine poti sa spui ca m-ai iubit, ca langa mine ai fost fericita
ca te-am facut sa simti macar o data si dragoste si patima adevarata
Despre mine vei auzi lucruri bizare, ca n-am hotare
Dar poti sa spui mereu ca m-ai iubit candva si o sa mi te adresezi cu "dumneata"
Despre mine vei stii intotdeauna cert, ca n-am copii, ca tot te-astept
Ca am albit in graba si ca-mbatranesc si am ajuns sa spun ca nu te mai iubesc
Despre mine se vor spune multe, ca am gura de scoica si arunc insulte
In dragostea femeilor neplansa inca, despre mine doar lucruri marunte

Te-am iubit in tot si-n toate, eram cu tine, imi erai tot, desi spuneam ca nu mai pot
Te-am iubit cu dracii toti si am tras pe roti
Te-am iubit in tot si-n toate, tu spuneai: nu se mai poate
N-aveam timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald, sa citim poezii si uite astazi nu vii
Te-am iubit de mult de tot, de la rasarit la innot,
Ne certam cine-i mai calm sau mai bun sau mai inalt

Ti-as desena un sotron cu o mie de patrate, si inca ceva
Un fluture mare si doua palate
Ti-as desena o vaza cu flori demodata si-un calculator sa aduni ziua minunata
Si un colibri cu o mie de aripi ciudate
Dar nu stiu cum si nu stiu unde sa gasesc si creta si-asfalt, vezi tu e-o problema
Culori emigreaza, iar tu esti din ce in ce mai inalt...
O bicicleta cu rotile umede de poezie
Ti-as desena o melodie...

Am strigat dupa tine, dupa tine am strigat un secol sau doua pana te-am gasit
Cu tine alaturi am ales sa tac, tu ai vorbit prea mult, m-ai risipit
An dupa an coloram poezii, an dupa an desenam emisfere
Tu le-ai luat, le-ai intins pe asfalt si pasii multimii le-au strivit in tacere
Visul meu colorat, tu ai curs catre mal
Eu unde mai curg?
Un alt rasarit ai avut
M-ai mintit ca din tine fac parte
Esti marea lor acum, nu mai esti marea mea
Am strigat dupa tine, dupa tine am strigat...

Cu tine ma trezesc in gand si tot cu tine adorm,
In plamanii mei tu respiri si sunt plamani de fumator
Si cu toate astea, cu tine n-am nici o sansa
Tu taci si ma privesti frumos, si tacerea cade pe jos
La tine ma gandesc cand mananc si tot la tine cand tac
Catre tine trimit primul gand
Pe tine te chem cand te vreau si tu vi cuminte si stai...

Adevarul s-a dus sa se culce, sa ne ocupam creierii cumva, tu pe bicicleta ta, eu pe colivia mea
Adevarul s-a dus la plimbare, sa ne ocupam timpul cu ceva, tu in patul altcuiva, eu pe canapeaua mea
Adevarul s-a dus sa se-mbete, sa ne ocupam mainile cumva, tu cu verigheta ta, eu cu verigheta mea
Adevarul s-a dus pur si simplu, sa ne ocupam viata cu ceva, de exemplu, tu cu... si eu, si eu...

M-ai furat de zambet, sau te-am lasat sa-l iei
Zilele bune s-au impartit...
Zilele proaste s-au intors impotriva mea
Eu scriam despre mare, prin oglinzi desirate de iubirea ta
Eu aveam o culoare de impartit la doi
Tu te desprindeai de amandoi
Porti ferecate, doua randuri de chei
Zilele mele si noptile tale
Cautam umbra mainii ce ma alinta, tu mergeai catre umbra ce ne despartea
Seriile toate se gudurau frivol, intre mine si tine-i gol
Hai imparte otrava, o parte mie, una tie daca vrei
Si gata cu filmul regizat absurd
Eu traiesc nu mai curg

Vezi tu, a trebuit sa plec putin, nici n-o sa stii ca nu-s aici
Ma voi intoarce in curand
Mai stii povestile ce le spuneam? - Povestile nu mor
Si daca o sa-ti fie dor, nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta
A trebuit sa plec un pic s-adun nimicul din nisip
Vezi tu, a trebuit sa plec putin, stiu c-ai fi vrut sa nu mai plec deloc
Dar langa tine nu mai stiu daca pentru mine mai e loc
Vezi tu, a trebuit sa plec putin, a trebuit sa plec...